Probabil veți fi surprinși de afirmația mea că Germania hedonistă este un pericol (aproape) la fel de mare pentru est-europeni precum Rusia lui Putin.
Probabil veți fi surprinși de afirmația mea că Germania hedonistă este un pericol (aproape) la fel de mare pentru est-europeni precum Rusia lui Putin.
Paralizați de un sentiment (real ori pretins, nu putem afirma) al vinovăției legate de al Doilea Război Mondial, germanii acționează ca o țară neutră în relațiile strategice și militare ale Europei și NATO cu restul lumii, iar, în aceste zile, cu Rusia lui Putin. Prin lipsa de interes pentru soarta celor atacați militar de cei mai puternici ca ei, Germania dovedește o indiferență crasă. O nepăsare nejustificabilă cu consecințe letale. Lozinca creștina, pe care o putem aplica în acest context și autorităților, este “cine poate face un bine și nu îl face, păcătuiește”!
Din 1945 încoace, răsfățată de contribuabilii americani de teama ca Germania să nu se “reînarmeze”, Germania a știut cum să-și joace carte internațional pentru a menține nivelul de viață hedonist pe care germanii și-l doresc. Hedonism cu orice preț. Hedonism chiar cu prețul declinului demografic, cu prețul înlocuirii treptate a germanilor în propria lor țară de oameni neasimilabili de religii diferite, și grupuri etnice și rasiale diferite. Cu prețul deformării balanței etnice în inima Europei, atât timp cât persoanele neasimilabile acceptă intrarea în inima Europei în schimbul unei vieți economice mai bune decât acasă.
Nepăsarea Germaniei e dovedită clar și proeminent din februarie 24 încoace, cu toate că politica ei de nepăsare a rămas imuabilă din 1945 până acum. Americanii și britanicii sunt frustrați. La fel și ucrainenii cum, de altfel ar trebui să fim și noi, românii. Conflictul ucrainean s-a extins deja până la mai puțin de 100 de kilometri de Prut.
Cu est-europenii germanii au acționat mereu dintr-o postură paternalistă. Dacă le-a convenit lor, datoriile unor țări est-europene sau împrumuturile bancare au fost iertate. Acest dangling of the carrot / ademenirea cu morcovul în fața ochilor / a fost politica Germaniei. Este o politică imorală.
Cu ani în urmă, fostul Secretar de Stat al SUA Henry Kissinger a fost întrebat cărei țări europene ar trebui să i se adreseze America atunci când are nevoie de o opinie privind o țară anumită din Europa. Răspunsul lui a fost “Madame Merkel” / “mama” Europei. Opinia lui Merkel a devenit politica Americii vis-a-vis de țara respectivă. O recomandare proastă a însemnat un tratament rece / cold shoulder / din partea Americii.
Este o iresponsabilitate crasă ca Germania să uite istoria. Mii de români, polonezi, și poate zeci de mii de ucraineni au murit pentru apărarea civilizației europene, a democrației și statului de drept în Germania și Europa. După 77 de ani, Germania promite 5000 de “căști” de protecție soldaților ucraineni și, acum doua zile, 50 de dispozitive anti-tanc si anti-rachetă pe care armata germana le-a scos din folosință de zeci de ani.
Foarte probabil, niciun soldat german nu a murit pentru România ori Ucraina. Natural, ceea ce afirm acum este o metaforă, dar una foarte aproape de realitate. Dimpotrivă, sute de mii de soldați germani ne-au distrus țările, podurile, infrastructurile, clădirile, vetrele, viețile, iar apoi ne-au aruncat, împreună cu ceilalți Aliați, în mâinile lui Stalin.
Peter Costea
Avocat
Houston, TX
COMMENTS