HomeActualități Americane

OPINIE | SUA, Rusia, Ucraina și China – în culisele unor repoziționări globale

OPINIE | SUA, Rusia, Ucraina și China – în culisele unor repoziționări globale

Revenirea la Casa Albă a lui Donald Trump avea să zguduie politica internă a Statelor Unite, dar și relațiile internaționale Europene și Indo-Pacifice

Revenirea la Casa Albă a lui Donald Trump avea să zguduie politica internă a Statelor Unite, dar și relațiile internaționale Europene și Indo-Pacifice. Dincolo de fumul declarațiilor, poziționărilor exacerbate de social media, planeta se află în realitatea unei repoziționări de forțe în stabilirea unei Noi Ordini Mondiale.

Pentru a putea naviga evenimentele care se succed cu o viteză amețitoare, propun identificarea și analizarea pe scurt, la rece, a unor repere care să ne ghideze cât mai corect – și care să ne ajute să nu ne pierdem mințile.

  1. Pivotarea SUA dinspre Europa/Rusia către regiunea Indo-Pacific

Analizele strategice ale Statelor Unite din ultimii ani (inclusiv în primul mandat Trump) au identificat China ca fiind principalul pericol pentru SUA, atât economic, cât și militar.

Având în vedere importanța din ce în ce mai mare a regiunii în comerțul, securitatea și geopolitica mondială, abordarea lui Trump astăzi ar putea remodela modul în care Statele Unite colaborează cu principalii actori regionali, dar și cu Europa – și mai ales cu China.

Dacă în primul mandat Trump a părut să facă o serie de concesii Chinei, deslipind și izolând Kremlinul de Beijing, în 2025 dă semne tot mai clare că va acționa exact invers.

  1. Donald Trump, gata să îi ofere concesii lui Vladimir Putin

Deși se exprima pompos că va rezolva războiul din Ucraina în 24 de ore de la revenirea la Casa Albă, Donald Trump pare să se fi lovit de o situație mult mai greu de rezolvat decât își imagina el, dar și cei care au crezut retorica de campanie electorală.

SUA vor să rupă Rusia de China – un duo care acompaniază Iranul și Coreea de Nord într-un cvartet periculos global. Și vor să o facă repede.

Dacă în primul mandat Trump Rusia era izolată, Ucraina înarmată și antrenată pentru o viitoare invazie rusească, în al doilea mandat Vladimir Putin, slăbit și vasal al lui Xi, reprezintă o soluție mai facilă pentru SUA în dezacordarea cântecului nociv al celor patru.

Vladimir Putin, un fost spion KGB nemilos, este ahtiat după puterea și măreția Rusiei pe care o vrea la masa celor mari – și revenirea la un imperialism expansionist, fapt pentru care la preluarea perpetuă a puterii în Rusia declara că destructurarea URSS-ului a fost o greșeală, jurând să refacă influența regională și internațională a dinozaurului comunist.

  1. Pace cu orice preț sau o pace dreaptă și durabilă?

Rusia este invadatorul, Ucraina este victima. Putin este dictatorul, Zelenski își apără țara.

Istoric, Rusia și-a invadat vecinii, inclusiv România de 12 ori. În era modernă, Rusia a invadat și destabilizat Republica Moldova, Georgia, Ucraina și amenință să o facă în Estonia, Lituania, Letonia și Polonia. România nu face excepție.

Donald Trump a demarat negocieri pe repede înainte și secrete în format dual cu Rusia, ținând departe Ucraina și Europa, lucru care a îngrijorat pe toată lumea.

În același timp, retorica administrației americane s-a îndreptat acuzator doar spre Ucraina și Europa, nicidecum spre Rusia – în aceeași cheie aș pune și declarațiile puternice, lipsite de diplomație ale lui JD Vance de la Munchen, care în esență sunt corecte, dar care aveau scopul să diminueze și să izoleze rolul Europei în negocierile cu Rusia.

Reamintesc momentul istoric rușinos în care SUA au votat alături de Rusia și Coreea de Nord împotriva unei rezoluții ONU care numea Rusia a fi agresorul în acest război.

