OPINIE | Pentru a-l ține sub control pe Xi, Putin trebuie învins în Ucraina

În presa occidentală a apărut un mit periculos potrivit căruia administrația Biden și Republica Populară Chineză demarează o cooperare constructivă care va permite administrației să își atingă obiectivul strategic de a-l învinge pe Vladimir Putin în războiul din Ucraina.

Potențiala afectare a acestui proces diplomatic este, se pare, ceea ce a supărat atât de tare Casa Albă în legătură cu recenta vizită a președintelui Camerei Reprezentanților, Nancy Pelosi, în Taiwan. Deși există motive pentru a fi sceptici cu privire la călătoria ei, acesta nu este unul dintre ele, analizează Victoria Coates și Marshall Billingslea pentru Heritage Foundation.

Înfrângerea rapidă a lui Putin este cu siguranță o prioritate de securitate națională pentru Statele Unite, însă pălește pe lângă provocarea strategică pe termen mai lung cu care ne confruntăm: ascensiunea unei Chine agresive și ostile.

Dar aceste două probleme nu pot fi izolate una de cealaltă, fie și numai pentru simplul motiv că statul chinez abordează rivalitatea noastră în mod holistic, indiferent de dorința Americii de a colabora în domeniul spațial, climatic sau oricare altul.

Nu există o cooperare reală între SUA și RPC în ceea ce privește Ucraina. Nici nu va exista până când președintele Xi Jinping nu se va teme că are mai mult de pierdut decât de câștigat de pe urma finanțării agresiunii criminale a lui Putin.

Acest lucru ar putea, de asemenea, să-i dea de gândit și când plănuiește propriile sale incursiuni, în Taiwan în special.

Citește și O pasivitate costisitoare față de China

Pe 24 februarie, Putin a luat în mare măsură prin surprindere lumea civilizată, când tancurile sale au intrat în Ucraina și a început măcelul. Bazându-se în mod greșit pe faptul că el nu va tulbura ordinea internațională, datorită nevoii sale de a vinde energie către Europa de Vest, Uniunea Europeană și Statele Unite au presupus că amenințările sale se vor reduce doar la atât și nu va invada.

Xi, pe de altă parte, cunoștea foarte bine planul, fiind informat de Putin însuși cu privire la acesta în timpul întâlnirii lor cu ocazia Jocurilor Olimpice, la începutul acelei luni.

Temându-se de escaladarea conflictului, administrația Biden s-a concentrat cu reticență pe sancțiuni economice limitate, controale la export și ajutor militar. Surprins poate de reacția inițială puternică având în frunte Marea Britanie și UE, e posibil ca Putin să se fi îngrijorat în privința economiei Rusiei în martie, dar în aprilie era clar deja că Biden nu va recurge la măsuri cu adevărat drastice.

Și atunci a intervenit Xi cu un alt colac de salvare. Deși este adevărat că regimul său nu trimite (în mod oficial) drone sau alte echipamente pe care Putin le dorește, asta nu e nici pe departe tot ce are de oferit președintele chinez.

Xi a evitat mereu implicarea pe plan militar și s-a bazat în schimb pe influența economică în creștere a țării sale pentru a convinge sau a constrânge alte națiuni să se conformeze obiectivelor Chinei.

Prin urmare, în timp ce Europa a început să caute alternative la importurile de energie din Rusia, iar SUA și Marea Britanie le-a interzis total, China a început să cumpere masiv – la prețuri reduse – gaz și petrol rusesc.

Acest lucru i-a diversificat sursele de aprovizionare în timpul actualei crize energetice mondiale, în luna mai Rusia depășind rapid Arabia Saudită ca principal exportator de energie către China, poziție pe care o deține deja de trei luni.

Cu alte cuvinte, Xi finanțează invazia lui Putin în schimbul energiei ieftine, un aranjament care le convine amândurora foarte bine. Singurul motiv pentru care Xi s-ar opri ar fi dacă ar vedea că urmează consecințe devastatoare pentru Rusia și s-ar teme să nu aibă aceeași soartă.

