În urma atacului masiv asupra Israelului Hamas obține o victorie psihologică și Iranul o victorie strategică prin blocarea temporară a normalizări
În urma atacului masiv asupra Israelului Hamas obține o victorie psihologică și Iranul o victorie strategică prin blocarea temporară a normalizării relațiilor dintre statul evreu și statele arabe, analizează Alexandru Lăzescu pentru Newsweek.
Acest lucru se întâmplă pe fondul pierderii semnificative a influenței americane în regiune în dauna Rusiei, Chinei, Iranului și Turciei.
Iranul a obținut deja prin acest amplu atac pe care l-a orchestrat prin intermediul Hamas o victorie strategică prin forțarea suspendării așa numitului proces de „normalizare” a relațiilor dintre Israel și statele arabe, în principal cu Arabia Saudită.
O formulă necâștigătoare
Este ceea ce a urmărit să obțină administrația Trump prin acordurile Abraham exploatând teama față de Iran a țărilor din Golf. Acordurile Abraham au reprezentat o abordare complet diferită a rezolvării conflictului regiune față de cea din trecut, promovată de cele mai influente cercuri politice și think tank-uri occidentale, care lega totul de soluționarea problemei palestiniene prin existența unui stat separat. O formulă care s-a dovedit, timp de zeci de ani, necâștigătoare.
Chiar și atunci când li s-au oferit variante de acorduri de pace în condiții extrem de favorabile palestinienii le-au refuzat, introducând mereu noi condiții.
S-a văzut foarte clar, fie și dacă ne referim doar la faptul că actele de terorism sinucigașe soldate cu uciderea unor cetățeni israelieni erau încurajate și familiile fiind răsplătite financiar nu doar în Gaza ci și în Cisiordania, că un stat palestinian distinct nu era văzut decât ca o etapă intermediară în demersul de „ștergere de pe hartă” a Israelului, o expresie utilizată frecvent de către liderii iranieni.
În baza aceluiași gen de abordare naivă au fost dirijate în Gaza dinspre America și Europa sume importante în scopuri “umanitare” dar care au ajuns în mare parte grupării în posesia grupării teroriste Hamas.
Conflictul din Israel, ca și cel din Ucraina, e un simptom al dezintegrării actualei ordini mondiale
Pentru grupurile extremiste, teroriste, nu doar din Gaza ci și din Cisiordania, pentru Hezbollah sau Jihadul Islamic, sprijinite direct – ca și Hamas de Iran, obiectivul final, exprimat neechivoc, este anihilarea statului Israel.
Atacul vine într-o perioadă în care Israelul este slăbit, traversează de luni de zile o perioadă de enorme tensiuni interne, cu proteste în serie în stradă față de guvernul Netanyahu și grupările de stânga care se opun unui demers de reformare a sistemului de justiție.
Între timp, sub spectrul războiului, mișcarea de protest a anunțat anularea demonstrațiilor săptămânale de sâmbătă seara iar facțiunea “Frații de arme” a acesteia, care anterior făcuse un apel la mii de rezerviști să se abțină de la serviciu, îi îndeamnă acum pe aceștia să apere Israelul răspunzând chemării la arme.
Problema este că nu e clar în ce măsură America, cu o influența în zonă mult diminuată, va avea capacitatea de a salva demersurile de normalizare demarate prin Acordurile Abraham. Nu va fi cumva tentată China să intervină pentru a calma lucrurile, așa cum a făcut-o obținând un succes remarcabil prin medierea care a dus la reluarea relațiilor diplomatice dintre Arabia Saudită și Iran?
Intervine Putin?
La fel și Rusia, care menține bune relații cu toate părțile, Israelul, țările din Golf – proaspete partenere în BRICS, Iranul? Probabil că Vladimir Putin ar fi doritor să intervină pentru a mai da, după Siria, încă o lovitură majoră influenței americane în regiune.
Dacă războiul se extinde și în nord, Israelul va fi obligat să întreprindă un răspuns pe scară largă, un război total, derulat simultan în Gaza și în Liban, mult peste acțiunile de rutină de combatere a terorismului, chiar cu prețul unui război total. O provocare globală uriașă, mai ales în contextul actual în care avem în paralel un război în Ucraina, o Coree de Nord care deține un arsenal nuclear și a devenit tot mai agresivă, enorme tensiuni legate de Taiwan și o consolidare semnificativă a unui nucleu anti-occidental, din care face parte și Iranul, sub coordonarea Beijingului și Moscovei.
