Ne place sau nu, mass-media mainstream este încă extrem de influentă

După cum mulți dintre voi știți, scriu despre părtinirea liberală din presa mainstream de aproximativ 22 de ani. Aceasta este un articol pe care îmi doream să îl scriu de ceva vreme. De fapt, am început să redactez actuala versiune în urmă cu mai bine de o săptămână, dar am tot testat diferite moduri de a o face.

Ceea ce m-a determinat să îl scriu a fost un lucru care se întâmplă mult prea des: primesc critici pentru utilizarea expresiei „mainstream media (MSM)“. Unul dintre motivele pentru care am amânat să scriu acest articol este faptul că lucrul acesta mă irită destul de tare, explică Stephen Kruiser pentru PJ Media.

Oricine îmi citește cu regularitate articolele știe că nu sunt un om căruia să-i lipsească siguranța de sine. După mai bine de două decenii și ceva de articole pe această temă, sunt convins că știu ce vorbesc.

Înainte de a aborda motivele temeinic analizate pentru utilizarea în continuare a termenului „mass-media mainstream“, la a căror bază stă o vastă experiență, voi explica de ce am refuzat să adopt unele dintre alternativele care îmi sunt sugerate frecvent.

„Mass-media moștenită“ este o expresie adusă adesea în discuție și, deși nu este incorectă, simt că nu exprimă în mod adecvat ceea ce încerc să transmit atunci când scriu despre MSM.

Termenul „moștenită“ aproape că o face să pară de nișă și vestigială, o rămășiță din trecut care va fi uitată în curând. Nu vă faceți iluzii, mi-aș dori să fie așa, dar, după cum veți vedea în curând, statisticile nu confirmă acest lucru.

„Mass-media corporatistă“ este o altă expresie pe care oamenii sunt înclinați să o sugereze. Este total inadecvată în ceea ce privește examinarea părtinirii liberale din presă.

Eu reprezint mass-media corporatistă. Fox News Channel este mass-media corporatistă. Repet, în sens larg, nu este inexactă. Dar când scriu în mod specific despre influența Stângii în mass-media, „mass-media corporatistă“ nu e chiar ce trebuie.

„Presa militantă“ și „presa de propagandă“ sunt, de asemenea, potrivite, dar și incomod de scris, citit și spus cu voce tare. Le folosesc ocazional pe amândouă atunci când situația o justifică, dar niciuna nu e indicată pentru o utilizare constantă.

Mai există apoi expresiile personalizate, de genul „lamestream media“. Fiecare după cum îl duce capul. Unele dintre cele pe care le-am văzut sunt amuzante, doar că nu mă reprezintă.

Am găsit deja propria mea definiție răutăcioasă: maimuțele zburătoare ale democraților din mass-media mainstream. E distractiv să folosesc asta din când în când și întotdeauna mă simt mai bine când pot face o referire la Vrăjitorul din Oz, care este unul dintre puținele filme „clasice“ care îmi plac (nu mă faceți să zic mai mult).

Citește și Obiectivismul a dispărut, iar vina aparține presei de stânga

Să trecem acum la termenul utilizat de mine, „mainstream media“. Conform dicționarului Merriam-Webster, ca substantiv, „mainstream“ înseamnă „un curent sau o direcție predominantă de activitate sau de influență“.

Aceasta este definiția cea mai fidelă felului în care văd eu lucrurile, în special cuvântul „predominant“. Dacă aveți chef să citiți mai mult și să verificați ce apare în Merriam-Webster despre verbul „a predomina“, veți vedea că este potrivit în contextul nostru.

Un bun punct de plecare pentru această discuție este o foarte necesară atenționare că o mare parte a electoratului american nu își petrece timpul cu ochii lipiți de mijloacele de informare digitale sau chiar de televiziunile prin cablu.

Aceia dintre noi care o fac – fie în mod profesional sau interes personal – pierd adesea din vedere acest fapt. Și eu m-am făcut vinovat de acest lucru. Începem să presupunem că restul lumii consumă știri și informații așa cum o facem noi, când, în realitate, există milioane de alegători în America care nu o fac. Milioanele menționate mai sus sunt niște cifre deopotrivă descurajante și încurajatoare.

Descurajatoare pentru că principalele trei rețele atrag în continuare un număr impresionant de telespectatori în comparație cu Fox News, chiar și atunci când acesta e pe val.

Când Tucker Carlson a ajuns la trei milioane de telespectatori pe seară la FNC, a fost o realizare impresionantă pentru postul respectiv. Prin comparație, în a doua săptămână a acestei luni, ABC World News Tonight, NBC Nightly News și CBS Evening News au avut o medie de 7,31 milioane, 5,88 milioane și, respectiv, 4,38 milioane.

Ceea ce este încurajator este faptul că aceste cifre au scăzut drastic în comparație cu perioada lor de glorie. Cu toate acestea, vorbim de un nivel de audiență de aproximativ 17,5 milioane în fiecare seară a săptămânii.

Tucker Carlson, la apogeul său la FNC, era totuși cu un milion în minus față de Norah O’Donnell de la CBS, iar aceasta a suferit o scădere masivă a audienței comparativ cu vremurile când a început emisiunea.

În sfera presei tipărite/digitale, New York Times are aproape 10 milioane de abonați. Spre deosebire de posturile de televiziune, Times a câștigat abonați în ultimii ani. Acest lucru este relevant, deoarece aproape toate narativele false ale Stângii pe care trebuie să le combatem sunt întreținute de New York Times. Cele mai multe dintre ele își au și originea tot acolo.

În general, șefii rețelelor de televiziune se uită la ce scrie Times atunci când iau decizii privind emisiunile din fiecare seară. Alte organizații importante de stânga din presa scrisă și digitală îi urmează exemplul.

The Times este încă principalul generator de știri consumate de fiecare american care nu este un fan al presei digitale conservatoare sau al Fox News. Milioane de oameni care nu au fost niciodată abonați la New York Times sub nicio formă se informează în continuare de la această publicație.

Știrile furnizate în bulele mediatice de coastă au efect mult dincolo de acestea. Doar pentru că tu nu ești influențat de ele nu înseamnă că nu influențează pe alții. Alegătorii în vârstă – chiar și republicani – continuă să se informeze de la sursele mainstream. Pentru că aceste surse sunt mainstream și ușor de accesat. Înțelegeți unde vreau să ajung cu asta?

Alegătorii în vârstă reprezintă în continuare un segment important al electoratului. De aceea campaniile încă cheltuiesc o mică avere pe publicitatea prin poștă. Nu pe alegătorii tineri îi vizează cu acele reclame. Organizațiile pe care le numesc eu mainstream media sunt încă – potrivit definiției – foarte predominante. Aceasta nu este o opinie, ci o realitate susținută de cifre.

Nu numai că această definiție rămâne cea mai potrivită, ci are și o prescurtare ușoară pentru ceva despre care scriu foarte des. Este mult mai ușor să folosesc „mainstream media“ la începutul unui articol, apoi doar „MSM“ în restul textului.

Unul dintre motivele pentru care sunt încă motivat să scriu pe acest subiect este faptul că peisajul mediatic se schimbă rapid. Mass-media conservatoare face progrese în ciuda eforturilor continue ale mass-mediei mainstream și ale rețelelor sociale de a ne elimina.

Este o bătălie de durată, pentru că MSM a pornit dintr-o poziție puternic avantajată. Dacă nu am fi făcut progrese în această direcție, probabil că mi-aș fi reorientat activitatea spre alte domenii.

Traducere și adaptare
Tribuna.US