De obicei, Departamentul de Justiție numește un procuror special pentru a răspunde îndoielilor publice cu privire la capacitatea unei administrații de
De obicei, Departamentul de Justiție numește un procuror special pentru a răspunde îndoielilor publice cu privire la capacitatea unei administrații de a investiga în mod obiectiv chestiuni care o implică pe ea însăși. „Conflictul de interese“ care pare să fi necesitat numirea lui Jack Smith este diferit, analizează Holman W. Jenkins, Jr. pentru WSJ.
Administrația Biden vrea neapărat ca Donald Trump să fie investigat și acuzat de cât mai multe infracțiuni posibile. De asemenea, vrea să pară că nu administrația Biden este responsabilă de acest lucru.
În iunie 2016 am început să mă îndoiesc de triumful inevitabil al unei campanii Hillary Clinton bazată pe strategia „Ha, ha, ați rămas cu mine pentru că Trump este îngrozitor“. Iată că o luăm de la capăt.
Biden nici că putea arăta mai clar, declarând în beneficiul fiecărui democrat deținător de funcție publică din țară că îl dorește pe Trump ca adversar în 2024. Riscul, totuși, este că, prin formularea prea multor acuzații penale – ceea ce îi determină pe republicani să se ralieze în jurul lui Trump – chiar dacă, probabil, îi pătează acestuia imaginea pentru alegerile generale, excesul ar putea să fie greu de înghițit de public până la urmă.
Ar putea începe să pară emblematic pentru nevoile lui Biden însuși.
În definitiv, nevoile lui sunt mari, într-adevăr. În Trump, el vede singurul candidat cu care își poate permite să nu intre în dezbateri și chiar să-și reducă la minimum activitatea de campanie, pe motiv că ar fi nepotrivit să onoreze un astfel de adversar. Până anul viitor, o astfel de scuză pentru a ascunde de alegători fragilitatea tot mai accentuată a lui Biden ar putea fi mai mult decât o chestiune de comoditate. Ar putea fi singura sa șansă de a câștiga.
Dictatorii și cei de la Harlem Globetrotters au un lucru în comun. Ambii caută să-și aranjeze luptele cu adversari patetici, pe care știu că îi pot învinge. Hillary Clinton poate fi criticată pentru că a pierdut în fața lui Trump. Biden tinde să fie un anti-erou democrat de o cu totul altă natură dacă ajută la selectarea lui Trump ca adversar și apoi pierde oricum în fața lui.
Pentru că, așa cum vor realiza o parte dintre alegători, legislația invocată pentru a-l distruge pe Trump nu este un mecanism impersonal. Despre cazul din New York privind-o pe Stormy Daniels știe toată lumea că reprezintă un abuz de putere.
Acuzațiile pe tema 6 ianuarie vor fi tot un abuz, având în vedere că acuzele iresponsabile privind trucarea alegerilor nu reprezintă o infracțiune, iar democrații și-au permis să le facă de multe ori.
Deși Trump și-a creat singur tot felul de probleme prin modul în care a gestionat documente oficiale, dacă Biden ar fi vrut ca lucrul respectiv să fie tratat ca o speță de drept civil, ar fi fost tratat astfel.
Însă Hunter Biden spulberă complet orice aparență că toate acestea ar fi cursul normal de desfășurare al lucrurilor.
Publicul este pus în fața unor mărturii convingătoare din partea a doi denunțători IRS și a unui fost agent superior al FBI că Departamentul de Justiție al lui Biden a tergiversat în mod deliberat ancheta pentru a-l scăpa pe tânărul Biden de acuzații grave privind afacerile sale în Ucraina, în perioada în care tatăl său ocupa funcția de vicepreședinte.
Hunter este o potențială gaură neagră care se deschide sub picioarele campaniei Biden. El are 53 de ani și totuși, nu are nimic mai bun de făcut decât să fie disponibil pentru fiecare eveniment de la Casa Albă și fiecare călătorie prezidențială.
De ce? Pentru că Biden nu se mai satură de compania fiului său? Sau pentru că afirmarea statutului privilegiat al lui Hunter ca membru al Primei Familii reprezintă modul în care democrații caută să se asigure că imunitatea acordată de DOJ și de mass-media rămâne valabilă cel puțin până în Ziua Alegerilor?
Axios, publicația de la Washington, a dezvăluit recent secretul aparent cunoscut al lui Joe Biden și crizele sale de furie, în care își înjură subalternii. Unii chiar se tem să rămână singuri cu el.
Cu toate acestea, în numeroasele mesaje private ajunse în mâna presei, acest obicei nu pare niciodată îndreptat împotriva fiului său. În public, Biden radiază de fericire în legătură cu scurta poveste de dragoste dintre Hunter și văduva fratelui său, bătăliile sale juridice privind paternitatea, recunoașterea vinovăției sale pentru acuzații în materie de taxe și arme.
Mai există oare vreun apologet media care încă susține că acest comportament denotă dragoste și indulgență părintească autentică?
O pungă de cocaină este găsită la Casa Albă. Nimeni nu vrea să știe cum a ajuns acolo. Toți sunt bucuroși să schimbe subiectul, subliniind în mod ciudat atmosfera de șantaj filial care pare să definească relația tată-fiu în zilele noastre.
Pe fondul unor dovezi copleșitoare, a încetat să mai fie plauzibil să pretindem că Joe nu a sprijinit în mod tacit acțiunile fiului său, care i-au adus milioane de dolari de la străini interesați să obțină influență.
Se așteaptă în continuare ca Trump să asigure realegerea lui Biden anul viitor, deși devine din ce în ce mai ușor să ne imaginăm că Biden este motivul pentru care unii americani supărați simt nevoia să opteze pentru Trump.
În absența unei intervenții imprevizibile, America va avea doi candidați din partea partidelor majore al căror scop, parțial, este dorința personală de a controla Departamentul de Justiție și, în cazuri extreme, de a ține în mână stiloul cu care se semnează grațierile.
Am putea face ca presa mainstream – să ne mințim singuri în legătură cu multe lucruri, dar nu acesta e modul de a acționa al unui adult.
Tribuna.US
COMMENTS