OPINIE | Un mesia sau un politician abil? Cum ar trebui să voteze creștinii la alegerile prezidențiale

„Creștinii evanghelici care vor să se achite în mod responsabil – mai întâi față de Dumnezeu, apoi față de țară – de datoria civică a mersului la urne caută, asemenea conaționalilor lor, criterii și repere ferme pentru a-și contura opțiunea politică. Cred, însă, că dilema noastră, a evanghelicilor, este acutizată de cel puțin doi factori”, scrie Ciprian Terinte, Doctor în Teologie, profesor și autor, pe pagina sa de Facebook.

Dileme sterile

Primul este efortul mental steril de a găsi candidatul „după inima lui Dumnezeu”. Ne dorim ca atunci când punem ștampila pe buletinul de vot, s-o facem „după voia Domnului”.

Al doilea factor, care produce derută și mai ales frazeologie de stadion în dialogul digital dintre evanghelici, este educația teologico-politică precară de care dispunem, realitate care ne și face extrem de vulnerabili în fața demagogiei și a imposturii.

Mai concret, reflexul păgubos al unora dintre evanghelicii care merg la vot este acela de a căuta printre candidați un personaj providențial cu discurs de evanghelist, care să avanseze ca proiect de țară îmbisericirea societății românești. Or, această mentalitate, deloc nouă, s-a dovedit a fi una pernicioasă pentru lumea creștină în decursul veacurilor.

• Rolul și atribuțiile Președintelui. Între mit și realitate

Să ne amintim faptul că, potrivit eshatologiei biblice, poporul lui Dumnezeu trebuie să se aștepte nu la o instaurare a Împărăției divine din interiorul istoriei, ci, dimpotrivă, la ostilitate din partea veacului prezent. Biserica trebuie să se aștepte la vremuri grele. Ea nu este chemată să-și caute un mesia politic – care să-i asigure un climat paradisiac în orizontul ordinii prezente -, ci trebuie să vestească Evanghelia în acest „veac rău” (Gal 1.4).

Dacă Evanghelia este o veste bună, înseamnă că veacul de acum este corupt, precar, ostil și chiar opresiv. Vestea bună este aceea că ordinea Creației nu va rămâne pururi în condiția ei decăzută de acum. Prin urmare, ceea ce caută evanghelicii când merg la vot nu există și nici nu le este făgăduit pentru viața prezentă. Nu acesta este cursul planului divin, așa cum ne este revelat în narațiunea de ansamblu a Bibliei. Și tocmai din această eroare de gândire se nasc toate ciorovăielile dintre noi – fiecare optează pentru un mesia al său, după care încearcă să-i „exorcizeze” pe cei care au alte preferințe politice sau să le atașeze etichete infamante.

Dar eu cu cine votez?

Rămâne, însă, înaintea noastră obsesiva întrebare a cetățeanului evanghelic debusolat: „Și eu cu cine votez, ca să fac voia Domnului?” Voia Domnului o facem în primul rând mergând la vot. Dar nu ar trebui, oare, ca un credincios duhovnicește luminat să-și exercite dreptul democratic în mod lucid? Fără îndoială că da. Însă pentru aceasta trebuie să ne cristalizăm un set de criterii adecvat sferei în care acționăm.

Oamenii politici cărora le acordăm votul nu au din partea lui Dumnezeu mandatul de a evangheliza țara. Acesta este apanajul Bisericii lui Hristos. Politicienii și autoritățile locale au responsabilitatea de a gestiona treburile publice în mod echitabil, competent și judicios. Ei nu sunt „ispravnici ai tainelor lui Dumnezeu”, ci ai avuțiilor publice vremelnice.

• ROMÂNIA | Alegeri Prezidențiale 2025 | Harta secțiilor de votare din SUA

Îngrijorător este tocmai faptul că noi, evanghelicii, suntem confuzi în privința criteriilor ce țin de implicarea noastră civică; în această zonă avem doar sensibilități. Când auzim în retorica politicianistă cuvinte și expresii proprii discursului omiletic, când vedem candidați mânuind, cu gesturi reptilin-unduioase, o Biblie, suntem hipnotizați și devenim masă de manevră pentru orice demagog cu prestație teatrală.

Așadar, duminica viitoare să avem măcar discernământul minimal de a nu-l căuta pe buletinul de vot pe regele David, pentru că el nu se găsește pe scena noastră politică.