Nava-școală „Mircea” – prima și singura navă militară a României care a acostat într-un port american

Programul manifestărilor legate de bicentenarul independenței Statelor Unite ale Americii a fost deschis încă din septembrie 1974 prin marcarea a 200 de ani de la convocarea primului Congres Continental și au continuat pe parcursul anilor 1975 și 1976, punctul culminant reprezentându-l acțiunile organizate în preajma și cu prilejul bicentenarului Zilei Independenței din 4 iulie 1976. În cadrul pregătirilor, un loc aparte l-au avut manifestările întreprinse de organizațiile comunităților etnice. Reprezentanți ai Episcopiei Misionare și ai Uniunii și Ligii Societăților Românești din America s-au adresat ambasadei noastre de la Washington exprimându-și dorința de a primi sprijin din partea Asociației România. Reprezentanții unor organizații românești au solicitat 10 costume populare, obiecte de artizanat, discuri de muzică populară și alte obiecte promoționale.

La 8 septembrie 1975, Departamentul Forțelor Maritime al SUA a trimis o scrisoare guvernului român în care preciza că „are marea plăcere de a invita Marina Militară a României să participe la o paradă internațională care va avea loc la 4 iulie 1976” și că „parada va consemna a 200-a aniversare a independenței SUA”. Se crea astfel șansa ca o navă militară românească să efectueze, pentru prima dată în istoria Marinei Militare românești, traversarea Oceanului Atlantic și să reprezinte România la marea sărbătoare a poporului american.

Conducerea Marinei Miltare a decis ca misiunea să fie îndeplinită de nava-școală „Mircea”, având în vedere că era singura navă care putea realiza traversada Oceanului Atlantic și îndeplini tripla sarcină: instruirea cadeților, reprezentarea la manifestările din SUA și participarea în premieră la regata marilor veliere, în ultima etapă. În plus, s-a propus și aprobat un parcurs în care nava să viziteze porturi și din America de Sud și Centrală.

Nava are o istorie interesantă, de peste 80 de ani. Velierul a fost construit în 1938–1939 în Șantierul Naval Blohm und Voss din Hamburg, Germania și este un velier clasa A tip bark, cu trei arbori, înaltă de 44 de metri, cu 23 de vele ce însumează o suprafaţă velică totală de 1.750 mp.

Nava a fost botezată „Mircea” ca și înaintașul său „Bricul Mircea” (1882-1944), purtând numele domnitorului român Mircea cel Bătrân, întregitorul Țării Românești până la „Marea cea mare”. Are în provă, sub bompres, un galion, reprezentându-l pe domnitor îmbrăcat cu bluza albastră, mantie roşie şi purtând pe cap coroana, simbol al domniei.

Nava „Mircea“ a intrat în portul Constanţa pe data de 17 mai 1939, fiind salutat de oficialităţi, de tinerii elevi ai Şcolii Navale, de navele aflate în port, printre care şi vechiul bric adus de la Galaţi – pentru a preda ştafeta pregătirii marinăreşti noii nave.

Declanşarea celui de-al Doilea Război Mondial avea să însemne pentru nava-şcoală începutul unei lungi perioade, de peste 25 de ani, în care nu a mai executat marşuri de practică de lungă durată şi reprezentare a Marinei Militare şi a României în afara Mării Negre. La începutul lunii septembrie 1944, nava-şcoală „Mircea”, împreună cu alte nave româneşti au fost preluate de sovietici sub formă de captură şi încadrate în flota proprie din Marea Neagră. În urma repetatelor intervenţii ale autorităţilor române, oficialităţile sovietice au decis ca nava-şcoală să fie retrocedată României. Astfel, doi ani mai târziu, pe 27 mai 1946, s-a desfăşurat în portul Constanţa festivitatea de preluare a navei-şcoală Mircea de la echipajul sovietic şi reîncadrarea ei în Marina Română.

În anul 1959, când s-a pus problema reducerii forţelor armate şi, implicit, a unui număr de nave, „Mircea“ a fost inclus în categoria celor ce trebuiau dezafectate. La intervenţia unor cadre din Marina Militară, nava este salvată prin încadrare într-o altă unitate şi transformată în nava-bază a Divizionului 129 Nave Auxiliare din Mangalia.

În anul 1963, în urma unor reglemen-tări pozitive dintre guvernele român şi american, pe adresa conducerii statului a venit o invitaţie pentru „Mircea“ din partea preşedintelui Statelor Unite ale Americii, John Fitzgerald Kennedy, de a vizita porturi americane şi de participare la o serie de festivităţi. Invitaţia, deşi nu a fost onorată, a atras totuşi atenţia primului secretar al Partidului Comunist Român, Gheorghe Gheorghiu-Dej.

Aventura cea mare a început la data de 8 septembrie 1975, când generalul Ion Coman, la vremea aceea, prim-adjunct al ministrului Apărării Naţionale şi şef al Marelui Stat Major, a primit o nouă invitație pentru Marina Militară a României, de la Departamentului Forţelor Maritime al SUA.

