„Noi, subsemnatele organizații studențești Harvard, considerăm Israelul ca fiind responsabil pentru derularea acestor violențe”

Așa își încep comunicatul cele 34 de organizații studențești de la prestigioasa universitate Harvard, comunicat în care se asigură că toată lumea știe cum se poziționează elita universitară americană și, prin extensie, occidentală. Nu condamnarea violenței, nu apel la pace, nu partizanat precaut, comentează Matei Blaj.

Fără nicio rezervă, pentru aceste capete luminate în curs de șlefuire, atrocitățile din Orientul Mijlociu au fost ocazia perfectă pentru a-și etala militantismul rafinat. Ca mulți alții, tot sângele care a curs pe străzile, șoselele și câmpurile Israelului, a fost doar un pretext excelent pentru răfuială ideologică. Practic, dezumanizarea noastră, cea în care ne-am subordonat umanitatea tribalismului feroce, ne-a dus în punctul în care tragediile fără margini au ajuns să nu fie altceva decât muniție într-o gâlceavă perpetuă, în care ne plătim poliție și ne ciomăgim digital adversarii. Totul pentru a ne simți superiori, declarându-ne de „partea corectă a istoriei.” Sună cunoscut?

Partea optimistă a acestui episod sinistru al universității Harvard e că un număr consistent de invidivizi, de pe întreg spectrul ideologic, s-au simțit cel puțin jenați, dacă nu chiar revoltați, de o asemenea abdicare de compasiune și rațiune. Indiferent de pozițiile mai mult sau mai puțin nuanțate pe care unii și alții le au față de conflictul interminabil de pe malul estic al Mediteranei, se pare că mai există o fărâmă de consens că absurdul justificării atrocităților nu-și are locul în spațiul academic.

Ce ne facem însă, conștientizând că generația de mâine de profesori, judecători și politicieni se va selecta și din rândul semnatarilor acestei declarații? Oare atunci va mai fi loc de protest sau se vor fi asigurat că poziția lor nu are voie să fie combătută, decât cu riscul ostracizării? Rămâne de văzut, dar viitorul pare sumbru, mai ales că, ceea ce vedem aici, nu este un caz izolat, ci se regăsește în din ce în ce mai multe universități occidentale.

Cunoașterea, studiul, îndoiala care te îmbie la cercetare devin din ce în ce mai des victime le ideologiei, ale gândirii de turmă, ale corectitudinii politice. Iar universitățile sunt de decenii bune în avangarda îndoctrinării sub pretextul studiului. Nu o spun eu, ci poate fi observată cu ochiul liber în modul în care se desfășoară activitiatea în atât de multe dintre edificiile care au consolidat civilizația iudeo-creștină în ultima jumătate de mileniu. Atât de departe au ajuns lucrurile ncât îți vine să întrebi dacă spațiul academic nu a devenit un spațiu nefrecventabil. Nu pentru că ar fi cunoașterea periculoasă, ci pentru că, de multe ori, aceasta a fost înlocuită de îndoctrinare și de înregimentare. Mințile luminate care ar fi trebuit să-și ascută gândirea, să-și exerseze rațiunea și să-și șlefuiască argumentul au ajuns, cu sau fără voia lor, să justifice violul, crima, măcelul… Triste vremuri.

P.S. Am fost tentat să sugerez că mersul la facultate a ajuns o loterie periculoasă. Una în care poți să-ți pierzi mințile și busola morală. Doar că nu vreau să fiu acuzat că îndemn, ca multe dintre vocile cu greutate de peste Ocean, la a abandona parcursul academic în aceste instituții pe holurile cărora Ideologia a siluit-o pe Sophia. Că se știe… ești comunisto-fascist dacă refuzi îndoctrinarea rafinată a spațiului academic.