Iată cum s-ar putea realiza acest lucru:

În primul rând, trebuie avut în vedere centrul de greutate al economiei rusești: băncile. Rusia este un exportator major de materii prime, inclusiv petrol și gaze, metale, minerale și lemn. Băncile rusești, și banca sa centrală, sunt esențiale pentru a facilita vânzările transfrontaliere ale acestor bunuri.

În plus, tranzacțiile se fac în dolari (sau euro), deoarece rubla este o monedă lipsită de valoare în afara Rusiei. Pentru aceasta, ele trebuie să colaboreze cu alte bănci non-rusești.

Așadar, primul pas este să aplicăm sancțiuni tuturor băncilor rusești, și să facem acest lucru în temeiul Ordinului executiv 14024, într-un mod care să impună „sancțiuni auxiliare“ tuturor celor care continuă să facă tranzacții cu entitatea vizată.

Președintele Biden nu a permis Trezoreriei sale să facă acest lucru. Nu numai că mai multe bănci rusești nu sunt sancționate, dar și cele care sunt sancționate nu implică măsuri auxiliare.

De fapt, Trezoreria chiar și-a subminat propriile sancțiuni bancare prin emiterea unei ordonanțe care scutește de sancțiuni toate tranzacțiile comerciale cu Rusia în domeniul energiei, până în decembrie.

Citește și După ce sancțiunile împotriva Rusiei au eșuat, Biden minte despre motivul pentru care le-a impus

Așadar, pasul doi: Abrogați această ordonanță, astfel încât oricine face tranzacții cu o bancă rusească, fie că este vorba de petrol și gaze sau de mașini Lada, poate suferi repercusiuni.

Efectul asupra economiei Rusiei ar fi imediat și masiv. Solvabilitatea sistemului financiar rusesc ar fi pusă în pericol, rubla s-ar prăbuși, iar banca centrală ar trebui să aleagă între a finanța genocidul rusesc din Ucraina și a-și cheltui rezervele de valută forte pentru a salva economia în colaps.

În ultimul rând, folosiți Trezoreria și Departamentele de Stat, precum și personalul Consiliului Național de Securitate (așa cum au fost utilizate de președintele Trump în sprijinul campaniei sale de presiune maximă asupra Iranului), pentru a transmite Chinei, Indiei și altora mesajul că e timpul să schimbe direcția. Nu vom tolera finanțarea continuă a mașinii de război rusești.

Indiferent de reacțiile previzibile din partea oficialilor chinezi, interesele comerciale chinezești ar prevala. Băncile și companiile lor au nevoie de acces la sistemul financiar american și la piețele noastre mult mai mult decât au nevoie de petrol rusesc ieftin.

Un astfel de plan ar avea avantajul suplimentar de a-i demonstra lui Xi că SUA este dispusă să recurgă la măsuri economice dure atunci când circumstanțele o cer. Desigur, ceea ce propunem în privința Rusiei nici nu se compară cu ceea ce ar fi necesar pentru a implementa o politică similară împotriva Chinei.

Dar amândoi am avut onoarea de a lucra pentru fostul ministru al apărării Donald Rumsfeld, iar acesta a inclus în faimoasele sale Reguli proverbul chinezesc „Uneori trebuie să omori o găină pentru a speria maimuțele“.

În concepția lui Rumsfeld, asta însemna că, atunci când ai de-a face cu dușmani imprevizibili, uneori e nevoie de o demonstrație clară și fără echivoc de forță pentru a-i pune la locul lor.

Oricât de dificilă și riscantă ar fi luarea unor măsuri atât de drastice împotriva lui Putin, o astfel de strategie se conturează ca fiind singura cale viabilă, în afara unei intervenții militare directe, pentru a pune capăt războiului din Ucraina în termeni favorabili atât pentru Washington, cât și pentru Kiev – și, să sperăm, pentru a evita în decursul procesului o escaladare și mai periculoasă a situației în Pacific.

Traducere și adaptare
Tribuna.US