Opinie: Țările nordice nu sunt paradisuri socialiste

În calitate de mamă a unui tânăr de 17 ani, locuitoare a unui stat profund albastru (democrat), primesc adesea întrebări legate de socialism și comunism. Pentru că nu reușesc întotdeauna să dau un răspuns, trebuie să fac cercetări ample. Cred că este o situație în care se regăsesc mulți cititori: să discute aceste subiecte cu familia și prietenii, analizează Jean Chen pentru TheEpochTimes.  

Un comentariu pe care l-am primit: „Da, știu că e rău comunismul. Dar vreau socialism, ca în Suedia sau în alte țări nordice.“

Într-adevăr, țările nordice sunt adesea folosite ca modele de socialism „bun“ de către cei de stânga, precum Bernie Sanders, familia Clinton și Barack Obama. În 2010, radioul național lăuda Danemarca drept „o țară care pare să încalce legile universului economic“. Deși avea impozite mari, avea „una dintre cele mai scăzute rate de sărăcie din lume, șomaj scăzut, o economie în continuă creștere iar corupție aproape deloc“.

În 2003, fostul prim-ministru suedez, social-democratul Göran Persson, a folosit ca exemplu un bondar pentru a ilustra economia țării sale: „Cu corpul său prea greu și aripile mici, se presupune că nu ar trebui să poată zbura – dar poate“.

Dr. Nima Sanandaji, cercetător și autor suedez, a scris cartea „ Scandinavian Unexceptionalism: Culture, Markets and the Failure of Third-Way Socialism“, care oferă o explicație foarte bună a realităților din țările nordice. Permiteți-mi să vă rezum cartea, în cazul în care nu aveți timp să o citiți.

Cultura – nu asigurările sociale – a determinat succesul țărilor nordice

„Un economist scandinav i-a spus odată lui Milton Friedman (economist american, laureat al Premiului Nobel pentru economie în 1976): ‘În Scandinavia, nu avem sărăcie’. Milton Friedman a răspuns: ‘Este interesant, pentru că nici în America, în rândul scandinavilor, nu avem sărăcie.’“ – Citat de Joel Kotkin, profesor la Universitatea Chapman

Ajutorul social nu este motivul succesului țărilor nordice. Societățile scandinave atinseseră niveluri reduse privind inegalitatea veniturilor, niveluri scăzute de sărăcie și niveluri ridicate de creștere economică, înainte de dezvoltarea asigurărilor sociale.

Înainte de implementarea politicilor privind ajutorul social, între 1870 și 1936, rata de dezvoltare a Suediei era cea mai ridicată dintre națiunile industrializate. Cu toate acestea, pe măsură ce sistemul de asigurări sociale a fost adoptat treptat între 1936 și 2008, rata de dezvoltare a Suediei a scăzut la locul 13.

Potrivit dr. Sanandaji, „Nivelurile ridicate de încredere, o etică sănătoasă a muncii, participarea civică, coeziunea socială, responsabilitatea individuală și valorile familiale sunt trăsături de lungă durată ale societății nordice, anterioare sistemului de ajutor social.

Aceste instituții sociale mai profunde explică de ce Suedia, Danemarca și Norvegia s-au transformat atât de repede din națiuni sărace în unele bogate, pe măsură ce industrializarea și economia de piață au fost introduse la sfârșitul secolului al XIX-lea. De asemenea, ele au jucat un rol important în prosperitatea crescândă a Finlandei după cel de-al Doilea Război Mondial.“ (Toate citatele din acest articol sunt preluate din cartea lui Sanandaji, cu excepția cazului în care se menționează altfel.)

Cartea indică faptul că religia, clima și istoria par să fi avut un rol în formarea acestor culturi speciale. Aceste țări au populații omogene, provenind din medii religioase și culturale similare. Protestanții tind să aibă o etică a muncii foarte puternică; un mediu natural foarte ostil face din Scandinavia un loc dificil de supraviețuire, cu excepția cazului în care un fermier lucrează din greu; mulți fermieri dețin propriile lor pământuri și dețin controlul deplin asupra roadelor muncii lor, așa că merită din punct de vedere financiar să muncească din greu.

Citește și Capitalism vs. Socialism

Cultura contează. Cultura, capitalismul de piață liberă și statul de drept sunt ceea ce a făcut ca țările nordice să prospere și au făcut posibilă implementarea asigurărilor sociale fără consecințe negative grave. Tot cultura a favorizat și succesul descendenților imigranților scandinavi în America. Majoritatea acestor imigranți au venit în America în secolul al XIX-lea, înainte de implementarea serviciilor de ajutor social. Nu erau grupuri de elită, dar descendenții lor au mai mult succes decât verii lor din Scandinavia, ceea ce sugerează că politicile de asigurări sociale au împiedicat dezvoltarea economiei.

Țările din sudul Europei, precum Italia, Franța și Grecia, au adoptat sisteme de ajutor social similare țărilor nordice, dar au avut rezultate mult mai puțin favorabile. Din nou, acest lucru sugerează cu tărie că ceea ce a contat cu adevărat a fost cultura.

