Nevoia de a ne închina împreună!

Biserica funcționează în virtutea principiului de relații între persoanele ce alcătuiesc biserica. Ca și în orice alt domeniu de relații, că vorbim de

Biserica funcționează în virtutea principiului de relații între persoanele ce alcătuiesc biserica. Ca și în orice alt domeniu de relații, că vorbim de familie, un grup de prieteni, etc…, și în biserică, pentru ca frățietatea să poată funcționa și chiar evolua e nevoie ca toți cei implicați în viața bisericii să interacționeze, să relaționeze între ei, să socializeze, să se întâlnească, să se vadă, să se privească în ochi. Biserica înseamnă: relaționare și socializare! Și fără această relaționare și socializare, biserica poate fi orice numai Biserică nu! La nivel de Biserică, relaționarea și socializarea înseamnă: ÎNCHINARE ÎMPREUNĂ!

De aceea, după cum o relație virtuală nu este una reală, tot așa nu există, nu se poate vorbi de ideea “biserică virtuală”, Biserica înseamnă relații dezvoltate real nu virtual!

După cum nu poate exista, nu se poate construi o căsnicie virtuală, la fel nu putem construi o biserică virtuală! Da, o familie poate comunica virtual, se pot vedea online, când sunt separați pe o perioadă scurtă de timp, dar atât. Și o biserică poate folosi mijlocul de comunicare virtuală între membrii ei, dar acest lucru nu poate înlocui niciodată necesitatea, nevoia realționării și socializării reale, fizice.

Fără acestea două: relaționare și socializare noi nu putem avea închinarea împreună, nu putem gusta adevărata aromă a închinării!

Am auzit în această perioadă a “izolării impuse”, atât de mult repetându-se ideea cu privire la faptul că: ”biserica nu înseamnă ziduri, sau zidurile nu înseamnă biserica, sau biserica nu este o clădire”.

Da, sunt de acord cu aceste afirmații dintr-un anumit punct de vedere. Biserica nu înseamnă niște ziduri, consider însă că cel mai corect spus ar trebui să formulăm ceva de genul: Biserica nu este doar niște ziduri, doar o clădire cu o adresă anume. Însă clădirea face parte din biserică. Oamenii au nevoie de “o clădire”, un loc unde să se adune împreună pentru a se închina!

O biserică locală nu este doar o organizație spirituală, este de asemnea și o organizație fizică, funcționând în baza unor realții de interacțiune între membrii ei!

În timpul persecuțiilor declanșate în imperiul Roman asupra bisericii primare (din primul veac) sub conducerea lui Nero Cezar sau Dioclețian, creștinii se adunau pe ascuns la miezul nopții pe sub pământ, în catacombe, riscându-și nu doar libertatea, dar și viața. Pentru că și ei erau convinși de importanța și valoarea părtășiei frățești în aspectul ei fizic, a realționării personale și a socializării. Era prioritar pentru ei să se poată întâlni în persoană, să se vadă față în față, să petreacă timp împreună, chiar dacă poate era doar pentru câteva clipe!

Același lucru și astăzi, chiar dacă avem internet, și ne putem vedea online, pentru o biserică normală, și pentru niște creștini normali: “NU ESTE SUFICIENT! BISERICA NU POATE FUNCȚIONA ASTFEL PENTRU MULT TIMP!”

Biserica are nevoie să petreacă timp împreună, să se vadă față în față! Este o normalitate a principiului de funcționare pentru o biserică!

Internetul este o soluție extraordinară pentru oamenii vârstnici și bolnavi care nu pot să se mai deplaseze la Biserică ca și clădire! Și din acest punct de vedere considerăm internetul ca o reală binecuvântare în aceste vremuri pentru astfel de cazuri, în viața bisericii de astăzi. De asemenea, considerăm internetul un instrument extraordinar, o unealtă foarte utilă în răspândirea Evangheliei în lume. Dar, niciodată nu poate înlocui nevoia de părtășie frățească, realizată prin intermediul relaționării și socializării personale, de la om la om, interacționând împreună!

A fi creștin înseamnă să fi parte atât spiritual dar și fizic dintr-o biserică locală, beneficiind de părtășia frățească, dar și ajutând ca și alții să beneficieze de părtășia frățească, fiind tu însuți o binecuvântare prin prezența ta pentru ceilalți!

Fii prezent la părtășia frățească!!!