Din declarațiile comune reiese că Rusia și-a numit un nou ambasador acceptat în SUA, că se încearcă reluarea curselor aeriene directe și o normalizare a relațiilor, Donald Trump insistând chiar și cu revenirea Rusiei în G7. De asemenea, SUA au suspendat orice transfer de armament și de intelligence pentru Ucraina, fiind aplaudate de propaganda de la Moscova pentru acest gest.

Cred că toți americanii și europenii vor încetarea războiului și pace, dar o pace durabilă și cu garanții de securitate. Care sunt concesiile pe care i le vor face SUA lui Vladimir Putin? Îl vor încuraja sau bloca pentru a nu mai invada Ucraina și alte țări în viitor? De ce Rusia nu este somată să retragă toate trupele de pe teritoriul Ucrainei? Sunt întrebări pertinente care au nevoie de răspunsuri clare.

La acest moment, imaginea percepută este că Administrația Trump face presiuni și atacă victima, nu agresorul.

De la începutul războiului am fost de aproape 30 de ori în Ucraina și acolo, dar și în România, am avut ocazia să vorbesc cu sute de ucraineni simpli, lideri de comunități și soldați: toți vor să trăiască liniștiți și sigur în Ucraina, fără teama invaziilor și influenței rusești; îi atrage Europa și stilul de viață occidental, iar dacă la început nu voiau să audă de cedări de teritoriu, acum sunt dispuși să o facă, dar cu garanții serioase de securitate – pentru că Vladimir Putin a încălcat toate acordurile de pace și de recunoaștere a suveranității și integrității teritoriale a Ucrainei.

  1. Episodul Trump-Zelenski de la Casa Albă

Donald Trump nu poate să abandoneze Ucraina și nu o va face. Nu îl cred atât de inuman încât să abandoneze zeci de milioane de oameni care suferă pe nedrept – nu este în spiritul Părinților Fondatori și al mentalității americanului de rând. Ucrainenii au și susținerea bipartizană a Congresului american, chiar dacă poziționările au fost diferite în unele momente.

În același timp, Donald Trump a preluat dosarul Ucrainei într-o stare foarte avansată, când nu se mai pot face foarte multe lucruri decât prin compromisuri de ambele părți.

Donald Trump are, însă, și un interes material – exploatarea minereurilor rare din Ucraina pentru recuperarea miliardelor donate de SUA – care, să fim corecți, nu sunt 350, ci 122 de miliarde de dolari, mai puțin decât a donat sau creditat Europa. Poate părea nemilos să te gândești la bani în situația asta, dar politica lui Donald Trump este una pur tranzacțională.

Administrația Trump dă asigurări că prezența economică americană în Ucraina reprezintă suficiente garanții de securitate. Ucraina și istoria spun, însă, că Vladimir Putin nu se sperie de asta. De altfel, SUA era deja prezentă economic când Rusia a invadat Ucraina, giganții americani ExxonMobil și Chevron operând resursele ucrainene.

De reținut: În ultimii 25 de ani, SUA au avut 6 președinți, Rusia doar unul – Putin. Tot în acești 25 de ani, Germania a avut 4 cancelari, Rusia tot cu Putin la conducere. Franța 4, Rusia unul singur, Marea Britanie 8, Ucraina 5. Rusia? Pe Vladimir Putin.

Multe voci, inclusiv din SUA, spun că simplul enunț că „Donald Trump este singurul care poate aduce pacea” nu este suficient. Modul imprevizibil în care Donald Trump acționează uneori provoacă îngrijorări.

Episodul fără precedent diplomatic de la Casa Albă, confruntarea Zelenski – Trump – Vance s-a înscris în registrul garanțiilor de securitate americane lipsă sau insuficiente și al negocierilor. Volodimir Zelenski mai știa și că fără un acord între SUA și Ucraina, Donald Trump nu va putea semna un acord cu Vladimir Putin.