Politicile de asigurări sociale slăbesc valorile și cultura țărilor nordice

„A fost nevoie de timp pentru a construi nivelurile extrem de ridicate de capital social în culturile nordice. Și a fost nevoie de timp pentru ca modelele generoase de asistență socială să înceapă să submineze puternica etică de muncă a țărilor.“ — Dr. Nima Sanandaji, cercetător suedez 

Politicile adoptate ajută la modelarea caracterului unei societăți. Pe măsură ce scandinavii s-au obișnuit cu impozitele mari și ajutoarele sociale generoase ale guvernului, simțul responsabilității și etica lor de muncă s-au deteriorat treptat.

În timpul unui sondaj din 1981-1984, la afirmația „a solicita ajutor guvernamental la care nu aveți dreptul nu este niciodată justificabil“, 82 % dintre suedezi și 80 % dintre norvegieni au fost de acord. Dar într-un sondaj similar din 2005-2008, doar 56 % dintre norvegieni și 61 % dintre suedezi au fost de acord cu declarația.

Ajutoarele sociale generoase reduc motivația pentru a căuta un loc de muncă sau pentru a lucra din greu. De asemenea, slăbește motivația părinților de a-și învăța copiii să lucreze din greu. Din ce în ce mai mulți oameni au devenit dependenți de serviciile de asistență guvernamentală. Iar dependența trece de la o generație la alta. La rândul său, această populație în creștere a votat în favoarea acordării mai multor ajutoare sociale și a unui număr crescut de angajați guvernamentali și, prin urmare, un grad mai ridicat de impozitare, ceea ce a împins țările nordice către lucruri mai extreme ale socialismului.

Citește și 10 motive pentru care ar trebui să respingem socialismul

Sunt scandinavii mai toleranți cu creșterea nivelului de impozitare? Nu.

„Iluzia fiscală denaturează deciziile democratice și poate duce la o redistribuire ‘excesivă’.“ — Jean-Robert Tyran, economist elvețian, și Rupert Sausgruber, economist austriac 

Scandinavii nu au fost pe deplin conștienți de costul extinderii guvernamentale. Politicienii au creat o „iluzie fiscală“ în care o mare parte din impozite este indirectă sau ascunsă, cum ar fi cele în vigoare înainte de plata salariilor, sub formă de taxe pentru angajatori sau contribuțiile de asigurări sociale ale angajatorilor și cele incluse în prețul afișat al bunurilor de consum, cum ar fi TVA. Aceste taxe provin în cele din urmă tot din buzunarul oamenilor, dar ei nu sunt conștienți de ele.

Dr. Sanandaji a descris un sondaj realizat în 2003: „Publicul suedez a fost rugat să estimeze suma totală a impozitelor pe care le-a plătit. Respondenților li s-a reamintit să includă toate formele de impozitare directă și indirectă. Aproape jumătate dintre respondenți credeau că impozitele totale se ridicau la aproximativ 30-35% din veniturile lor. La momentul sondajului, rata totală de impozitare percepută unui venit mediu, inclusiv impozitele pe consum, era de aproximativ 60%.“

Potrivit unei baze de date a Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD) și a calculelor dr. Sanandaji, din 1965 până în 2013, sarcinile fiscale ale tuturor națiunilor nordice au crescut semnificativ, dar majoritatea impozitelor vizibile au scăzut, cu excepția Danemarcei. .

Acest lucru a creat cu succes o iluzie conform căreia extinderea guvernului nu ar costa mult. Și atunci, de ce să nu alegi politicieni care extind numărul de funcționari guvernamentali și dezvoltă sistemul de asigurări sociale?

Un experiment socialist eșuat în Suedia

„Suedia este campioană mondială în „creșterea ratei șomajului’.“ — Titlul unui articol din 2006 din cotidianul suedez de afaceri Dagens Industri 

De la începutul erei social-democratice din anii 1930 până în anii 1960, țările nordice rămăseseră relativ orientate spre piața liberă și aveau niveluri de impozitare similare cu celelalte națiuni industrializate. Abia la începutul anilor 1970 au fost adoptate politici social-democratice radicale, iar povara fiscală și cheltuielile guvernamentale au atins niveluri enorme.

Din rândul națiunilor scandinave de la sfârșitul anilor 1960, Suedia a înclinat cel mai tare înspre socialism. Ideea de bază a fost înlocuirea piețelor libere cu un model mai apropiat de o economie planificată socialistă. „Nu numai că a crescut povara fiscală per ansamblu, dar noul sistem a și discriminat puternic persoanele care dețineau afaceri. Pe măsură ce reglementările s-au radicalizat, sistemul social-democratic a început să creeze probleme nucleului modelului de piață liberă: antreprenoriatul.“

Potrivit economistului suedez Magnus Henrekson, în 1980, „rata de impozitare marginală efectivă (impozitul marginal plus efectul inflației) percepută întreprinderilor suedeze a atins mai mult de 100% din profiturile lor“. Aceasta înseamnă că un antreprenor privat ar pierde de fapt bani dacă ar obține un profit. Henrekson trage concluzia că politicile fiscale au fost „dezvoltate în conformitate cu viziunea unei economii de piață fără capitaliști și antreprenori individuali“.

