Noi documente sugerează că democrații au asmuțit CIA asupra inamicului lor, Președintele Trump

Memorandumurile CIA recent făcute publice sugerează că experții tech din spatele înșelătoriei Alfa Bank au monitorizat, de asemenea, deplasările lui Donald Trump pentru a crea o altă teorie conspiraționistă, analizează Margot Cleveland într-un articol The Federalist.

Deși la scară mai redusă decât alte aspecte ale Spygate, minciuna Yotaphone constituie un scandal la fel de grav, deoarece a implicat atât colectarea de informații confidențiale și date private din Biroul Executiv al Președintelui (EOP), cât și monitorizarea deplasărilor fizice ale lui Trump, se pare.

Când procurorul special John Durham l-a acuzat pe fostul avocat de campanie al lui Hillary Clinton, Michael Sussmann, în septembrie 2021, rechizitoriul s-a concentrat pe înșelătoria Alfa Bank pe care Sussmann, Rodney Joffe și alți experți în securitate cibernetică au creat-o. În documente se detaliază modul în care Joffe și alți experți din domeniul tehnologiei ar fi colectat date și au plantat dovezi false care au creat în mod înșelător impresia că Trump ar fi utilizat o rețea secretă de comunicații cu Alfa Bank, banca având sediul în Rusia.

Apoi, în numele campaniei Clinton și al lui Joffe, Sussmann ar fi furnizat materialul despre Alfa Bank presei și procurorului general al FBI de la acea vreme, James Baker, Sussmann declarând în mod mincinos că le împărtășește aceste informații pe cont propriu și nu în numele vreunui client. Acea presupusă minciună a stat la baza singurului cap de acuzare împotriva lui Sussmann, cel de declarație falsă potrivit Secțiunii 1001.

Ar mai exista și o altă minciună

Cu toate acestea, în cele 27 de pagini ale dosarului acuzării, se menționează faptul că Sussmann a împărtășit „informații actualizate“ pe 9 februarie 2017, unei alte agenții guvernamentale americane, și anume CIA, repetând aceeași afirmație falsă că nu a împărtășit „informația“ în numele vreunui client. Din felul în care era formulată acuzația reiese că ceea ce Sussmann împărtășise cu CIA se referea la aceleași informații despre Alfa-Bank furnizate FBI-ului cu câteva luni mai devreme, actualizate însă.

Dar acum două luni, în cadrul „Solicitării de investigare a potențialelor conflicte de interese“, echipa lui Durham a dezvăluit pentru prima dată că, atunci când Sussmann s-a întâlnit cu CIA la începutul anului 2017, el a furnizat agenților mai multe informații, nu doar cele privind teoria conspiraționistă Alfa Bank. Aceste date, susținea Sussmann, „demonstrau că Trump și/sau asociații săi foloseau telefoane fabricate în Rusia, în apropierea Casei Albe și în alte locații“.

Acele „telefoane fabricate în Rusia“ erau „Yotaphones“. După ce Durham a introdus solicitarea privind conflictele de interese, s-a aflat că Sussmann era responsabil și de promovarea unei a doua teorii a conspirației către CIA. Însă detaliile incluse în cerere s-au dovedit insuficiente pentru a descifra aspectul Yotaphone în scandalul Spygate. Lucrurile s-au schimbat recent, când procurorul special a depus ca probe două memorandumuri CIA ce reiterează declarațiile lui Sussmann cu privire la Yotaphone și datele compilate de Joffe și experții săi în tehnologie.

Ce a spus Sussmann CIA-ului

Primul memorandum, din 31 ianuarie 2017, a rezumat ceea ce declarase Sussmann unui fost angajat al CIA în speranța de a obține o întâlnire cu agenția. Sussmann a afirmat că clientul său „avea câteva informații interesante privind existența și folosirea unui anumit tip de telefon fabricat în Rusia, implicându-l pe președintele Trump“. Sussmann a susținut că utilizarea lui a demarat în aprilie 2016, când Trump folosea rețeaua Wi-Fi din Trump Tower. Acel telefon a fost folosit și pe „Wi-Fi-ul apartamentului lui Trump din Grand Central Park West“, potrivit lui Sussmann.

În memorandum se menționa apoi că „atunci când Trump a călătorit în Michigan pentru a intervieva un viitor membru al cabinetului, telefonul a fost observat în Michigan“. Respectivul membru al cabinetului pare a fi ministrul educației numit de Trump, Betsy DeVos, al cărui soț, Richard DeVos, era în 2016 președinte al filialei din Michigan a Spectrum Health.

