Oina și Baseball – încă din 1364

Este interesant cum SUA au transformat mai toate sporturile adoptate în adevărate mașini de marketing. De fapt, cam așa fac ei cu totul, însă aceasta este o altă discuție. La fel este și popularul lor sport numit baseball.

Așadar, de unde începe istoria baseball-ului? Desigur, baseball-ul de astăzi are influențe din mai multe sporturi asemănătoare din Marea Britanie și din Europa continentală. Însă baseball-ul se aseamănă cel mai mult cu sportul național românesc, numit oină sau hoină, în trecut.

Ei bine, istoria oinei începe în anul 1364, prima atestare a acestui sport fiind în timpul domniei lui Vlaicu Vodă. Cum spuneam, oina este sport național românesc ce a apărut la sat și probabil va dispărea cât de curând la oraș.

Cel care aduce transformări radicale în jocul de oină, dându-i caracter de joc sportiv, este Spiru Haret, considerat a fi părintele oinei. Prin „Reforma Învățământului” din 1898 cât și prin alte decizii ministeriale, el a introdus practicarea obligatorie a oinei în școlile de toate gradele.

„Oina poate aduce o viață nouă în școala română, fiind un admirabil mijloc de educație fizică, adevăratul tip de joc sportiv românesc”, spunea Spiru Haret.

La 9 mai 1899, la București s-a organizat primul campionat național de oină, învingătoare fiind echipa liceului Nicolae Bălcescu din Brăila. În Monitorul Oficial nr. 49 din 3 iunie 1912 se publică integral regulamentul jocului, astfel fiind recunoscut oficial jocul de oină.

La începutul lunii decembrie 1912, la București, este înființată „Federația Societăților Sportive din Romania” (FSSR) care cuprindea și „Comisia de Oină”. Federația Română de Oină este fondată în iunie 1932.

După cel de-al Doilea Război Mondial, oina își recâștigă popularitatea, organizându-se o serie de competiții pe plan local și național cum ar fi: Cupa Speranțelor, Cupa Regiunilor, Cupa României, Campionatul național de seniori și juniori, Cupa Orașelor, Cupa Satelor, Cupa Liceelor Agroindustriale, Campionatul Universitar, Dinamoviada, Spartachiada, Cupa Federației, Campionatul Școlar și altele.

La 29 iunie 1949 se înființează „Comisia Centrală de Oină”, care pune bazele pentru formarea în școli de antrenori, arbitri, instructori și se modifică regulamentul de joc. În această perioadă oina cunoaște un drum ascendent devenind foarte populară în întreaga țară.

După anul 1990 oina a cunoscut un mare regres, care a dus până aproape la dispariția jocului. În ultimii ani, Federația Română de Oină a demarat o amplă acțiune de revigorare a acestui sport. Au fost reactivate o mare parte dintre centrele de tradiție și incluse noi localități, astfel că în prezent practicarea oinei se face în peste 30 de județe.

Oina este un joc sportiv practicat în aer liber, pe un teren dreptunghiular, preferabil acoperit cu iarbă, între două echipe de câte 11 jucători. Jocul începe când cineva din echipa la bătaie aruncă mingea în aer în timp ce un alt jucător din aceeași echipă trebuie să o lovească cu un baston din lemn și să o trimită cât poate el de departe. După aceea, dacă mingea este prinsă de echipa din teren, jucătorul trebuie să alerge (cu sau fără alt coechipier) pe culoarul de ducere, iar apoi pe culoarul de întoarcere încercând să nu fie lovit de către echipa la prindere.

Dacă oprește mingea cu palma, nu este considerat „lovit”. Jucătorul nu are voie să prindă mingea și trebuie să îi dea drumul imediat. Dacă jucătorul este lovit pe culoarul de ducere, acesta este nevoit să se ducă în zona de fund. Dacă este lovit pe culoarul de întoarcere, el este eliminat din joc.

De fiecare dată după ce mingea bătută aterizează pe unul din caree/triunghiuri, i se acordă un punct echipei la bătaie. Se acordă două puncte dacă mingea trece de linia de fund și nici un punct dacă mingea iese din teren pe lateral. Echipei din teren i se acordă două puncte de fiecare dată când reușesc să lovească un jucător care fuge pe culoare.

Spre deosebire de baseball, pentru a juca oină ai nevoie doar de un băț și o minge. Oina nu necesită nici un echipament de protecție.

Să afirmăm că oina este strămoșul baseball-ului poate ar fi prea îndrăzneț, însă cu siguranță oina are un cuvânt greu de spus în istoria mult mai popularului baseball.

Bogdan Iosifaru