Opinie | Respingeți-o pe Ketanji Brown Jackson!

Problema cu Ketanji Brown Jackson, judecătorul federal în vârstă de 51 de ani, nominalizat la Curtea Supremă de președintele nostru senil, nu o reprezintă calificările pe care le posedă pe hârtie. Din punct de vedere al majorității parametrilor tradiționali, ea este „calificată“: a fost atât judecător de district, cât și al curții de apel, a ocupat funcția de vicepreședinte al U.S. Sentencing Commission, a lucrat pentru judecătorul Stephen Breyer (pe acesta ar urma să-l înlocuiască) și a absolvit Harvard. În baza acestor criterii „obiective“, deține un CV impresionant.

Problema este însă că Jackson urmează o ideologie de stânga și, dacă va reuși să obțină confirmarea Senatului, își va dedica următoarele câteva decenii străduindu-se să încline Curtea Supremă mult în acea direcție. Toate indiciile relevante arată că ea nu își va aborda slujba ca fostul ei șef – (puțin) mai pragmatic, ci ca o activistă de stânga – la fel ca posibila ei viitoare colegă, Sonia Sotomayor, analizează Josh Hammer într-un articol American Spectator.

Mai mult decât atât, având în vedere scandalosul proces de nominalizare bazat pe rasă și sex prin care președintele Joe Biden a ales-o, Jackson este cu atât mai nepotrivită să împartă dreptatea în mod egal conform legii în cazuri având legătură cu rasa și sexul. În plus, ea este o susținătoare a Teoriei Critice Rasiale și, în ciuda faptului că a fost nominalizată doar datorită structurii cromozomiale XX pe care o deține, nu pare să știe cum se diferențiază un bărbat de o femeie. Cel mai grav lucru, însă, este că a manifestat o ciudată slăbiciune pe plan juridic pentru unii dintre cei mai mari infractori ai societății – pedofilii și adepții pornografiei infantile.

Într-o lume justă, nominalizarea lui Jackson pentru a-l înlocui pe Breyer ar fi respinsă. Și măcar senatorii republicani ar trebui să voteze toți împotriva ei.

În cadrul audierii de confirmare pentru Senate Judiciary Committee, Jackson a adoptat uneori un limbaj mai „conservator“, vorbind despre un așa zis rol de arbitru al judecătorului în hotărârile date și chiar preamărind ideea că prevederile legale ar trebui interpretate în conformitate cu semnificația lor la momentul instituirii. Din acest punct de vedere, ne amintește de judecătorul Elena Kagan și de celebra sa replică în cadrul propriei sale audieri de confirmare pentru Curtea Supremă, în perioada Obama: „cu toții suntem originaliști acum“.

Evident că acele vorbe goale nu au împiedicat-o pe Kagan ca, după confirmare, să se pronunțe într-o cu totul altă manieră în ceea ce privește mai multe cazuri cruciale, cum ar fi cel de libertate religioasă Burwell v. Hobby Lobby, de căsătorie între persoane de același sex Obergefell v. Hodges sau pe tema imigrației Trump v. Hawaii. Nimeni nu ar trebui să se aștepte ca un ipotetic judecător Jackson să acționeze diferit.

De fapt, Jackson ar fi chiar mai rău. Kagan, la fel ca Breyer, a fost cel puțin ocazional oarecum sensibilă în chestiuni privind libertatea religioasă. Jackson însă, întrebată recent de senatorul John Cornyn (R-Texas) cum vede îngrijorările privind libertatea religioasă în contextul cazului Obergefell, a răspuns în batjocură că repetarea unor astfel de conflicte constituie pur și simplu „natura unui drept [constituțional]“ (în cazul respectiv, dreptul la căsătoria între persoane de același sex).

Altfel spus: Împăcați-vă cu ideea și înclinați-vă în fața drapelului curcubeu, disidenți religioși stupizi.

Citește și Cinci întrebări (ușoare?) pentru Ketanji Brown Jackson – nominalizată la Curtea Supremă SUA

Înainte ca Biden să o nominalizeze oficial pe Jackson, era deja clar că judecătorul Curții de Circuit din D.C. era favorita multor dintre cele mai importante grupuri de lobby ale Stângii – printre care Human Rights Campaign, NARAL, Planned Parenthood și Open Society Policy Center finanțat de George Soros. Motivul nu este deloc unul secret. Într-un discurs din 2020, Jackson a numit-o pe Nikole Hannah-Jones, frauda pseudo-academică responsabilă de nașterea „Proiectului 1619“ al New York Times, drept „o jurnalistă renumită“. În același discurs, Jackson – care, repet, este fost vicepreședinte al U.S. Sentencing Commission – a făcut aluzie la rolul pe care se presupune că îl are Teoria Critică Rasială în deciziile de condamnare. O astfel de sugestie ar fi de-a dreptul hilară dacă nu ar fi atât de insidioasă.

Apropo de sentințe, istoricul lui Jackson ca judecător al unei curți districtuale este, deloc surprinzător, foarte prost din acest punct de vedere. După cum a dezvăluit Sen. Josh Hawley (R-Mo.), Jackson pare să aibă o slăbiciune neobișnuită pentru cei pasionați de pornografie infantilă. În calitate de judecător al curții districtuale, Jackson a aplicat în mod constant celor implicați în astfel de lucruri îngrozitoare pedepse mai mici decât cele recomandate de U.S. Sentencing Guidelines. Nu demult, Washington Post relata că un pedofil pe care Jackson l-a condamnat la doar trei luni de închisoare – în loc de opt ani, cât recomandă Ghidul – a recidivat. Ce surpriză!

În mod curios, Casa Albă a răspuns solicitărilor perfect rezonabile ale republicanilor din Senat de a vedea un raport complet privind activitatea ei în cadrul Sentencing Commission ascunzând 48.000 de pagini de documente. Ce încearcă să ascundă Casa Albă? Nu există nimic mai rău decât un judecător în Instanța Supremă înclinat să favorizeze pedofilii – o opinie pe care Jackson a exprimat-o de fapt încă din facultate, când a contestat pentru prima dată obligativitatea ca persoanele condamnate pentru pornografie infantilă să se înregistreze ca infractori sexuali.

Dar mai ales faptul că Jackson a fost nominalizată în mod expres și pe față în baza organelor sale genitale și a culorii pielii pune în mod necesar la îndoială capacitatea ei de a se pronunța în mod imparțial asupra viitoarelor cauze ale Curții Supreme pe subiectul sex și rasă. Cum ne-am putea aștepta ca cineva care, literalmente, nu ar fi fost selectată dacă ar fi avut pielea albă, de exemplu, să decidă cu imparțialitate într-un caz de discriminare pozitivă?

În ceea ce privește subiectul sex, pe fondul metastazei nebuniei transgender și al poveștii Lia Thomas, bărbatul biologic din competițiile de înot feminin NCAA, Jackson nu vrea să definească ce este o „femeie“ nici măcar atunci când este presată – pe motiv că „nu este biolog“. Urmând această logică, este imposibil de imaginat cum ar putea judeca Jackson cazuri ce țin de Titlul VII sau Titlul IX, care implică în mod direct discriminarea în funcție de sex. De asemenea, te face să te întrebi dacă Jackson consideră că doar un oceanograf poate preciza clar culoarea mării. Cât de ridicol.

Ketanji Brown Jackson nu are ce căuta la Curtea Supremă! Nominalizarea ei trebuie respinsă, și încă repede!

Traducere și adaptare
Tribuna.US