Ohio: O nouă lege interzice profesorilor să predea educație sexuală fără știrea părinților

Într-un fel, proiectul de lege transformă școlile din Ohio în raportori obligatorii, dar către părinți și nu către oficiali guvernamentali

Pe 8 ianuarie, guvernatorul statului Ohio, Mike DeWine, a promulgat legea „Declarației drepturilor părinților”. Această lege obligă districtele școlare publice să elaboreze politici care să încurajeze implicarea părinților în educația copiilor lor, în special în domeniile legate de sexualitate și religie.

„Dacă ești părinte, vrei să fii informat cu privire la ceea ce se întâmplă în viața copilului tău”, a declarat DeWine reporterilor. El a continuat: „Părinții sunt cei mai buni profesori. Ei sunt primii profesori; ei sunt cei mai buni profesori”.

Într-un fel, proiectul de lege transformă școlile din Ohio în raportori obligatorii, dar către părinți în loc de funcționari guvernamentali.

În conformitate cu noua lege, House Bill 8, școlile din Ohio vor fi obligate să: să ofere părinților posibilitatea de a revizui materialele didactice care includ conținut sexual; să informeze părinții cu privire la o schimbare în bunăstarea mentală, emoțională sau fizică a copilului lor; să obțină acordul părinților înainte de a oferi îngrijire medicală unui copil; și să informeze părinții cu privire la serviciile de sănătate furnizate de școală.

Proiectul de lege precizează, de asemenea, că sănătatea mintală a unui elev include „orice solicitare din partea elevului de a se identifica ca aparținând unui gen care nu se aliniază cu sexul biologic al elevului”.

În al doilea rând, în timp ce Ohio permitea anterior școlilor să elaboreze politici care să permită instruirea religioasă în afara școlii în timpul zilei de școală, legea o impune acum. De exemplu, Consiliul de Educație al școlilor din orașul Westerville și-a încheiat recent politica care permitea instituțiilor precum LifeWise Academy să ofere instruire religioasă. În cazul în care trece de eventualele contestații juridice, H.B. 8 va impune tuturor districtelor școlare din Ohio să permită instruirea religioasă în timpul zilei de școală.

Dezinformare mediatică

Opozanții au încercat să defăimeze H.B. 8 ca fiind un proiect de lege „Nu spune gay”, în ciuda faptului că proiectul de lege nu conține o astfel de formulare (și nici proiectul de lege din Florida, care a fost inițial etichetat cu acest slogan).

Mai degrabă, proiectul de lege protejează drepturile părinților de a dirija educația copiilor lor. Spre deosebire de House Bill 1557 din Florida, H.B. 8 din Ohio nu conține nicio dispoziție care să limiteze ceea ce poate fi predat. În schimb, prevede ca școlile să permită părinților să analizeze materialele utilizate în cadrul instruirii privind sexualitatea și să le permită părinților să își scutească copiii de această predare, dacă decid astfel.

Oponenții susțin, de asemenea, că informarea părinților cu privire la nevoile copiilor pune în pericol copiii cu identitate homosexuală. Uniunea Americană pentru Libertăți Civile a depus mărturie împotriva proiectului de lege, citând îngrijorări serioase cu privire la „pericolele pentru sănătatea și siguranța elevilor reprezentate de dispozițiile” care obligă școlile să informeze părinții despre dorința unui copil de a-și schimba identitatea sexuală.

Reprezentantul de stat D.J. Swearingen, un sponsor al proiectului de lege, a explicat că proiectul conține o formulare care „abordează orice preocupări pe care oamenii le-ar putea avea atunci când vine vorba de copiii din familii abuzive”. De asemenea, rămâne adevărat că existența familiilor abuzive nu anulează drepturile părintești pentru cele care nu sunt abuzive.