Partea ce mai delicată, din multe puncte de vedere, este aceea că va fi practic imposibil de evitat o operațiune militară terestră în Gaza în încercare de a distruge infrastructura teroristă Hamas de acolo. Războiul urban este extrem de dificil și costisitor atât din perspectiva pierderilor de militari inerente dar și datorită faptului că de partea cealaltă se confruntă cu un adversar care va utiliza extensiv scuturi umane pentru a le putea exploata propagandistic.
Dacă Iranul este cel mai interesat să alimenteze tensiunile în regiune și să lovească grav cel mai important aliat american din regiune, de partea cealaltă Arabia Saudită, Egiptul, Iordania și țările care au semnat cu Israelul Acordurile Abraham — Emiratele Arabe Unite și Bahrain — au totuși interesul să calmeze lucrurile și să obțină o încetare a focului, pentru că cu cât războiul durează mai mult, cu atât le va fi mai greu să-și mențină relațiile cu Israelul.
În ciuda reluării relațiilor diplomatice între Arabia Saudită și Iran animozitatea și tensiunile din relația dintre cele două state nu a dispărut.
O echilibristică dificilă
Din acest punct de vedere ele doresc consolideze o axă de rezistență împreună cu Israelul împotriva Iranului. Însă, pe de o parte nu pot ignora opinia publică din țările respective care evident simpatizează cu cauza palestiniană iar pe de alta parte au dubii în privința determinării Statelor Unite de a dori să se implice în Orientul Mijlociu.
Declarațiile venite dinspre Arabia Saudită în care se „solicită oprirea imediată a escaladării între cele două părți, protejarea civililor și autocontrolul” reflectă dificultatea echilibristicii pe această linie de demarcație extrem de subțire. Dincolo de asta Arabia Saudită, Egiptul și celelalte state din Zona Golfului nu privesc deloc cu simpatie milițiile Hamas și Hezbollah aflate sub controlul Teheranului și așa că probabil as privi pozitiv o eventuală implicare americană mai serioasă în regiune pentru a ține cât de cât lucrurile sub control.
La fel de importantă este și reacția din partea statelor occidentale, Statele Unite, UE, Germania, care în această fază și-au declarat sprijinul pentru Israel. Dar așa cum subliniază David Friedman, fost ambasador în Israel în mandatul Trump, sunt toate șansele ca acest sprijin să se dilueze în zilele următoare pe măsură ce reacția legitimă a armatei israeliene va face inevitabil victime în Gaza.
Vedem deja cum BBC sau CNN tind să acorde aproape un statut egal declarațiilor de poziție și comunicatelor venite dinspre Israel și a celor dinspre partea palestiniană care de multă vreme se bucură de semnificativ mai multă trecere și simpatie în spațiul politic și mediatic occidental decât guvernul de la Ierusalim.
De altfel în prima reacție de la declanșarea războiului Departamentul de Stat a „îndemnat toate părțile să se abțină de la violență și de la atacuri de represalii” pentru că „teroarea și violența nu rezolvă nimic”.
O reacție ciudată
O reacție ciudată, greu de înțeles, pentru că lasă se înțeleagă că Israelul și Hamas ar fi echivalente din punct de vedere moral, și în același timp pare să se arate mai degrabă îngrijorate de „represaliile” armatei israeliene, din moment ce e limpede că din punctul de vedere al unei grupări teroriste un astfel de apel e complet ridicol.
Ce să mai vorbim de multe țări din ceea ce numim Sudul Global. ONU, și organizații ca UNESCO, sunt permanent gazda unor atitudini extrem de ostile față de Israel.
Chiar recent, cu prilejul ultimei sesiuni generale ONU ambasadorul Israelului pe lângă organizație a fost îndepărtat cu forța de echipa de securitate atunci când a încercat să protesteze împotriva discursului provocator al președintelui iranian, Ebrahim Raisi, extrem de agresiv la adresa țării sale și a Americii.