Potrivit însemnărilor, Sussmann a mai spus persoanei de contact că „telefonul nu a fost niciodată observat în două locații simultan“ și apărea „doar în locurile în care era prezent președintele“. Se menționa că o singură dată, când Trump nu se afla în Trump Tower, telefonul era activ în rețeaua WiFi Trump Tower. Apoi, „în decembrie 2016, telefonul a dispărut din rețeaua Trump Tower Wi-Fi și a apărut în rețeaua EOP (Executive Office Building)“, se preciza în memorandum, Sussmann susținând că este vorba de același Yotaphone și că „a apărut“ în clădirea Biroului Executiv după ce Trump s-a mutat la Casa Albă.

Aparatele Yotaphone sunt greu de procurat, i-a spus Sussmann contactului său, în Statele Unite existând doar aproximativ o duzină, iar oficialii guvernamentali ruși primesc adesea cadou o versiune high-end a acestuia. Potrivit lui Sussmann,  de pe Yotaphone-ul asociat cu Trump s-au efectuat o serie de apeluri WiFi către Moscova și Sankt Petersburg, din aprilie 2016 până în februarie 2017.

Citește și Campania Clinton a plătit pentru „infiltrarea“ în serverele Trump Tower și ale Casei Albe pentru a planta dovezi false

Presiuni

Însă Sussmann a făcut mai mult decât să transmită, pur și simplu, aceste informații. El „a susținut că clientul său nu a vrut să furnizeze aceste informații FBI-ului, deoarece știe că FBI nu are resurse pentru a se ocupa de astfel de probleme“, dar și pentru că sursa – sau Sussmann, nu este clar cine anume, „Nu avea încredere în FBI“, deoarece Sussman este „un democrat declarat“ și „colaborează mult cu DNC“. Sussmann a adăugat „că, cel mai probabil, clientul său ar furniza dovezile doar unor agenți de rang înalt și, dacă nu există niciun interes, cel mai probabil va merge cu ele la New York Times“.

Pentru a intensifica presiunile pentru o întâlnire cu CIA, Sussmann a subliniat apoi că, având în vedere că este „un avocat cu experiență, el e de părere că acest client spune adevărul“. „Îi pasă de securitatea națiunii“ și a vrut ca CIA „să știe despre utilizarea unui Yotaphone în apropierea președintelui“, a susținut Sussmann.

Fragmentul de informație oferit de către Sussmann persoanei de contact și-a atins scopul, CIA aranjând să se întâlnească personal cu Sussmann la mai puțin de două săptămâni mai târziu, pe 9 februarie 2017. La acea întâlnire, Sussmann a precizat din nou că oferea respectivele informații direct agenției CIA „datorită modului în care FBI a gestionat“ datele pe care el le furnizase anterior.

În memoriu se menționează că, în timpul întâlnirii din 9 februarie 2017 cu CIA, Sussmann a furnizat agenției stick-uri cu fișiere de date privind utilizarea Yotaphone, separat pentru fiecare locație DNS, mai exact unul pentru apartamentul lui Trump din Central Park, unul pentru EOP, unul pentru Spectrum Health Care și unul pentru Trump Tower. Aceste date DNS, le-a spus Sussmann agenților CIA, „indicau că un telefon Yota de fabricație rusească a fost observat de persoanele de contact ale lui Sussmann conectându-se la rețeaua WiFi din Trump Tower, New York, precum și dintr-o locație din Michigan, în aceeași perioadă în care Trump s-ar fi aflat în locațiile respective“.

Trump a fost monitorizat ani de zile

Însă informațiile incluse în acele fișiere reflectau doar un fragment al monitorizării DNS. Procurorul special a descoperit acest lucru atunci când a obținut mai multe date de la o companie care l-a asistat pe Joffe la colectarea informațiilor acuzatoare. De exemplu, datele colectate de Joffe și asociații săi indicau că s-a început colectarea de date DNS implicând EOP încă din 2014, însă Sussmann a omis acel detaliu atunci când a furnizat dovezile către CIA.

Faptul că Joffe și asociații săi aveau mai multe date DNS privind utilizarea unui Yotaphone decât ceea ce a fost furnizat agenției CIA – date care infirmă teoria conspirației Trump-Rusia – reprezintă un scandal uriaș: acele acuzații indică intenția de a înșela prin omisiune.

Dar nu este vorba doar de datele care nu au fost furnizate CIA, ci despre ce date au fost furnizate și cum au fost colectate.

Din probele administrate anterior de Durham, era deja clar că Joffe a colectat datele DNS utilizând informații confidențiale privind Trump Tower, locuința lui Trump și Spectrum Health, precum și exploatând date private de la EOP. La vremea respectivă, mass-media coruptă a minimalizat abuzul comis în ceea ce privește datele DNS ale EOP, concentrându-se pe faptul că Joffe și echipa sa au accesat acele date în timp ce Barack Obama era încă președinte.

Însă aceste memorandumuri CIA recent făcute publice arată că datele DNS colectate de la EOP l-au vizat în mod special pe Trump „după mutarea sa la Casa Albă“.

