Opinie: Lăsați-l pe Jack Phillips să creeze torturi conform credinței lui

Timp de citire: 4 minute

Unele dintre cele mai grave acte de intoleranță sunt făcute în numele toleranței, comentează William McGurn pentru Wall Street Journal.

Pentru un simplu creștin care creează torturi pentru a trăi, Jack Philips pare să dețină o rețetă specială pentru a fi dat în judecată.

Dl Phillips este co-proprietar al Masterpiece Cakeshop, o afacere mică de familie în apropiere de Denver, în Lakewood, Colorado. Saga sa de prin tribunale a început în 2012, când un cuplu gay a solicitat unul dintre torturile sale personalizate pentru a celebra nunta lor. Dl Phillips a refuzat din cauza opoziției sale religioase față de căsătoria între persoane de același sex.

În decembrie 2013, un judecător administrativ l-a găsit vinovat de încălcarea legii anti-discriminării a statului. Decizia a fost confirmată de Divizia Drepturilor Civile din Colorado în 2014 și de o Curtea de Apel de stat în 2015. Dar în 2018, Curtea Supremă a SUA a anulat toate deciziile împotriva sa, invocând că acea comisie arătase „ostilitate clară și nepermisă” față de convingerile sale religioase.

Din păcate, nu au existat victorii permanente pentru cofetari. În aceeași zi în care Curtea Supremă a decis să audieze cazul, o „femeie” transgender pe nume Autumn Scardinia a comandat un alt tort – albastru în exterior, roz în interior – destinat pentru aniversarea zilei de naștere și „tranziției” de la bărbat la femeie. Din nou, Dl Phillips a refuzat și recent, un judecător al Districtului de Instanțe din Denver s-a pronunțat împotriva sa.

„Aici, refuzul de a furniza produsul de panificație este indisolubil legat de refuzul de a o recunoaște pe doamna Scardina ca femeie”, a motivat judecătorul A. Bruce Jones. El a adăugat neverosimil că solicitarea acelui tort nu era o înscenare.

Toate acestea înseamnă că Dl Phillips și cel de-al doilea tort necreat ar putea reveni în cele din urmă în fața Curții Supreme. Ceea ce înseamnă că fiecare parte va căuta din nou ca Instanța Supremă să emită o rezoluție finală solomonică, soluție care să le ratifice preferințele.

Dar alergarea către instanțe aduce un deserviciu nu numai procesului democratic, ci și forței de coeziune socială din viața americană. Aceasta este pur și simplu dispoziția de a trata concetățenii, chiar și pe cei ale căror opinii le detestăm, modul în care am vrea să fim tratați noi înșine. Milioane de americani fac asta în mod obișnuit în fiecare an când se confruntă cu o rudă insuportabilă cu care se contrează la masa de Ziua Recunoștinței.

Cu siguranță există o mulțime de oameni religioși intoleranți. Dar nimeni nu este mai intolerant decât cruciatul secular modern de stânga, ale cărui opinii cu privire la aceste aspecte culturale se bucură în continuare de sprijinul mass-mediei, al marilor afaceri, academicienilor și așa mai departe. În cea mai mare parte, comunitățile religioase cu poziții tradiționale privind sexualitatea umană și avortul nu se mai așteaptă ca societatea americană să-și susțină opiniile. Scopul, acum, este pentru ceva mult mai modest: suficientă libertate pentru a-și trăi viața și conduce instituțiile în conformitate cu cele mai profunde convingeri ale lor.

Într-un anumit sens, asta depinde de cei care au câștiga războiul. Un sfat înțelept vine dintr-un articol publicat în 2017 în New York Times de către Andrew Sullivan, un susținător ferm al căsătoriei între persoane de același sex.

„Dacă există soluții alternative, cum ar fi găsirea altui cofetar, de ce să forțăm ideea? De ce să pui mâna pe arme pentru a constrânge pe cineva când îl poți lăsa în pace și poți, totuși, celebra căsătoria ta? Acesta este în special cazul când o mare parte a argumentului nostru pentru egalitatea căsătoriei ar fost că nu vom forța pe nimeni din exterior să aprobe sau să dezaprobe căsătoria noastră”.

Sullivan concluzionează: „Pare grotesc și lipsit de onoare ca mișcarea egalității în căsătorie să momească și să incite pe argumentul `trăiește și lasă-i și pe alții să trăiască`. Și pare profund insensibil și intolerant să-i forțezi pe perdanții clari într-un război cultural nu doar pentru a-i înfrânge, ci pentru a-i umili”.

Sullivan scria despre bătălia pentru căsătorie, dar dinamica pe care o descrie atât de bine se aplică tuturor fronturilor din acest război cultural. Indică, de asemenea, o diferență fundamentală între fundamentaliștii religioși și cei laici din zilele noastre. Să-l analizăm, de exemplu, pe cel mai aprins predicator din Mississippi. Va ataca ceea ce consideră o cale păcătoasă a orașului San Francisco eliberat sexual. Dar se va mulțumi în mare măsură să scoată pornografia și orele de povești cu drag queen din bibliotecile locale.

În schimb, progresistul din San Francisco nu se mulțumește cu licența sexuală pe care o deține orașul său natal. Se pare că nu poate dormi noaptea decât dacă știe că biblioteca locală dintr-un oraș din Mississippi, din mediul rural, nu are propria oră de povești cu drag queen.

În același fel, se pare că nu este suficient ca o femeie din Colorado să obțină un tort albastru-roz care celebrează „tranziția de gen” de la oricare dintre zecile de cofetari din zona ei care sunt mai mult decât încântați s-o ajute. În schimb, ea vrea să-l forțeze pe Jack Phillips s-o facă – tocmai pentru că știe că acest lucru este împotriva convingerilor sale.

Așadar, iată un alt argument pentru care cele mai flagrante exerciții de intoleranță de astăzi sunt cele făcute în numele toleranței.

Traducere și adaptare
Tribuna.US