Într-un articol de pe fluxul său de Substack ziarista britanică Melanie Philips aduce critici severe politicilor promovate de Occident vizavi de situația din Orientul mijlociu, politici care nu au făcut decât să încurajeze Iranul și grupările teroriste pe care le susține.
Politici prin care, scrie ea, „timp de decenii, SUA, UE și Regatul Unit au forțat Israelul să lupte împotriva agresiunii arabe palestiniene cu o mână legată la spate; în repetate rânduri, au făcut presiuni asupra Israelului pentru a-și retrage forțele înainte de a reuși să elimine infrastructura terorismului”.
Evenimentele dramatice în curs ilustrează în același timp eșecul politicii americane în regiune. Pe de o parte, Barack Obama a dus o politică ostilă pe față Israelului, plecând de la ideea că trebuie cultivat Iranul pentru a contrabalansa în regiune statul evreu – de unde și obstinația mioapă cu care, alături de europeni, s-a iluzionat că printr-un acord ar putea împiedica Iranul să producă arme nucleare.
Pe de altă parte diminuarea interesului strategic american pentru regiunea Orientului Mijlociu, escaladarea tensiunilor în relația cu Arabia Saudită și celelalte țările din Golf în faza inițială a administrației Biden, retragerea dezastruoasă din Afganistan, au erodat sever încrederea unor aliați tradiționali care s-au reorientat către China și Rusia.
Faptul că Arabia Saudită a decis să se alăture BRICS, o organizație pe care Beijingul și Moscova doresc să o transforme explicit într-un front anti-occidental, reprezintă un eșec monumental al Washingtonului.
Mai sunt două victime
În afară de victimele din acest război James Jeffrey, un fost ambasador american în Irak, declara la Fox New că mai sunt alte două victime: percepția asupra capacității Israelului de a dejuca atacurile teroriste și decizia riscantă a administrației Biden de a lăsa terenul liber în regiune în favoarea Iranului, Chinei și Rusiei. În acest moment, crede el, restul lumii va analiza cu atenție reacția Washingtonului.
Din această perspectivă rămâne de văzut ce va face Casa Albă mai ales dacă se va înregistra și un atac din partea Hezbollah. Deja s-au înregistrat tiruri de rachete dinspre Iran însă deocamdată nu e vorba de un atac masiv. Tocmai pentru a descuraja Hezbollah și eventual și Siria în încercarea de a împiedica extinderea conflictului Statele Unite au ordonat o regrupare a forțelor sale din Mediterană în apropierea coastelor Israelului.
Mișcări similare au loc și în Golful Piersic. Probabil că în paralel Washingtonul desfășoară o intensă activitate diplomatică însă în condițiile în care s-au trecut atâtea linii roșii, cu peste 700 de israelieni, în mare parte civili, raportați uciși și peste o 130 de ostatici (cifre care cu siguranță vor crește în perioada imediat următoare), singurul rezultat posibil ar fi limitarea extinderii războiului. Însă riscul deteriorării masive a situației prin extinderea conflictului este extrem de ridicat.
Wall Street Journal scrie că Iranul a ajutat la planificarea atacului pe parcursul mai multor săptămâni și că Teheranul a dat undă verde operațiunii lunea trecută la Beirut, Libanul fiind practic sub controlul total al Hezbollah, deci a Iranului.
Un rol direct al Iranului, scrie cotidianul american, va crește semnificativ riscul unui conflict mai larg în Orientul Mijlociu. Înalți oficiali israelieni din domeniul securității s-au angajat să lovească conducerea Iranului dacă Teheranul va fi găsit responsabil pentru uciderea israelienilor.
Războiul din Israel, cel din Ucraina, amenințările nucleare constante ale Coreei de Nord, tulburările majore provocate de gruparea Wagner în Africa, tensiunile în creștere legate de Taiwan, amplificarea acțiunilor teroriste inițiate de către grupările sponsorizate de Iran, sunt, toate, semne ale intrării într-o perioadă de mare instabilitate, de tulburări geopolitice periculoase, caracteristici ale unei ordini internaționale aflată în proces de rapidă dezagregare.
Care găsește lumea occidentală într-o stare de profunde neliniști și diviziuni interne, pe ambele maluri ale Atlanticului.
COMMENTS