Memorandumurile dezvăluie alte două detalii tulburătoare. În timp ce din dosarele înaintate instanței anterior s-a creat impresia că datele DNS au fost colectate din locații care doar aveau legătură cu Trump, actualele memorandumuri menționează telefoane conectate la „rețeaua Wi-Fi din apartamentul lui Trump“. Se pare, așadar, că datele DNS au vizat în mod direct rețelele Wi-Fi utilizate de Trump.

Și mai tulburătoare sunt referirile repetate din memorandumuri la locația fizică a lui Trump în timpul colectării datelor DNS, fie în Trump Tower, în Michigan sau la Casa Albă. Potrivit unuia dintre memorandumurile CIA, Sussmann ar fi chiar susținut că, „telefonul nu a fost niciodată observat în două locații deodată, doar acolo unde era și Președintele“.

Aceste noi detalii sugerează că Joffe și echipa sa monitorizau mișcările lui Trump, ceea ce ne face să ne întrebăm dacă pentru acest lucru era utilizată tehnologia de geo-localizare. Cele patru fișiere de date furnizate de Sussmann agenției CIA privind utilizarea unui Yotaphone conțin probabil răspunsul la această întrebare.

Citește și Spionarea lui Trump a fost întotdeauna o realitate

Democrații au asmuțit CIA-ul asupra președintelui

Dar indiferent de modul în care Joffe și alții au monitorizat mișcările lui Trump, faptul că un inamic politic al lui Trump ar furniza agenției CIA date frauduloase prin omisiune pentru a declanșa o anchetă asupra președintelui în exercițiu al Statelor Unite este înfiorător. Aceste memorandumuri arată, de asemenea, clar că acesta era scopul, întrucât Joffe l-a pus pe Sussmann să ocolească FBI-ul și să facă tot posibilul pentru a pune „informațiile“ în mâinile CIA.

De fapt, Sussmann a încercat inițial să facă acest lucru la mijlocul lui decembrie 2016, când a comunicat cu directorul juridic al CIA, Caroline Krass. Dar când acele demersuri au eșuat, el a contactat un fost angajat CIA, amenințănd că va da informațiile ziarului New York Times dacă CIA nu ia atitudine.

După cum s-a văzut mai sus, trucul a funcționat, rezultând întâlnirea lui Sussmann cu doi agenți CIA, pe 9 februarie 2017. Memorandumul de la acea întâlnire sugerează, de asemenea, că Sussmann nu era onest cu CIA.

O piramidă a minciunilor

În primul rând, desigur, era afirmația lui Sussmann „că nu reprezenta un anumit client“, chiar dacă luna precedentă declarase fostului agent CIA că clientului său „îi pasă de securitatea țării“. De asemenea, potrivit lui Durham, Sussmann era în continuare reprezentantul lui Joffe în perioada în care a avut loc această întâlnire.

În mod similar, Sussmann a spus agenției CIA că „contactele“ sale „preferă anonimatul, invocând o potențială amenințare din partea serviciilor de informații rusești“. Dar, după cum reiese din alte probe oferite instanței, Joffe împărtășise anterior în mod direct lucruri agențiilor de informații, astfel că invocarea anonimatului din motive de siguranță pare suspectă.

La fel de falsă era și afirmația lui Sussmann din timpul întâlnirii sale din 9 februarie 2017 cu CIA, potrivit căreia „unul dintre contactele sale“, care „avea acces“, a colectat datele din „propria bază de date“. Deși este posibil ca acel lucru să fi fost adevărat în ceea ce privește datele colectate din Trump Tower, clădirea de apartamente a lui Trump din Central Park West și Spectrum Health, datele din EOP erau accesate și stocate de angajatorul lui Joffe „ca parte a unui contract confidențial prin care acesta furniza servicii DNS pentru EOP“.

Exploatarea de către Joffe a datelor EOP pentru a-l înlătura din funcție pe președintele Statelor Unite constituie un alt scandal uriaș.

Sussmann le-a mai spus agenților că, deși firma sa a sprijinit mai multe cauze și funcționari democrați, inclusiv Democratic National Committee și pe fosta candidată la președinție Hillary Clinton, „munca sa nu are legătură cu motivul pentru care a contactat CIA“. Însă motivația lui Joffe de a continua să-l ia în vizor pe Trump a fost departe de a fi apolitică, iar Sussmann știa lucrul acesta.

Deși procurorul special nu l-a acuzat pe Sussmann că a făcut o declarație falsă către CIA, echipa lui Durham încearcă să aducă dovezi prin care să arate că declarațiile lui Sussmann către CIA demonstrează motivul și intenția sa de a înșela și FBI-ul.

Aceste scandal nu se rezumă doar la Sussmann, iar înșelătoria Yotaphone depășește cu mult ceea ce pare să realizeze publicul – și constituie încă o dovadă a faptului că dușmanii lui Trump l-au spionat.

Traducere și adaptare
Tribuna.US