OBAMAGATE nu este o teorie a conspirației

Cei care distribuie hashtagurile #Obamagate pe Twitter ar face bine să evite isteriile pe care le-am văzut la cei care credeau coluziunea cu Rusia, dar nu au niciun motiv să ignore probele tot mai evidente care sugerează că administrația Obama s-a angajat într-o corupție gravă, potrivit analizei National Review.

Democrații și aliații lor, care doresc să pretindă că singurul act scandalos al președintelui Obama a fost să poarte un costum bronzat, urmează să-și petreacă următoarele luni manipulând publicul departe de cele mai febrile acuzații împotriva lui Obama.

Cert este că avem deja dovezi tot mai convingătoare că administrația Obama s-a angajat într-o conduită incorectă decât au existat vreodată pentru pornirea investigației de coluziune cu Rusia a campaniei lui Trump.

Nu este deloc un scandal conspirator să observi că investigarea lui Trump a fost bazată pe un document de verificare a opoziției plin de fabulism și, cel mai probabil, dezinformare rusească.

Știm că DOJ a ascuns dovezi contradictorii atunci când a început să-i spioneze pe cei de pe orbita lui Trump. Avem dovada că multe dintre cererile FISA relevante – de fapt, fiecare dintre ele – s-au bazat pe dovezi „fabricate” sau pline de erori. Știm că membri ai administrației Obama, care nu au avut un rol real în operațiunile de contrainformații, au demascat în mod repetat aliații lui Trump. Știm acum că, în ciuda unei lipse de dovezi, FBI a uneltit împotriva lui Flynn să se declare vinovat, astfel încât să poată continua ancheta.

Ba mai mult, contextul mai larg face ca toate aceste acțiuni să fie și mai grave. Până în 2016, comunitatea de informații a administrației Obama a normalizat spionajul intern. Directorul de informații naționale al lui Obama, James Clapper, a mințit faimos Congresul despre faptul că a spionat cetățeni americani.

Directorul CIA al lui Obama, John Brennan, a coordonat o agenție care s-a simțit confortabilă spionând Senatul, cu cel puțin cinci dintre subalternii săi accesând ilegal fișiere congresionale. Procurorul General al administrației Obama, Eric Holder, a invocat Actul de Spionaj pentru a spiona un jurnalist Fox News, încercând să vândă cazul la trei judecători, până când a găsit unul care i-a permis să-l numească pe jurnalistul Fox News drept co-conspirator.

Administrația Obama a spionat, de asemenea, și reporterii Associated Press, acțiune pe care organizația de presă a numit-o „o intruziune masivă și fără precedent”. Și deși a fost uitat de mult, oficialii lui Obama au fost prinși monitorizând conversațiile membrilor Congresului care s-au opus acordului nuclear american.

Ce face pe cineva să creadă că acești oameni nu ar crea un pretext pentru a spiona partidul de opoziție? Dacă face cineva asta, n-ar trebui, pentru că pe lângă toate acestea, știm că Barack Obama a fost foarte interesat de progresul investigației de „coluziune” cu Rusia.

În ultima oră a ei în funcție, consilierul de securitate națională Susan Rice și-a scris un e-mail de autoconservare, menționând că a participat la o întâlnire cu președintele Obama, Procurorul General Adjunct Sally Yates, Directorul FBI James Comey și vicepreședintele Joe Biden, în care Obama a insistat că modul în care se va desfășura investigația trebuie să fie „ca la carte”.

Nu au acționat „ca la carte” de fiecare dată oficialii de rang înalt ai administrației Obama în astfel de investigație? Este curios că a trebuit instruiți în mod specific pentru a face acest lucru. Este curios, de asemenea, faptul că oficialul de securitate națională aflat la final de mandat, la 15 minute după ce Trump a depus jurământul de președinte, ar fi trebuit să menționeze această întâlnire.

Nimic din toate acestea nu înseamnă că Obama a comis o infracțiune specifică. Dar într-un mediu jurnalistic sănătos, dovezile tot mai mari ale infracțiunilor ar provoca un tumult a curiozității jurnalistice.

„Dar”, ai putea să întrebi, „de ce ar mai conta?” Ei bine, pentru că multe dintre personajele principale în această aparentă încălcare a legii vor acum să reia puterea la Washington. Biden este candidatul prezumtiv la prezidențiale al Partidului Democrat, el candidează ca moștenitor al administrației Obama și pe lângă asta, este unul dintre cei care au participat la acea întâlnire cu Rice și ceilalți.

Biden a negat că ar ști ceva despre ancheta FBI și Flynn înainte de a fi obligat să se corecteze după ce George Stephanopoulos de la ABC a subliniat că Biden a fost menționat în e-mailul lui Rice. Este total legitim să ne întrebăm ce știa despre investigație.

Scepticilor le place să spună că administrația Obama nu a avut nici un motiv să recurgă la abuzuri, deoarece Democrații erau siguri că vor câștiga. Richard Nixon a câștigat 49 de state în 1972. Tovarășii lui nu aveau nevoie să intre prin efracție în birourile DNC și să genereze Watergate. Dar după cum au subliniat agenții FBI implicați în acest caz, ei doreau să aibă o „poliță de asigurare” dacă s-ar fi întâmplat inimaginabilul.

În 2016, lucrul de neconceput s-a întâmplat și încă ne confruntăm că asta, patru ani mai târziu. Nu știm unde se va termina acest scandal, dar nu trebuie să fi un teoretician al conspirației pentru a te gândi la asta.

Tribuna.US