Nu numai că unii activiști LGBT au observat că a-i monta pe părinți împotriva copiilor care se luptă cu disforia de gen le face rău copiilor, dar refuzul de a-i informa pe părinți despre dorința copiilor lor de a se identifica ca fiind de sex opus poate avea consecințe devastatoare.

Povestea lui Sage Blair, documentată în detalii terifiante, este doar un exemplu. Tânăra a fost traficată de două ori după ce școala sa publică nu i-a informat părinții cu privire la lupta sa de gen și instanțele au plasat-o în centre de detenție pentru bărbați, unde a fugit și a fost prinsă de traficanți.

Părinții trebuie să știe despre copiii lor

Dezbaterea privind H.B. 8 nu este despre „divulgarea” copiilor părinților lor, ci despre cine este cel mai investit în viitorul copiilor din America și cel mai potrivit pentru a lua decizii privind sănătatea lor pe termen lung.

H.B. 1557 2022 din Florida, care interzice instruirea sexuală a copiilor mai mici de clasa a patra, afirmă că „procedurile [adoptate de consiliul școlar districtual] trebuie să consolideze dreptul fundamental al părinților de a lua decizii cu privire la educația și controlul copiilor lor, solicitând personalului districtului școlar să încurajeze un elev să discute cu părinții săi probleme legate de bunăstarea sa”.

Aceasta este ceea ce nu vrea Stânga: implicarea părinților în viața copiilor lor.

Proiecte de lege similare privind drepturile părintești sunt în curs de adoptare în legislativele statelor. În prezent, 18 state au legi care definesc și protejează drepturile părintești. Aproximativ 32 de state tratează drepturile părintești ca fiind „fundamentale” și, prin urmare, protejate în același mod ca Primul Amendament. Acest lucru lasă multe la latitudinea judecătorului care supraveghează cazul.

Activiștii LGBT conduc opoziția față de aceste proiecte de lege. De exemplu, Savannah Carlstrom Page, director de sănătate comportamentală și servicii clinice la Kaleidoscope Youth Center, a declarat în mărturia sa: „În ciuda accentului pus de acest proiect de lege pe „drepturile” părinților sau, poate mai potrivit, pe controlul parental, tinerii sunt oameni”. Ea este îngrijorată de faptul că părinții ar putea influența viitorul copiilor lor.

După ce a susținut că un copil are dreptul de a refuza morala și valorile părinților săi, un alt lucrător al Centrului pentru tineret Kaleidoscope, Madison Hernandez, a remarcat că Ohio și Asociația Națională a Asistenților Sociali (NASW) „au deja structuri de bune practici … pentru a proteja confidențialitatea [tinerilor] și pentru a implica familiile atunci când este în interesul superior al tânărului, ceea ce înseamnă … că există deja reguli scrise cu privire la modul în care părinții ar trebui să primească aceste informații”.

Dar tocmai aceasta este problema: cine stabilește ce este în interesul superior al minorilor? Potrivit susținătorilor H.B. 8, care nu au fost dornici să „co-parenteze cu guvernul”, părinții au prima și principala responsabilitate de a avea grijă de copiii lor, nu lucrătorii sociali nealeși de nimeni.

După cum a precizat Hernandez, guvernul are datoria de a proteja copiii de abuzuri și prejudicii. Acestea fiind spuse, o mare parte din activitatea sa autodeclarată ca asistent social a constat în intimidarea părinților în vederea alinierii la politicile guvernamentale de creștere a copiilor. Societatea este interesată de copii bine adaptați și bine educați, dar este mult mai greu de susținut că birocrații nealeși din departamentele de educație sau asistenții sociali sunt mai în măsură să ia aceste decizii decât părinții.

După cum a declarat președintele Aaron Baer de la Centrul pentru Virtutea Creștină, care a depus o muncă semnificativă în promovarea conștientizării H.B. 8: „Părinții, nu birocrații guvernamentali, ar trebui să ia decizii în materie de asistență medicală și educație pentru copiii lor. … [Și] H.B. 8 îi readuce pe părinți în control”.