Opinie: Stânga politică este antisemită

Stânga politică e cea mai vocală când e vorba de rasism. Dar și cea mai ipocrită. Pretinde a nu fi rasista, dar e antisemită, iar antisemitismul e o formă de rasism.

De exemplu, în Marea Britanie antisemitismul a devenit ideologia Partidului Laburist. Un articol din New York Times din 29 martie 2018 comenta pe larg asupra acestui fenomen nefast. Titlul articolului e sugestiv: Jeremy Corbyn, Accidental Anti-Semite (“Jeremy Corby, anti-semit prin accident”).

După cum se știe, Corbyn e liderul Partidului Laburist din Marea Britanie, iar pozițiile lui critice la adresa Israelului sunt justificate de dorința de a acapara voturile musulmanilor. Comentarii similare despre antisemitismul lui Corbyn au apărut și în presa britanică, în special The Spectator și The Telegraph. Pe 1 aprilie 2018, The Telegraph a publicat un comentariu cu un titlul care se înțelege de la sine: The anti-Semitism Crisis Shows that Labour is now truly the nasty party (“Criza antisemitismului arată că Partidul Laburist a devenit partidul cu adevărat murdar”).

Din nefericire, generația noastră s-a obișnuit cu antisemitismul, iar generația tânără știe și e interesata tot mai puțin de subiect. Conform unui sondaj de opinie publicat în Statele Unite în 2018, cu prilejul celor 70 de ani de existență a statului Israel, memoria Holocaustului devine tot mai estompată în Statele Unite. De exemplu, 66% dintre tinerii americani și 41% din întreaga populație a Americii nu știu că Auschwitz a fost un lagăr de concentrare pentru evrei pe vremea lui Hitler. De asemenea, subiectul devine de tot mai puțin interes atât la americanii vârstnici, cât și la cei tineri. În plus, 11% dintre americani nu știu nimic despre Holocaust, iar acest procent e de 22% la tinerii americani.

Cu toate că suntem mereu demonizați de presă, creștinii au rămas singurii prieteni ai israelienilor. Două treimi din israelineii care trăiesc în Israel se consideră “seculari” și puțin peste jumătate dintre ei se consideră “tradiționali”.

Israelul pare să aibă tot mai mulți dușmani și tot mai puțini prieteni. Occidentul nu mai e un aliat de bază al Israelului așa cum a fost cu zeci de ani în urmă. Asta se datorează, cum scriam săptămâna trecută, influenței secularismului în Europa. Și asta explică de ce, ironic vorbind, Benjamin Netanyahu se simte ca la el acasă mai mult în România, Ungaria ori Polonia decât în Germania, Franța ori Marea Britanie.

Situația este identică și în Statele Unite. Creștinii Americii sunt printre puținii prieteni autentici pe care Israelul îi mai are. Prietenia aceasta se reflectă și în decizia Administrației Trump de a muta ambasada SUA de la Tel Aviv la Ierusalim. De fapt, SUA a fost și prima țară din lume care, în 1948, a recunoscut Israelul. Notăm că și România exprimă simpatii similare și consideră mutarea ambasadei României de la Tel Aviv la Ierusalim. Ar fi, zic eu, o decizie de salutat.

Peter Costea