Sub comanda locotenent comandorului Eugen Ispas, la 4 martie 1976, la ora 10;20, „Mircea” a pornit spre America, pe drumul marilor veliere, desprinzându-se de cheiul de staționare din portul Constanța. Comandant al marșului Constanța-SUA a fost numit comandorul Alexandru Hârjan, iar în Statele Unite activitățile de reprezentare au revenit amiralului Gheorghe Sandu. Pe lângă echipajul de bază al navei, au fost îmbarcați, pentru practică, 87 de cadeți de la Institutul de Marină „Mircea cel Bătrân” și 20 de elevi de la Școala de Maiștri de Marină. S-au alăturat echipajului cinci civili, între care reputatul scriitor Radu Theodoru, ajuns astăzi la vârsta de 99 de ani, care a imortalizat pentru posteritate experiența unică trăită ca „intrus” la bord în paginile volumului „Noi, «Mircea» și Alanticul”, apărut în anul 1978 la Editura Miltară.

După 19 zile de navigație continuă, nava-școală a acostat în portul Las Palmas pentru aprovizionarea cu apă, combustibil și alimente, iar la 26 martie a părăsit portul, înscriindu-se pe „drumul lui Columb”, din acest moment începând navigația exclusiv cu vele. Trebuie menționat că stabilirea coordonatelor velierului în Oceanul Atlantic pe parcursul celor 3321 mile marine cât a măsurat traversarea s-a făcut doar pe baza observațiilor astronomice, simultan la stele pe timpul crepusculului nautic de seară și de dimineață, iar ziua la soare.

Traversarea a decurs fără evenimente. Jurnalul de bord a reținut o singură întâmplare mai stranie. Pe 29 martie 1976, „Mircea” s-a intersectat cu crucișătorul sovietic „Amiral Macarov” ce naviga în sens invers la o depărtare de circa 2000 de metri. Spre surpriza marinarilor români, de la bordul navei sovietice s-a ridicat un elicopter care s-a apropiat de velier și de la joasă înălțime a fotografiat și filmat vasul românesc.

După alte 35 de zile de navigație continuă, „Mircea” intra în portul venezuelean din Marea Caraibilor, La Guaira. Cele patru zile de staționare în port au însemnat pentru echipaj un program ce a inclus vizite protocolare, primirea unor personalități la bord și excursii la Caracas pentru depunerea, în semn de respect, a unei coroane de flori la statuia eroului național Simon Bolivar, „El Libertador”.

Pe 1 mai 1976, de Ziua Muncii, marinarii români prezenți la Caracas au asistat la manifestația muncitorilor și fermierilor cu tractoare și unele agricole, însoțiți de polițiști. Într-o altă zonă, dansatoare în bikini, cu sânii la vedere, au oferit un spectacol luxuriant, surprinzător pentru marinarii români și nu numai.

Mai departe, nava s-a îndreptat spre portul columbian Cartagena. Aici, au fost vizitate importante monumente, între care mausoleul lui Simon Bolivar. Momentul de vârf al prezenței la Cartagena l-a constituit balul organizat de Școala Navală, ofițerii și cadeții români etalându-și talentul de dansatori cu doamnele și tinerele prezente. Pentru ofițerii columbieni, o surpriză plăcută a fost formația de muzică ușoară a cadeților români.

Următorul port de acostare a fost Vera Cruz, de pe coasta mexicană. Gazdele au fost deosebit de ospitaliere, ele oferind marinarilor români oportunitatea de a vizita piramidele Soarelui și Lunii, celebre vestigii aztece. Plecarea din portul mexican s-a făcut cu manevrarea velelor, spectacol apreciat de localnicii prezenți. Din Vera Cruz, nava a plecat spre Havana, unde a acostat pe 2 iunie 1976. Deși țară comunistă, în relații bune cu România, primirea și comportamentul autorităților cubaneze s-au făcut cu răceală și măsuri care au șocat comanda velierului „Mircea”. Astfel, s-a interzis consumul de carne și preparate din stocul bordului, camera frigorifică fiind sigilată, hrănirea echipajului fiind asigurată de gazde. La bord a fost instalat un post de santinelă care nu a permis apropierea localnicilor să se apropie de navă și nici marinarilor români să intre în contact cu aceștia. Pentru vizitarea capitalei a fost pus la dispoziție un singur autocar, astfel că orașul a fost văzut doar prin geamul mașinii. La solicitarea ofițerilor români care însoțeau cadeții de a vizita casa lui Hemingway, ghidul le-a răspuns că nu se poate deoarece „este yankeu”.

Pe 7 iunie, nava „Mircea” părăsește Havana, îndreptându-se spre Triunghiul Bermudelor, navigând cu vele în drum spre portul Hamilton, capitala Arhipelagului Bermuda. Pentru pregătirea psihică în vederea traversării regiunii „Triunghiului Morții”, cât și pentru pregătirea pentru regată, s-au ținut mai multe adunări cu echipajul.