Rezultatul politicii este evident: înființarea de noi afaceri a scăzut semnificativ după 1970. În 2004, „în țară, doar 38 din cele 100 de afaceri cu cele mai mari venituri din Suedia începuseră ca întreprinderi private. Dintre aceste firme, doar două fuseseră înregistrate după 1970. Niciuna dintre cele mai mari 100 de firme, clasate după numărul de angajați, nu fusese fondată în Suedia după 1970. Ba mai mult, între 1950 și 2000, deși populația suedeză a crescut de la 7 milioane la aproape 9 milioane, numărul net de locuri de muncă create în sectorul privat a fost aproape de zero.“

În ceea ce privește locurile de muncă din sectorul public, acestea au crescut semnificativ până la sfârșitul anilor ’70. În acel moment, sectorul public nu mai putea crește, deoarece impozitele ajunseseră deja la cel mai înalt nivel posibil. „Când sistemul de asigurări sociale nu a mai putut crește, apariția noilor locuri de muncă s-a oprit – nici sectorul privat, nici sectorul public nu s-au extins.“

La începutul anilor 1980 au fost introduse în Suedia „fondurile pentru angajați“. Scopul era să ia o parte din profiturile companiilor și să le transfere în fonduri controlate de sindicate. Se urmărea realizarea unui socialism moderat, prin transferarea treptată a drepturilor de proprietate de la companiile private către sindicate. „Deși sistemul a fost abolit înainte de a reuși să transforme Suedia într-o economie socialistă, a reușit să-i alunge din țară pe fondatorii IKEA, Tetra Pak, H&M și alte firme de mare succes“.

Înspăimântătoarea politică a „fondurilor pentru angajați“ a fost abolită în cele din urmă în 1991, aproximativ în perioada în care Suedia s-a confruntat cu cea mai severă criză economică de după cel de-al doilea război mondial. Au fost necesare aproape două decenii pentru ca rata de ocupare a forței de muncă să atingă nivelul dinaintea anului 1990. Ca o comparație, după Marea Recesiune din anii 1930, Suedia a avut nevoie doar de șapte ani să-și revină în ceea ce privește rata șomajului.

Citește și Congresmenă americană recent aleasă, născută în Ucraina, avertizează despre socialism

Reforma serviciilor de asistență socială

„Cu câteva decenii în urmă, Suedia era țara scandinavă cu o mai mare înclinare spre socialism. Tot ea e și țara care a aplicat cele mai multe reforme.“ — Dr. Nima Sanandaji, cercetător suedez 

Începând cu anii 1990, aproape toate națiunile nordice și-au dat seama că reforma sistemului de ajutor social este inevitabilă, cu excepția Norvegiei. În 1969, unul dintre cele mai mari câmpuri petroliere offshore din lume a fost descoperit în apele norvegiene. Bogăția petrolieră face posibilă susținerea sistemelor sale generoase de asigurări sociale. Deoarece Suedia și Norvegia sunt destul de asemănătoare în multe privințe, cu excepția reformei asigurărilor sociale, compararea lor este un mijloc bun pentru a observa impactul reformei.

Reforma din Suedia include reducerea ajutoarelor sociale, scăderea impozitelor, liberalizarea pieței muncii și implementarea mecanismelor de limitare a accesului la beneficiile de boală și invaliditate. După reformă, din 2006 până în 2012, populația susținută prin asistență guvernamentală a scăzut de la 20% la 14% în Suedia. În comparație, în Norvegia, populația susținută de ajutoare guvernamentale a scăzut cu mai puțin de 1% în aceeași perioadă de timp.

Pentru tinerii norvegieni, există foarte puțină motivație pentru a lucra din greu. Prin urmare, angajatorii apelează la forța de muncă străină, inclusiv din Suedia. Între 1990 și 2010, numărul tinerilor suedezi angajați în Norvegia a crescut de peste 20 de ori, datorită salariilor mai mari din Norvegia ajutate de veniturile din petrol. Potrivit unui sondaj realizat în rândul angajatorilor norvegieni, trei din patru au răspuns că tinerii suedezi lucrează mai mult decât tinerii norvegieni.

După reformă, în timpul crizei financiare globale din 2008 și 2009, Suedia a înregistrat performanțe economice impresionante. Reformele conduc la o mai mare libertate economică, motivații mai puternice pentru a lucra și mai puțină dependență de serviciile de asistență socială.

Danemarca și Finlanda au implementat și ele reforme privind sistemele de ajutor social. Chiar și în Norvegia au avut loc unele reforme ale pieței. Probabil vor urma și altele.

Un semnal de alarmă pentru americani

Națiunile nordice revin la rădăcinile lor de piață liberă. Ei și-au învățat lecțiile testând varianta augmentării serviciilor sociale sau chiar o tentativă de socialism, și au ieșit din fundătura în care intraseră. Noi, americanii, nu ar trebui să cădem în plasa propagandei de stânga și să ne grăbim spre un viitor condamnat la eșec.

Tribuna.US