În același timp, Trump și Vance au știut că Zelenki nu va semna acordul și au recurs la o diplomație urlată – am putea spune că Zelenski și-a atins scopul, fie că ne place sau nu abordarea lui neprotocolară și nepoliticoasă, forțând SUA să țină cont și de Europa în negocierile cu Rusia – în ce măsură, nu știm, avem doar declarațiile ulterioare ale lui Trump că îi va integra și „pe prietenii lui europeni”.

Marți, la trei zile după vinerea buclucașă, Zelenki a transmis Casei Albe că este gata să semneze acordul, iar administrația Trump a confirmat. La două zile după ce europenii s-au întâlnit cu Zelenki pentru a propune un plan comun lui Trump.

  1. Garanții de securitate

Lăsată în offside, Europa s-a mobilizat și a anunțat investiții masive în înarmare – lucru cerut de Donald Trump încă din primul mandat. Marele dezavantaj militar și moral al Europei este că timp de mulți ani s-a lăfăit în dependența ieftină de gazul rusesc, în timp ce SUA contribuiau masiv la protecția continentului.

Ieșită din bezmeticire, Europa vrea și trebuie să-și asume responsabilitatea apărării propriului continent, acesta fiind și scopul întâlnirilor de la Paris și, în format mai larg, de la Londra. De asemenea, Europa trebuie să își asume și ea garanții de securitate pentru Ucraina.

Marea Britanie și Franța s-au arătat dispuse să mobilizeze soldați în Ucraina pentru a asigura pacea. Donald Trump, într-o conversație cu reporterii, a părut să întrețină această idee, spunând că „SUA se vor asigura că acest lucru se poate întâmpla”. Rusia a transmis că nu este de acord.

O altă propunere a venit din partea finlandeză, anume că Ucraina va intra automat în NATO dacă Rusia o va mai invada – Rusia, desigur, s-a declarat împotrivă, ideea neavând un sprijin public până la acest moment.

Concluzie

Donald Trump mută atenția și energia SUA în regiunea Indo-Pacific și are nevoie să o facă rapid. Nu va abandona Europa, nu va retrage trupele și bazele militare (cel puțin nu în viitorul apropiat) și nu va abandona total Ucraina. Dar va acționa tranzacțional, nu atât de drept și de creștinește pe cât ne-am fi dorit.

Europa trebuie să se înarmeze pe baza aceluiași principiu ca SUA – Peace through strength: puterea militară poate contribui la menținerea păcii. Trebuie să renunțe la birocrație, să identifice resurse energetice în afara oricărei influențe strategice și să își asume principii clare  de libertate de exprimare, libertate religioasă, democrație – valori iudeo-creștine, într-un cuvânt. Dar pentru asta cetățenii europeni trebuie să voteze în consecință.

Și nu, oprirea războiului din Ucraina cu orice preț nu înseamnă că nu se vrea pacea – avem exemplul Israel vs Hamas: Israelul a fost mereu constrâns de marile puteri să facă armistiții cu teroriștii, dar atacurile Hamas și Hezbollah au continuat să vină în valuri de fiecare dată, asta până când Statul Israel a luat măsuri și a anihilat pericolul prin forță. Dacă se dorește oprirea imediată a războiului, atunci ar trebui ca toți să ceară Rusiei să spună stop și să se retragă complet din Ucraina.

Până la urmă, având în vedere istoricul invadator și destabilizator al lui Vladimir Putin, Europa și Ucraina vor să se asigure că dictatorul nu primește prea multe concesii din partea SUA și mai ales că nu este iertat atât de ușor pentru crimele comise în Europa de Est. Să sperăm că administrația Trump va oferi soluții și garanții cât mai drepte.

Iar pentru cei care se întrețin mereu cu ideea de „jocuri ascunse” și „interese mari la mijloc”, poate că tot ceea ce vedem este un simplu teatru – sunt sigur că imaginația lor bogată nu ne va dezamăgi nici de data asta.

Timotei Dinică

Foto: rawpixel.com/freepik.com

COMMENTS

WORDPRESS: 0
DISQUS: 0