La 16 iunie, „Mircea” a intrat în portul Hamilton, unde se reuniseră majoritatea velierelor mari, din clasa „A” (acestea puteau naviga în ocean în orice condiții). Între cele 17 nave, se aflau și patru nave, respectiv din R.F. Germania, URSS, Portugalia și SUA, surorile lui „Mircea”, toate construite în șantierul „Lohm&Voss” din Hamburg după aceleași planuri. În port, acostaseră și nave mai mici, din clasele „B” și „C”. Febra pregătirilor pentru ultima etapă, Hamilton-Newport, a ceea ce s-a numit atunci „Regata Soarelui”, a cuprins și echipajul românesc. Pentru „Mircea ”era o premieră absolută care l-a înscris în elita marilor veliere ale lumii, întrecerea constituind proba calităților ale navei și măiestriei echipajului de a folosi forța vântului.

O surpriză plăcută, ce s-a dovedit și extrem de rodnică pentru imaginea navei-școală „Mircea” și implicit a României în mass-media americane, a constituit-o grupul impresionant de jurnaliști care au urcat la bord. Celebra companie NBC (National Broadcast Company), cotidianul „The National Observer”, „National Geographic”, „Sports Illustrated” și-au trimis reprezentanți la bordul lui „Mircea”, curioși pentru că se aflau pentru prima dată la bordul unei nave venite dintr-o țară comunistă.

De la Newport „Mircea ”a plecat spre New York pentru parada navelor din 4 iukie 1976, vârful prezenței velierelor în SUA și s-a încadrat ordinii de defilare. Președintele Gerald Ford și 3.000 de invitați a urmărit defilarea navelor de la bordul portavionului „Forestal”. Pe front la vergi, cadeții lui „Mircea” și ofițerii în ținută de ceremonie au prezentat perfect onorul marinăresc oficialităților. Cei prezenți la bordul portavionului au aplaudat frenetic. Ulterior, președintele Ford a trimis șefului statului român o telegramă cu un conținut plin de semnificație privind percepția Casei Albe asupra rolului de ambasador al navei-școală „Mircea”, menționând că „marcarea de către România a acestui fericit moment se bucură de o deosebită apreciere”.

Această paradă internațională a velierelor din 4 iulie 1976, puncta cea de a 200-a aniversare a independenţei SUA. Sărbătorirea bicentenarului se organiza împreună cu „Operation Sail 1976″ și era o premieră pentru bricul Mircea, singurul velier din istoria României care avea să traverseze Oceanul Atlantic.

„Mircea” și-a continuat parcursul pe Hudson River în coloana marilor veliere, trecând prin dreptul Statuii Libertății, iar apoi a turnurilor Gemene. Pe 7 iulie,o subunitate de marinari români în ținute de ceremonie s-a alăturat celor 2.000 de cadeți din 38 de țări prezente la New York care au defilat între Battery și sediul primăriei, dând onorul celor peste o jumătate de milion de spectatori, într-un spectacol de proporții copleșitoare. De la New York, velierul s-a îndreptat conform programului, spre Baltimore, unde a staționat între 10 și 16 iulie 1976, după care a plecat spre Philadephia unde a staționat până pe 23 iulie.

Nemulțumită de modul în care au fost primite navele sale la New York și Newport, Uniunea Sovietică și le-a retras, invocând motivul că a fost identificată o amenințare cu bombă asupra navelor.

Întrucât un cadet și un soldat al echipajului „Mircea” au cerut azil politic la New York, iar la Philadelphia locotenentul major care era velistul navei a refuzat să se întoarcă în țară, din România a venit ordinul de reîntoarcere acasă, anulându-se restul programului.

După ce nava-școală s-a întors în țară, comandantul Eugen Ispas a fost îndelung anchetat la sediul Securității din Constanța. Detaliille anchetei derulate pentru stabilirea vinovaților în cazul dezertărilor din SUA au fost explicate în lucrarea „Din culisele participării navei-școală Mircea la bicentenarul SUA (4 martie-30 august 1976)”, semnată de generalul de flotilă Radu Theodoru și comandorul Marian Moșneagu și prezentată la „Lucrările celei de-a XX-a ediții a Conferinței Naționale de Comunicări Științifice a Muzeului Marinei Române din Constanța”. În lucrare sunt citate documente din arhivele Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității și documente ale Ministerului de Externe.

În fine, se cuvine menționat că cifrele aferente onorabilei participări la bicentenarul SUA sunt impresionante: în timpul marșului s-au parcurs 6.575 Mm cu vele în 2.854 ore, 12.820 Mm cu motorul în 1.611 ore, străbătându-se în total 19.395 Mm în 4.465 ore.

„Mircea” a revenit în SUA în 2004 și 2009, fiind singura navă din Marina Militară care a realizat trei traversade ale Oceanului Atlantic.

Astăzi, impresionantă atât prin arhitectura sa, cât și prin istoria ei, nava-școală „Mircea” reprezintă un important punct de interes pentru turiștii care vizitează Constanța, fascinându-i cam în aceeași măsură în care îi atrage și Cazinoul, fiind, incontestabil, cea mai longevivă, mai admirată i mai fotografiată navă din serviciul Marinei Române.

Dorin Nădrău
Tribuna.US