Este timpul să ne dăm seama că nu suntem „toți în aceeași barcă“. Da, am auzit sloganul acesta în videoclipurile de la Hollywood și în reclamele de la
Este timpul să ne dăm seama că nu suntem „toți în aceeași barcă“. Da, am auzit sloganul acesta în videoclipurile de la Hollywood și în reclamele de la Super Bowl, din partea politicienilor și în reclamele tv, dar, din păcate, nu este așa, analizează TheFederalist.
De exemplu în februarie, când președintele Joe Biden și-a făcut una din rarele apariții publice la o o sesiune de întrebări organizată de CNN, Justin Belot, un profesor în jurul vârstei de 30 de ani, a întrebat: „De ce este OK“ să-i pună pe el și colegii săi să se întoarcă în sălile de clasă și să-și facă treaba?
De ce ar trebui să lucreze profesorii, a întrebat tânărul, având în vedere „numărul mare de elevi din clase și sistemele de ventilație învechite“? Nu ar trebui vaccinat „tot personalul“, înainte de a fi obligați să revină în școli?
Nu vă faceți griji, i-a liniștit președintele: clasele vor avea efectiv redus de elevi, iar guvernul se va asigura că sunteți cu toții protejați de COVID-19. „Profesorii și ceilalți angajați din școli, cei de la cantină și alții“, a explicat el , „ar trebui să fie pe lista celor care se vaccinează printre primii“.
Răspuns abil; împacă și capra și varza. Dacă sunteți, de exemplu, barman, sau cameristă la hotel sau funcționar, sau șofer de autobuz sau de metrou, angajat la benzinărie, angajat al unui magazin alimentar, chelner sau manager, curier, fermier, muncitor în fabrică, tâmplar, măcelar, camionagiu, pilot, preot, ofițer de poliție, EMT, șofer de taxi, electrician, vânzător, mecanic, instalator, stewardesă, paznic, bucătar sau casier, s-ar putea să vă întrebați de ce mergeți la muncă.
Probabil că nu ați primit un vaccin și, dacă l-ați primit, mai mult ca sigur nu a fost din cauza faptului că ați revenit la muncă în urmă cu câteva luni sau poate că nici măcar nu ați întrerupt deloc serviciul. Nimeni nu v-a promis sisteme noi de ventilație. Președintele nu v-a șoptit cuvinte dulci la ureche când v-a fost frică și s-ar putea să aveți chiar 65 de ani sau mai mult, ceea ce înseamnă că există un motiv real pentru a fi precaut.
Motivul discrepanței, desigur, este că, în ciuda a ceea ce am auzit de la guvernatorul Gretchen Whitmer, Wells Fargo și actorii din „High School Musical“, nu suntem „toți în aceeași barcă“. Suntem chiar foarte separați unul de celălalt, mascați, suspicioși, supărați și segregați până la punctul în care unii dintre noi încă nu ne putem vedea cu membrii bolnavi ai familiei sau cu cei în vârstă. În ordinea ierarhică privind cine are prioritate, majoritatea dintre noi suntem cu mult în spatele celor favorizați politic și cu relații sus-puse.
Unii dintre cei care nu sunt „în aceeași barcă“ cu tine – președintele Camerei, primarul din Austin și întreaga distribuție a „Saturday Night Live“, de exemplu – au fost toți demascați, dar din anumite motive toți simțim nevoia să continuăm să pășim pe vârfuri când e vorba de unul dintre cele mai îngrozitoare, leneșe și egoiste grupuri din America: sindicatele de stânga ale profesorilor din școlile publice și profesorii care îi susțin.
Știu că există state în toată țara în care profesorii din școlile publice s-au întors la muncă, la fel ca noi toți. Știu că există profesori din școlile publice care doresc să se întoarcă la muncă și să predea în persoană, și cărora li se rupe inima din pricina răului pe care colegii lor îl provoacă copiilor din America. Dar există zeci de mii de profesori care au cu totul altă idee, iar vocea lor este de departe cea mai puternică.
Aceștia sunt profesori precum cel din Los Angeles care i-a avertizat pe colegi să nu-și posteze fotografiile din vacanța „de primăvară“, subliniind că este „greu de argumentat că nu se poate face școală în persoană în siguranță, dacă părinții și publicul văd fotografii de vacanță și din călătorii.“ Sau cel din Los Angeles care a trimis un e-mail unei mame ce a criticat sindicatul, întrebând-o cărei rase aparține.
Cu doar o săptămână în urmă, politicienii din California au fost de acord să plătească o sumă de 6,6 miliarde de dolari doar pentru ca sindicatele să accepte să predea din nou, în plus față de fondurile federale.
Aceștia sunt profesori precum cei din județul Montgomery, Maryland, care au organizat o paradă de protest împotriva revenirii în școli. „Nu ne veți sacrifica viețile, nu veți perturba comunitățile noastre și nu ne veți pune elevii în pericol“, a declarat profesorul Jeremy Levine. „Pentru ce? Rezultatele de la teste? Sau pentru ca unii oameni să aibă din nou dădacă gratis?“
„Țineți școlile închise!“ a predicat el mașinilor ce defilau, decorate cu desene ale copiilor.
Aceștia sunt profesori precum Matt Meyer din Berkeley, California, care a fost filmat cum își duce copilul la grădiniță în timp ce conduce un sindicat care afirmă că a-ți trimite copiii la școală este un lucru periculos. Meyer a spus că videoclipul reprezintă o încălcare „foarte inadecvată“ a vieții private. El este, de asemenea, un tip alb cu o freză rasta.
Aceștia sunt profesori precum cei din Chicago, care au cerut sisteme noi de ventilație, cursuri de formare în domeniul calității aerului, chirie gratuită și ceva numit „Consilieri, nu polițiști“ atunci când „negociază“ o revenire la muncă.
Ei sunt profesori ca aceia care fac lobby la democrați pentru a lua banii alocați internetului în districtele școlare mai sărace și să-i redirecționeze pentru a plăti profesorii care nu trebuie să se întoarcă la clasă.
Profesorii din toată țara au cerut să fie primii la vaccinare, în ciuda unei vârste medii cu peste 20 de ani mai scăzută decât grupurile de risc, și au refuzat în continuare să revină atunci când politicienii au fost de acord, schimbând termenii și cerând ca toți copiii să fie vaccinați, deși niciun vaccin încă nu s-a dovedit a fi sigur pentru copii.
Nimic din toate acestea nu e în interesul copiilor, fie că este vorba de educația, siguranța sau sănătatea lor mintală. Știm de ceva vreme că virusul COVID nu reprezintă un risc pentru sănătatea copiilor, dar a nu participa fizic la ore, sigur este. Nu se poate nega cât de mult a suferit generația următoare în timp ce oamenii pe care îi însărcinăm cu educarea lor arată cât de puțin le pasă de acești copii.
„Când a început pandemia“, le-a spus Levine colegilor săi de la paradă, „cadrele didactice erau lăudate și onorate … acum sunt învinuite pentru că încearcă să păstreze siguranța în comunități.“
„Destul!“, a spus el, și are dreptate. Gata cu pretențiile profesorilor, gata cu sindicatele și gata cu politicienii democrați și consiliile școlare care acoperă suferința pe care o provoacă cu nerușinare. Gata cu prefăcătoria că epidemia COVID este de vină, când știm cu toții că acei profesori din școlile publice – cei care refuză să se întoarcă la muncă – sunt adevărata problemă.
Și gata cu „suntem toți în aceiași barcă“. Știm cu toții că nu e așa.
Tribuna.US
COMMENTS