Monalisa Foster nu știa că bananele trebuia să fie galbene. Bananele pe care le mâncase ea erau verzi. Nu era vina ei. A crescut în România comunis
Monalisa Foster nu știa că bananele trebuia să fie galbene. Bananele pe care le mâncase ea erau verzi.
Nu era vina ei. A crescut în România comunistă a lui Nicolae Ceaușescu, unde mâncarea era greu de găsit și oamenii așteptau la rând pentru rații. Acum, mai ales cu venirea alegerilor prezidențiale, Monalisa este îngrijorată că Statele Unite ar putea să se îndrepte pe calea socialismului.
În prezent, Monalisa scrie o carte bazată pe copilăria ei, numită Pretending to Sleep. A văzut și a auzit lucruri în Statele Unite care i-au adus aminte de copilăria din perioada comunistă.
Toată lumea voia să ajungă în America
Monalisa a aflat că bananele ar trebui să fie galbene de la o prietenă care ajunsese în America. Aceasta s-a întors în România și a povestit familiei Monalisei despre locul magic de unde se putea lua mâncare fără a se sta la coadă. Unde ai putea călători în alt stat fără documente. Unde bananele erau galbene. „Toată lumea își dorea să ajungă în America”.
„Totul în America era mai bun. Toată lumea știa asta, pentru că avem televiziunea și indiferent de cât de mult ar fi încercat guvernul să suprime oamenii, tot am fi avut imagini statice. Naufragiații de pe Gilligan’s Island aveau un nivel de viață mai bun decât noi”.
Monalisa și mama ei au fugit din România în vara anului 1977, când Monalisa avea 8 ani. A fost una dintre cei mai norocoși. „Sunt atât de recunoscătoare că am reușit să fugim, deoarece lucrurile s-au agravat și mai mult după ce am plecat”.
România spiritelor distruse
Viața în România comunistă era brutală. Statul încerca să forțeze cuplurile să aibă copii. „Exista poliția ginecologică, care mergea în fabrici să se asigure că femeile avea relații sexuale cu soții lor și că rămân însărcinate”. Statul voia ca oamenii să aibă copii, dar mulți români nu voiau asta. „Dacă nu îți poți hrăni copiii, nu vrei ca ei să sufere. Nu îi faci, în primul rând”.
Întrucât legea impunea cuplurilor să aibă copii și deși părinții nu își permiteau să-i hrănească, orfelinatele românești erau suprapopulate. „Atât de intruzivi erau în viața ta. Nu-i interesa dacă îi poți hrăni pe acei copii, nu conta dacă încercai să fi o persoană responsabilă. Tot ce voiau era carne de tun”.
Monalisa a descris cum arăta asistența medicală în România comunistă. Avea amigdalele și polipii nazali înlăturați când era abia clasa I sau a II-a. „Am fost târâtă (da, târâtă, pentru că nu voiam să merg și pentru că nimeni nu mi-a spus de ce sunt acolo) într-o încăpere care era atât de murdară chiar și pentru standardele mele, care locuiam într-o casă foarte veche cu podele murdare și cu o curte în care creșteam pui și iepuri pentru mâncare”.
A intrat în încăpere desculță și într-un halat de spital. Au legat-o de un scaun de dentist. „M-au adormit cu cloroform. Când m-am trezit, perna mea era udă de sânge – sângele meu. Nimeni nu mă curățase, mai ales că la un moment dat am făcut nevoile pe mine. Nu aveam gheață. Nu aveam medicamente pentru durere. Nimic pentru umflături. Nici un antibiotic. Fie trăiai, fie nu”.
De asemenea, românilor nu li se permitea să părăsească orașul și să călătorească fără permisiunea expresă a guvernului și fără documente de identificare. „Îmi amintesc că am mers la pescuit cu unchiul meu și că am urcat într-un tren având nevoie de permise speciale pentru a traversa o graniță internă”.
Monalisa își dorește ca americanii să poată experimenta și ei cu adevărat „experiența zdrobirii spiritului” pe care o face comunismul. „Dacă nu înțelegi cum stau lucrurile, sincer nu știu ce altceva să spun sau să fac pentru a vedea adevărul”.
America se schimbă
Ar fi diferit dacă am ști ce înseamnă comunismul? America nu este mai este la fel ca atunci când Monalisa a venit aici.
„Când am venit în America nu era nimeni care să-mi spună cum să gândesc. Puteam să spun ce gândesc fără să-mi fie teamă, dar asta nu mai este valabil, pentru că dacă spun ceva neconvenabil, oamenii pot renunța la serviciile mele sau angajatorul mă poate concedia pentru că aș fi spus ceva ofensator”. America nu mai este o țară a libertății de exprimare. „Asistăm la o regulă pumnului în gură când vine vorba de libertatea de exprimare”.
Oamenii care adoră socialismul lui Bernie Sanders consideră că este „genul de socialism care, cumva magic, va schimba natura umană și dintr-o dată oamenii îți vor da tot felul de lucruri pentru că tu ți le dorești”.
Ceea ce își doresc ei cu adevărat se numește furt. „Ei cred că socialismul înseamnă caritate privată, dar este radical diferit, pentru că e ceva să folosești propriul buzunar pentru a face lumea mai bună și este total altceva când bagi mâna în buzunarul altcuiva”.
Nu există ideea de prânz gratuit. „Mâncare gratuită înseamnă că cineva trebuie să o furnizeze. Așa că acum am făcut un sclav din fermier, din șoferul de tir și din măcelar. Iar asistența medicală gratuită a făcut sclavi din medicii din asistenții medicali și farmaciști. Educația gratuită înseamnă că i-ai făcut sclavi pe profesori. Așa că de fiecare dată când spui că orice e gratuit, elimini de fapt libertatea altcuiva, deoarece nimic nu este gratuit”.
Monalisa își dorește ca oamenii să se informeze. „Avem acces la toate informațiile. Tot ce trebuie să faci e să te informezi și să te educi. Cu toate acesta, oamenii refuză, pentru că sunt atât de răniți înlăuntrul lor, încât au încetat să mai gândească. America a încetat să mai gândească și nu există altceva decât sentimente. Este vorba doar despre „cum mă face să mă simt?”, în loc de „ce înseamnă asta?” Devine înfricoșător”.
Monalisa spune că nu există un loc mai bun decât America. „Este unul dintre lucrurile care mă deznădăjduiește, deoarece chiar și în România, știam că există un loc mai bun unde să poți merge. Iar dacă lucrurile vor merge rău aici, dacă vom deveni dintr-o dată o țară socialistă, unde vom merge? Nu mai ai unde să te duci, s-a terminat”.
COMMENTS