Rechizitoriul de 34 de capete de acuzare al procurorului districtual din Manhattan, Alvin Bragg, împotriva lui Donald Trump s-a dovedit chiar mai pate
Rechizitoriul de 34 de capete de acuzare al procurorului districtual din Manhattan, Alvin Bragg, împotriva lui Donald Trump s-a dovedit chiar mai patetic decât se anticipa – atât de patetic, încât adepții „get Trump“ se vor întoarce probabil în curând împotriva procurorului democrat, analizează Margot Cleveland pentru The Federalist.
Recent, fostul președinte și principalul candidat republican la alegerile prezidențiale din 2024 a apărut în fața unui tribunal din statul New York și a pledat nevinovat la acuzațiile penale formulate împotriva sa de către procurorul din Manhattan.
Publicul, însă, a trebuit să aștepte mai mult, pentru a afla detalii cu privire la cele 34 de capete de acuzare formulate. Când a fost în sfârșit desecretizat, americanii l-au „răsfoit“ de la cap la coadă pentru a găsi o vină reală. Dar nu era nimic de găsit.
Pe toate cele 16 pagini ale documentului, marele juriu nu a făcut decât să regurgiteze aceleași acuzații în vogă, susținând că Trump a încălcat articolul 175.10 din Legea penală a statului New York:
„În districtul New York și în alte părți“, Trump, „în data sau în jurul datei de..“, „cu intenția de a frauda și cu intenția de a comite o altă infracțiune și de a ajuta și ascunde comiterea acesteia, a făcut și determinat o înregistrare falsă în evidențele contabile“.
Șablonul a fost apoi repetat la fiecare cap de acuzare, specificându-se o dată sau o înregistrare diferită – uneori o factură de la Michael Cohen, alteori o mențiune în registrul general al Donald Trump Trust, iar alteori emiterea unui cec.
Au existat trei sau patru capete de acuzare penale formulate împotriva lui Trump pentru fiecare plată făcută către Cohen, din februarie până în decembrie 2017, care, împreună, au format totalul de 34.
Alături de actul de acuzare, Bragg a publicat și o „expunere a faptelor“ de 13 pagini, însă detaliile suplimentare nu au reușit să întărească acuzațiile.
Dimpotrivă, sinteza respectivă a făcut să pară că presupusa infracțiune a lui Trump a fost participarea la ceea ce Bragg a numit „o strategie de tip ‘catch and kill’ având scopul de a suprima informațiile negative“.
„Din august 2015 până în decembrie 2017, inculpatul, împreună cu alte persoane, a orchestrat o strategie pentru a influența alegerile prezidențiale din 2016 prin identificarea și cumpărarea tăcerii celor care dețineau informații nocive campaniei sale, pentru a suprima publicarea acestora și a-și crește șansele electorale“, se preciza în primele rânduri ale documentului.
„Pentru a pune în practică respectiva strategie ilegală“, se continua, „cei implicați au încălcat legile electorale și au făcut și determinat înregistrări false în registrele contabile ale mai multor entități din New York“.
Problema este că nu există nimic ilegal în a plăti pentru a suprima publicarea unor informații negative. Cu toate acestea, Bragg a calificat acest lucru drept o „strategie ilegală“.
Și, deși în document se menționează că „celelalte persoane implicate în respectiva operațiune au recunoscut că plățile au fost ilegale“, Braggs nu a precizat de ce plățile erau ilegale sau de ce ar fi fost ilegal ca Trump să-și dea acordul pentru presupusa „strategie“.
De fapt, Bragg nu identifică nicăieri, nici în expunerea faptelor, nici în rechizitoriul propriu-zis, cealaltă infracțiune pe care Trump ar fi intenționat să o comită.
Această omisiune este șocantă, deoarece, pentru ca presupusele falsificări ale documentelor contabile de către Trump să poată fi încadrate la categoria infracțiuni, așa cum reiese din actul de acuzare, procurorul trebuie să dovedească intenția lui Trump de a comite (sau de a ascunde) o altă infracțiune.
De asemenea, din rechizitoriu lipsește orice explicație privind motivul pentru care acuzațiile aduse fostului președinte nu s-au prescris în temeiul termenului de prescripție de cinci ani prevăzut de lege.
Echipa de avocați a lui Trump va atrage probabil atenția asupra acestor două aspecte în viitoarele moțiuni. Chiar dacă Bragg ar reuși să evite în prima fază respingerea cazului, procurorul din Manhattan s-ar putea să-și fi compromis total imaginea.
Prin dezvăluirea faptului că marele juriu l-a pus pe Trump sub acuzare pentru 34 de fapte, Bragg a creat așteptări că în joc ar fi ceva mai mult decât simplele plăți pentru păstrarea secretului. Dar lucrurile nu stau așa, iar caracterul repetitiv al acuzațiilor sugerează o înscenare disperată din partea procurorului democrat.
În plus, deoarece actul de acuzare a rămas sub sigiliu până de curând, experții juridici au petrecut aproape o săptămână disecând posibilele ipoteze prin care o eventuală acuzație penală de falsificare a registrelor contabile ar putea fi ridicată la rang de infracțiune.
S-a ajuns rapid la un consens că, oricât de șubredă ar fi această ipoteză, Bragg va încerca să invoce o încălcare a legislației federale electorale, argumentând că Trump a falsificat documentele pentru a ascunde infracțiuni legate de fondurile de campanie.
Dar dacă aceasta este teoria lui Bragg, cu siguranță că nu a făcut o treabă prea bună în a o argumenta, ceea ce, în stadiul actual, era principala sarcină a procurorului din Manhattan: să convingă publicul american că dovezile sprijină în mod covârșitor decizia sa de a-l urmări în justiție pe fostul președinte al Statelor Unite.
Bragg a eșuat cu desăvârșire în această misiune, actul de acuzare propriu-zis fiind chiar mai fragil decât numeroasele iterații imaginare luate în calcul de la momentul apariției știrii.
De fapt, acuzațiile sunt atât de șubrede, încât Bragg s-ar putea să se trezească în curând abandonat de colegii săi democrați, care vor căuta să evite repercusiunile ce vor rezulta cu siguranță din acest atac politic la adresa lui Trump.
Traducere și adaptare
Tribuna.US
COMMENTS