Opinie: Optimism pentru 2022?

S-a produs deja, cred, o schimbare majoră în percepţia publică asupra politicilor de “luptă” cu pandemia utilizate de guverne şi stimulate de organizaţiile internaţionale ori suprastatale – deja o proporţie semnificativă a populaţiei a înţeles că în ritmul ăsta e împinsă spre o schimbare ireversibilă şi nedorită, iar nu spre aşteptata “revenire la ce era înainte”. Se simte în aer rebeliunea, apropierea de punctul de cotitură al nesupunerii, scrie Paul Anicet pe pagina sa de Facebook.

Există deja mult optimism în legătură cu 2022, care, speră mulţi, va aduce răsturnarea instrumentarului acestei mafii globale şi poate şi nişte (multe) capete. Pare că cifrele pandemice nu mai sperie oamenii, omicronul pare să fi fost întâmpinat de mulţi cu braţele deschise, naraţiunile restricţioniste sau vacciniste par a se afla la un pas de dezintegrare – forţa le mai ţine în picioare, nu încrederea publicului în ele.

Teama mea, însă, este că cei care au adus lumea în situaţia asta nu ar mai putea da înapoi. Că le e teamă de a ne întoarce la “ce era înainte”, pentru că vor trebui să răspundă. Şi că se simt astfel siliţi să meargă înainte.

Problema e că doar cu coronavirusul, cu pandemia, nu vor reuşi – şi sunt conştienţi de asta. De aia şi lipsa de logică a ce se petrece în prezent prin lume: “panica” omicron nu mai panichează pe nimeni, mortalitatea în noile valuri ale acestei variante a rămas până acum joasă joasă – şi totuşi se joacă în continuare acelaşi spectacol prost în virtutea căruia se iau aceleaşi măsuri cretine şi liberticide – chiar criminale, poate.

Dar etapa asta de politici ilogice şi lipsite de credibilitate (ei ştiu că noi ştim) nu poate dura mult. Mi-e teamă că vor trebui – vor fi nevoiţi – să înlocuiască povestea asta cu ceva mai dur. Pe de o parte nu cred că şi-au atins mizele, pe de alta nu vor să răspundă.

Faptul că au început să piardă naraţiunea Covid nu înseamnă, cred, victoria noastră, a libertăţii, ci că e posibil ca cei din spate să stârnească vreo altă problemă, vreo altă catastrofă. Poate se va accepta şi varianta unei pauze de reevaluare şi repoziţionare, însoţită de sacrificarea unor capete mai importante de executanţi sau de PR – Fauci, Gates. Însă cred că miza nu este doar aceea de se ieşi cu pierderi cât mai mici din povestea asta, ci să nu fie ratată atingerea scopului (“Resetarea”, sau care o fi acela).

P.S.: asta nu înseamnă că trebuie să ne resemnăm şi să ne supunem lor. Noi să ţinem drumul nostru, lupta noastră şi să facem ce avem de făcut.

Tribuna.US