Opinie: Evitați secularizarea pasivă

Când creștinii autentici vorbesc, Scriptura vorbește. Când Scriptura vorbește, Dumnezeu vorbește. Când dl Iohannis vorbește, vorbește Europa. Când Europa vorbește, nu vorbește nici Scriptura, nici Dumnezeu.

Acest adevăr se aplică și culturii seculare care ne invadează casele și familiile: nici Scriptura. nici Dumnezeu nu vorbesc prin cultura seculară.

Din asta învățăm că atunci când creștinii tac, consecințele sunt majore, chiar fatale. O consecință a tăcerii creștinilor în cetate este secularizarea pasivă.

În cartea lui, The Gathering Storm, pe care o citesc în aceste zile, Albert Mohler discută despre secularizarea rapidă a Americii. El discută două forme de secularizare, (1) secularizarea pasivă; și (2) secularizarea activă.

În opinia lui, creștinii sunt în întregime responsabili pentru secularizarea pasivă, iar secularizarea activă poate fi contracarată dacă creștinii resping secularizarea pasivă.

Înțelesul secularizării pasive e ușor de intuit: devenim creștini doar de formă, fără a deține un substrat autentic biblic. Conform unui sondaj de opinie de acum două săptămâni, 70% din populația Americii agreează cu căsătoriile unisex.

Tragic, 59% dintre creștinii neoprotestanți agreează cu căsătoriile unisex. Responsabilă pentru acest rezultat deplorabil este secularizarea pasivă care se petrece sub ochii noștri și în viețile creștinilor.

Ne secularizăm pasiv ignorând adevărurile Scripturii. Refuzând să adoptăm, în mințile noastre, o viziune creștină asupra societății. Adoptând viziunea seculară asupra societății. Acceptând normele culturale care ne sunt băgate în minte, case, ochi, familii, biserici, ori mass-media.

Urmărind showurile imorale care ni se dau la televizor. Plătind să mergem la filme obscene. Ignorând rugăciunea, citirea Scripturii, fiind mai mult interesați de sport, idolatrizând vedetele sportive ori de cinema, împrumutând normele culturale necreștine cărora le dăm prioritate în viețile noastre în detrimentul supremației Scripturii. Încetând să atragem atenția asupra mizeriei imorale care scufundă societatea.

În acest sens am putea întreba: când a fost ultima dată când am auzit o olimie, un mesaj împotriva imoralității sexuale, a căsătoriilor unisex, a avortului, a nonvalorilor care se strecoară în comunitățile creștine?

Tocmai aceasta este secularizarea pasivă:  o secularizare voită, rezultată din refuzul de a spune „nu” ori de a ne împotrivi. Putem controla secularizarea pasivă din fiecare dintre noi. Avem, însă, nevoie de voință, care e, de fapt, și primul pas spre biruință.

Peter Costea