Nu orice război este inutil sau poate fi evitat, dar e foarte posibil ca războiul ruso-ucrainean să rămână în istorie drept unul ce se încadra la ambe
Nu orice război este inutil sau poate fi evitat, dar e foarte posibil ca războiul ruso-ucrainean să rămână în istorie drept unul ce se încadra la ambele categorii, mai ales pentru că Statele Unite și aliații săi europeni l-ar fi putut preveni, dar nu au făcut-o, analizează John Daniel Davidson într-un articol The Federalist.
Decizia de a iniția un război a aparținut Rusiei și ea este în definitiv vinovată pentru ceea ce se întâmplă acum. Dar asta nu absolvă Occidentul de incompetența de care a dat dovadă din punct de vedere strategic și de neglijență, și nu înseamnă că Statele Unite și aliații săi sunt nevinovați.
În mai multe etape care au condus la actuala criză, au existat modalități prin care Statele Unite și Europa să creeze soluții de ieșire atât pentru Moscova, cât și pentru Kiev, să dirijeze lucrurile înspre negocierea unei înțelegeri, astfel încât ambele părți să obțină un minim din ceea ce aveau nevoie și un pic din ceea ce-și doreau.
Ce ar fi însemnat mai exact asta? Pentru Moscova, recunoașterea revendicării sale strategice privind Crimeea și Portul Sevastopol ca reședință a flotei sale de la Marea Neagră. Pentru Kiev, promisiunea independenței politice și a unei mai mari integrări în Europa în schimbul concesiunilor teritoriale.
De asemenea, Occidentul ar fi trebuit să ia în considerare cât de absurdă și nesăbuită era ideea de a vorbi despre aderarea la NATO a Ucrainei, lucru pe care nicio persoană cu mintea întreagă nu și l-ar imagina vreodată că ar fi acceptat de Rusia fără a porni un război care să împiedice așa ceva.
Cu toate acestea, încă din 2008, Statele Unite au discutat pe față despre posibilitatea aderării Ucrainei la NATO, când Kievul încă pretindea suveranitatea asupra celei mai importante baze navale a Rusiei din Sevastopol. În aceste condiții, ideea aderării Ucrainei la NATO era absurdă.
Pe de altă parte, de ani de zile, Occidentul a încurajat Ucraina să adopte o atitudine dură față de Rusia, cu false promisiuni că SUA și NATO vor înfrunta Moscova și vor apăra Ucraina atunci când va fi cazul; sau că Ucraina va deveni membru NATO și-și va securiza astfel granițele șubrede.
După cum afirma în 2016 politologul John Mearsheimer, Occidentul a condus Ucraina „spre prăpastie, iar rezultatul final este că Ucraina va fi distrusă. … Ceea ce facem este să-i încurajăm pe ucraineni să joace dur cu rușii. Îi încurajăm să creadă că în cele din urmă vor deveni parte din Occident – pentru că în cele din urmă îl vom învinge pe Putin și vom obține ce ne dorim, timpul este de partea noastră“.
Acea încurajare – falsă, după cum se dovedește – i-a determinat pe ucraineni să nu fie dispuși să facă compromisuri cu Rusia sau să ia în considerare cerințe rusești care erau totuși rezonabile, având în vedere circumstanțele unice din punct de vedere istoric privind granițelor moderne ale Ucrainei și problemele pe care acele granițe le-au prezentat întotdeauna.
Mai mult, îndemnurile adresate Ucrainei de către Occident nu corespundeau cu politicile Occidentului față de Moscova. Nu te angajezi în mod tacit să aperi Ucraina de Rusia și, în același timp, îți faci propria națiune dependentă din punct de vedere energetic de Rusia, așa cum au făcut în ultimul deceniu Germania și alte puteri europene; nici nu-ți inunzi sectorul financiar cu miliarde provenite de la oligarhii ruși, așa cum a făcut Londra.
Administrația Biden nu numai că a încurajat dependența energetică a europenilor de Rusia (renunțând la sancțiunile asupra conductei Nord Stream 2, în mai, anul trecut), ci a și contribuit substanțial la acest lucru, anulând independența energetică a SUA obținută de către administrația Trump. După cum explica colegul meu Tristan Justice, politicile energetice ale președintelui Biden au eliminat capacitatea SUA și a aliaților săi de a sancționa exporturile rusești de petrol, principala sursă a bogăției Kremlinului:
„Statele Unite încă mai importă zilnic aproape 600.000 de barili de petrol din Rusia. Comparativ, conducta Keystone XL, a cărui construcție a fost anulată de Biden, ar fi avut o capacitate maximă de transport de 830.000 de barili. Biden nu a sancționat sectorul energetic rus pentru că nu avea cum. Trump ar fi putut și probabil ar fi făcut-o“.
Toate acestea au determinat un eșec istoric al Occidentului. De multă vreme, SUA și aliații săi din NATO știau că puterile revizioniste precum Rusia și China erau nemulțumite de ordinea internațională valabilă după Războiul Rece și că erau determinate să o modifice în funcție de ambițiile lor strategice. Era treaba Occidentului, și mai ales a Statelor Unite, să se asigure că acele tentative de rectificare nu iau forma unui război la scară largă, nici pe continentul european, nici în Asia.
În schimb, vedem deja cum Beijingul își arată susținerea față de Moscova, solicitând negocieri care în acest moment s-ar putea încheia doar cu atingerea de către Rusia a obiectivelor sale strategice în Ucraina.
Cu alte cuvinte, Occidentul nu a făcut ceea ce era necesar pentru a păstra ordinea internațională coordonată de SUA, iar această ordine se destramă acum în timp real.
Traducere și adaptare
Tribuna.US
COMMENTS