HomeActualități Americane

OPINIE | Trei concluzii după ce am vizitat graniţa cu Mexicul

OPINIE | Trei concluzii după ce am vizitat graniţa cu Mexicul

M-am întors recent dintr-o călătorie la granița de sud. În Eagle Pass, Del Rio și San Antonio, Texas, am stat de vorbă cu șerifi, oficiali locali, fer

M-am întors recent dintr-o călătorie la granița de sud. În Eagle Pass, Del Rio și San Antonio, Texas, am stat de vorbă cu șerifi, oficiali locali, fermieri și persoane care au intrat ilegal în Statele Unite întrucât frontiera e practic deschisă.

Am rămas cu impresia clară că lucrurile vor merge spre rău înainte de a se îmbunătăți, analizează Simon Hankinson pentru Heritage Foundation.

Iată trei concluzii pe care le-am tras:

În primul rând, secretarul Homeland Security, Alejandro Mayorkas, a făcut o treabă magnifică în a desființa măsurile de aplicare a legii la frontieră.

În al doilea rând, imigranții nu rămân în zonele de graniță.

În al treilea rând, consecințele acestei migrații în masă vor fi resimțite în toată țara – treptat, dar inevitabil.

Una dintre consecințele lipsei aproape totale a securității la frontieră este numărul tot mai mare de decese cauzate de traficul de droguri ce ar putea fi evitat și de traversările periculoase.

În prima mea zi în Texas, San Antonio Express-News anunța „Moartea unui adolescent prin supradoză face parte dintr-o tendință îngrijorătoare“. Având în vedere că mai nou Fentanilul e deghizat în bomboane Nerds și Skittles, nu se întrevede niciun sfârșit la actuala criza a supradozelor de droguri, care anul trecut a luat viața a 107.000 de americani, 67% dintre aceștia găsindu-și sfârșitul din cauza opioidelor sintetice ce vin peste graniță.

În ultima mea zi în Texas, titlul din Del Rio și Eagle Pass News Leader a fost: „Copil mic, înecat în Rio Grande“. În anul fiscal care tocmai s-a încheiat, peste 750 de persoane au murit în timp ce încercau să intre ilegal în SUA.

Oamenii mă întreabă deseori de ce administrația actuală permite acest aflux fără precedent, în condițiile în care este obligată prin lege să ne protejeze granițele și să se asigure că se aplică legile.

Sincer, nu știu. Este greu de imaginat nivelul de dedicare ideologică care ar putea genera un astfel de abandon abject al datoriei.

O teorie ar fi că ei văd un avantaj electoral în creșterea cifrei populației din orașele mari și statele cu majoritate democrată. Se presupune că astfel le va crește nivelul de reprezentare în Congres și, speră ei, vor avea sprijinul alegătorilor pe termen lung.

Potrivit unei alte teorii, personalul mai de stânga al administrației are o ideologie ce se opune frontierelor. Având în vedere lipsa de interes a președintelui Joe Biden și a vicepreședintelui Kamala Harris față de criza de la graniță și prin sprijinul lui Mayorkas, această aripă mai extremistă a reușit să-și pună în aplicare viziunea de acces nerestricționat pentru imigranții aflați în căutarea unei vieți mai bune, pe care ei îi consideră a fi persoane „marginalizate“, „oprimate“.

Citește și Criza de la frontiera cu Mexicul este pe cale să se agraveze și mai mult

Imigrația sub conducerea lui Mayorkas

Iată sistemul care funcționează în prezent. Noii sosiți sunt direcționați către porțile deschise, plajele de debarcare și porturile de intrare. Le este înregistrat numele și vârsta. Li se fac fotografii și li se iau amprentele. Apoi li se atribuie un număr și sunt „eliberați condiționat“ în țară, cu instrucțiuni de a se prezenta la Serviciul de Imigrări și Control Vamal în 60 de zile.

Dacă o fac, se va începe teoretic procedura de expulzare, împotriva căreia vor solicita azil. În funcție de diverși factori juridici, aceștia se vor alătura fie celor 1,8 milioane de cazuri aflate pe rol la Executive Office of Immigration Review din cadrul Departamentului de Justiție, fie celor 8,5 milioane de cazuri care așteaptă un răspuns de la U.S. Citizenship and Immigration Services.

În cele din urmă, poate peste 5 sau 10 ani, vor primi o decizie și fie li se va permite să rămână, fie li se va ordona să plece. În varianta din urmă, pot face recurs, ceea ce va prelungi și mai mult durata procesului.

Odată eliberați condiționat, imigranții ilegali sunt liberi să plece, adesea pe cheltuiala contribuabililor, în zonele în care au rude sau unde consideră că vor găsi de lucru.

Costurile devin tot mai mari

Întrucât pe 3 octombrie la New York au sosit cinci autobuze cu imigranți, primarul Adams a rămas fără locuri în centrele pentru persoane fără adăpost. El încearcă acum să-i cazeze pe toți pe un vas de croazieră norvegian.

Școlile publice din New York au admis 1.000 de noi elevi (gratuit), și urmează să mai adauge la numărul lor.

Portland, Maine, nu mai are bani pentru a-i găzdui pe numeroșii solicitanți de azil atrași de politica sa generoasă – locuință și sprijin financiar. Houston și nordul Virginiei sunt la capătul puterilor.

Martha’s Vineyard încă tremură după cele 48 de ore în care a avut de-a face cu 50 de imigranți ilegali din Venezuela, iar primarii din Washington, D.C. și Chicago solicită mai multe fonduri federale.

Atâta timp cât Stânga continuă să considere orice opoziție față de imigrația necontrolată drept dovadă de rasism sau parte a unui „sistem“ opresiv, orașele și comunitățile americane vor resimți povara și costurile suplimentare.

Școlile, spitalele și centrele pentru persoanele fără adăpost sunt doar începutul.

Deși marea majoritate a imigranților ilegali sunt pașnici, dar săraci, printre ei sunt și mii de infractori condamnați. Mulți vor comite din nou infracțiuni, doar că de data aceasta victimele lor vor fi, cel mai probabil, americani.

Operațiunea „Allies Welcome“ își propune să ajute 80.000 de afgani să se stabilească în SUA. S-a dovedit a fi un proiect complicat și nu este nici pe departe finalizat. Dar acest proiect e ceva minor în comparație cu provocarea reprezentată de fluxul nesfârșit de imigranți ilegali care traversează granița noastră sudică.

Traducere și adaptare
Tribuna.US

COMMENTS

WORDPRESS: 0
DISQUS: 0