Opinie: Adio Americii pe care toți am știut-o și ne-a plăcut

Generația mea a crezut în Statele Unite. Am crezut în respectul său față de individ, în Constituția sa, în statutul său de singură superputere benignă din istorie. Cu alte cuvinte, am crezut în excepționalismul american, analizează Ed Brodow într-un articol AmericanThinker.

„Valorile tradiționale americane sunt demne de o apărare înflăcărată“, spunea autorul și comentatorul TV Monica Crowley. Referindu-se la aceste valori drept „proiectul american“, Charles Murray, autorul Coming Apart, l-a definit ca efortul continuu „de a demonstra că ființele umane pot fi lăsate libere ca indivizi și familii să-și trăiască viața după cum consideră potrivit, unindu-se voluntar pentru a-și rezolva problemele comune.“

Ca să o spunem pe scurt, ceea ce face societatea noastră unică în istoria lumii este respectul acordat drepturilor cetățeanului individual. Constituția a fost scrisă ca un mijloc de limitare a puterii guvernului de a se amesteca în viețile noastre.

Iar acest lucru pare să se schimbe. Pe măsură ce pășim în 2021, ceva este putred   – vorba lui Shakespeare. Este dificil de identificat originea sau natura exactă a dezintegrării Americii.

A început să prindă contur când un om care urăște această țară, Barack Obama, a fost ales președinte. Timp de opt ani, am urmărit asaltul său concentrat asupra valorilor noastre.

Obama și colegii săi democrați au introdus câteva concepte noi în limbajul nostru: socialismul democratic, politica identitară, justiția socială, diversitatea, incluziunea, corectitudinea politică, Teoria Critică a Raselor, cultura anulării. Au fost destinate scopului expres de a distruge tot ceea ce este lăudabil cu privire la America.

Dacă ai vrea să distrugi SUA, cum ai face asta? „America nu va fi niciodată distrusă din exterior“, a spus Abraham Lincoln. „Dacă dăm greș și ne pierdem libertățile, va fi pentru că ne-am distrus noi înșine“. Premierul sovietic Nikita Hrușciov a spus același lucru în 1961. „Nu trebuie să distrugem America cu rachete“, spunea el. „America se va distruge singură“. Aveau dreptate?

În februarie 2019, înțeleptul psiholog canadian Jordan Peterson a făcut această observație: „[dezbaterea politică dintre dreapta și stânga pare să avanseze într-un mod care indică robustețea fundamentală a instituțiilor democrației din SUA“.

Observația lui Peterson nu mai este exactă – instituțiile noastre democratice sunt orice altceva decât robuste. Dezbaterea politică cochetează cu războiul civil, pe măsură ce progresiștii din Congres și de pe rețelele de socializare se aliază pentru a cenzura punctele de vedere conservatoare.

Cetățenii nu au încredere în reprezentanții lor aleși, în sistemul juridic, în mass-media sau unul în celălalt. Funcționarii publici încurajează nerespectarea legilor pe care au jurat să le apere. Orașele noastre sunt distruse de revolte, jafuri și incendieri, deoarece primarii și guvernatorii încurajează încălcarea ordinii civile.

Nu există nicio îndoială că guvernul nostru nu funcționează așa cum s-a intenționat. Congresul pare incapabil să vadă de bunul mers al țării. Ce a realizat în ultimii patru ani, în afară de ridicola încercare de destituire a președintelui și trimiterea banilor noștri către țări care ne numesc în tot felul?

Folosind coronavirusul ca scuză, guvernul încearcă să se infiltreze în fiecare aspect al vieții noastre. Pe măsură ce permitem guvernului să ne spună când putem ieși din locuință, când putem merge la servici și în ce condiții ne putem conduce afacerile, renunțăm din ce în ce mai mult la independența noastră.        

Cel mai grav neajuns al guvernului nostru este eșecul său de a menține integritatea electorală. Potrivit US News & World Report, alegerile din SUA din iulie 2012 până în decembrie 2018 au fost „mai slabe decât în orice alte democrații de lungă durată și societăți prospere“.

Sursa este un raport din 2019 publicat de Electoral Integrity Project, un proiect independent de Universitatea Harvard. Această revelație ar trebui să îi facă pe toți americanii să vocifereze pentru o îmbunătățire.

Alegerile prezidențiale din 2020 ne-au coborât și mai mult pe grafic. Avem peste o mie de depoziții care atestă fraude electorale masive: suspendarea verificării semnăturii, încălcarea normelor electorale de stat, neverificarea buletinelor de vot prin corespondență, modificarea datei buletinelor de vot, votul dublu, votul persoanelor decedate, ascunderea buletinelor de vot, refuzul de a permite supravegherea sondajelor și schimbarea voturilor prin intermediul aparatelor.

„Oamenii declară sub jurământ, riscând să fie criticați, identificați și chiar acostați, pentru a spune ce au văzut la acest proces electoral“, a declarat reprezentantul Michael Cloud.

„Aparenta lipsă de acțiune din partea Departamentului de Justiție cu privire la o serie de anomalii, improbabilități statistice și acuzații de fraudă sub jurământ este îngrijorătoare.“

Poate că e îngrijorător, dar este în concordanță cu activitățile partizane ale DOJ, FBI și IRS.

Refuzul directorului FBI James Comey de a o acuza pe Hillary Clinton, felul în care Obama a folosit IRS pe post de armă împotriva grupurilor conservatoare și lipsa de acțiune din ancheta Durham au distrus încrederea publicului în sistemul nostru de justiție.

În ciuda eforturilor mass-media de a ascunde adevărul, publicul știe ce se întâmplă. Actorul James Woods a scris pe Twitter: „70.000.000 de americani sunt indignați de aceste alegeri murdare“. „Nu acceptăm acest rezultat fraudulos“.

Ori de câte ori președintele încearcă să expună frauda, ​​mass-media otrăvește undele cu aceeași frază mincinoasă: „acuzațiile nefondate ale lui Trump“. Mi se face pielea de găină de fiecare dată când aud această minciună repetată de CNN, New York Times și Washington Post.

Mass-media nu mai are libertate să exprime puncte de vedere conservatoare și a renunțat la rolul ei de gardian al republicii.

Ce fel de națiune lăsăm moștenire copiilor noștri? Dacă nu ne trezim în curând, nu va fi deloc bine.

Poate că Aldous Huxley, autorul cărții Brave New World, a avut dreptate când a prezis „o dictatură fără lacrimi … un fel de lagăr de concentrare nedureros, astfel încât oamenilor să li se ia libertățile, dar să se bucure mai degrabă de lucrul acesta, pentru că vor fi distrași de la orice dorință de a se răzvrăti prin propagandă sau spălarea creierului“.

Tribuna.US