Opinie WSJ: Constrângerea a agravat pandemia

Libertatea este componenta centrală a celui mai bun sistem de rezolvare a problemelor conceput vreodată

Dicționarul online Merriam-Webster definește termenul de „anti-vaxxer” ca „o persoană care se opune utilizării vaccinurilor sau reglementărilor care impun vaccinarea”. Ce înseamnă asta? O analiză de David R. Henderson și Charles L. Hooper pentru The Wall Street Journal.

Amândoi suntem ferm în favoarea vaccinării împotriva Covid-19; unul dintre noi (Hooper) a petrecut ani de zile lucrând și consultând producătorii de vaccinuri. Dar ne opunem ferm mandatelor guvernamentale de vaccinare. Dacă ești pasionat de Honda, să zicem, dar nu crezi că guvernul ar trebui să forțeze toată lumea să cumpere o Honda, ești automat „anti-Honda?”

Cei de la Merriam-Webster blurează distincția dintre alege și constrângere, iar asta nu este doar o chestiune de semantică. Dacă acceptăm că diferența dintre alegere și constrângere este nesemnificativă, vom fi manipulați cu ușurință să susținem politici care necesită o cantitate mare de constrângere. Soluțiile coercitive ne privează de libertatea și responsabilitatea care vine cu ea. Libertatea este intrinsec valoroasă; este, de asemenea, componenta centrală a celui mai bun sistem de rezolvare a problemelor conceput vreodată.

Libera alegere se bazează pe persuasiune. Recunoaște că ești un participant cu informații esențiale, abilități de rezolvare a problemelor și că ai drepturi. Orice soluție care este adoptată, așadar, trebuie să fie concepută pentru a te ajuta pe tine și pe ceilalți. Constrângerea este folosită atunci când persuasiunea a eșuat sau înclină în acea direcție – sau când ești materia primă pentru planurile mărețe ale altcuiva, oricât de prost ar fi concepute.

Abordările guvernamentale autoritare pun piedică abilităților de rezolvare a problemelor. Ele implică, de obicei, soluții unice, precum interdicțiile de călătorie și mandatele de mască. Odată ce guvernele adoptă politici coercitive, birocrații înfometați de putere emit adesea o linie oficială de partid și suprimă disidența, indiferent de dovezi, și impun sancțiuni suplimentare pentru a-i pedepsi pe cei care nu se încadrează în aceeași linie. Odată ce constrângerea este pusă în mișcare, este greu să dai înapoi.

Australia, de exemplu, până de curând o țară liberă. Teritoriul de Nord are un lagăr de carantină Covid în Howard Springs, unde cetățenii care respectă legea pot fi trimiși forțat acolo dată au fost expuși la o persoană pozitivă cu SARS-CoV-2 sau dacă au călătorit internațional sau între state, chiar și fără dovezi de expunere.

Un cetățean australian în vârstă de 26 de ani, Hayley Hodgson, a fost reținută în lagăr după ce a fost expusă la o persoană pozitivă. În ciuda a trei teste negative și niciunul pozitiv, ea fost ținută într-o zonă mică închisă timp de 14 zile și hrănită o singură dată pe zi. Chiar și CDC spun că perioada de carantină se poate încheia după șapte zile cu teste negative. De ce nu a lăsat-o guvernul să stea în carantină acasă? Și de ce nu face excepții sau nu tratează diferit persoanele care pot dovedi vaccinarea sau infectarea naturală anterioară?

Deși autoritățile americane nu au mers atât de departe, la începutul pandemiei FDA și-a folosit puterea coercitivă pentru a descuraja dezvoltarea de teste de diagnosticare Covid-19. FDA a cerut laboratoarelor private care doreau să dezvolte teste să depună documente speciale pentru a obține aprobarea pe care nu a fost nevoie s-o ceară niciodată pentru alte teste de diagnosticare. Acest lucru, în combinație cu afirmațiile CDC că avea suficientă capacitate de testare, a însemnat că testarea a implicat utilizarea unui test CDC care ulterior a fost determinat ca fiind eronat.

Prin abordări voluntare, beneficiem de milioane de oameni din întreaga lume care încearcă în mod activ să rezolve problemele și să ne îmbunătățească viața. Primim vaccinuri de înaltă calitate de la BioNTech/ Pfizer, Johnson & Johnson și Moderna, în locul vaccinurilor suspecte de la guvernele din Cuba și Rusia. Primim teste de diagnosticare bune de la Thermo Fisher Scientific în locul celor eronate de la CDC. Obținem terapii promițătoare, cum ar fi Paxlovid și Molnupiravir.

Cu abordări autoritare, obținem soluții care îndeplinesc cerințele celor de la putere, indiferent de cum beneficiem. Să luăm în considerare acest exemplu ipotetic:

Măsura A provoacă 1.000 de cazuri Covid-19, 5.000 de persoane care și-au pierdut complet libertatea timp de două săptămâni, 1.000 de locuri de muncă pierdute și 300 de evenimente importante de familie ratate, cum ar fi înmormântarea unei persoane dragi.

Măsura B provoacă 1.020 de cazuri Covid-19, 4.000 de persoane care și-au pierdut o parte din libertate timp de o săptămână, 1.000 de persoane care și-au pierdut complet libertatea timp de două săptămâni, 300 de locuri de muncă pierdute și 100 de evenimente de familie ratate.

Guvernul poate că preferă Măsura A, deoarece se concentrează pe un aspect al problemei. Tu s-ar putea să preferi Măsura B, deoarece multe aspecte ale vieții contează pentru tine, nu numai cazurile de coronavirus, iar B este mult mai bună pe multe dimensiuni. Dar preferințele tale nu contează.

Prin soluții coercitive vei avea de-a face adesea cu un funcționar care se va absolvi de responsabilitate prin impunerea regulii de către cei care au dat-o. Prin soluții voluntare, dacă un lucru nu are sens, de obicei nu îl facem. Și aici se află una dintre cele mai mari protecții pe care le avem pentru a ne asigura că soluția nu este mai rea decât problema.

Presupusul atu al celor care favorizează constrângerea sunt externalitățile: comportamentul unei persoane poate pune în pericol o altă persoană. Dar asta este doar o jumătate din poveste. Cealaltă jumătate este că alegem cât de mult riscăm să acceptăm. Dacă unii clienți dintr-un magazin reprezintă un comportament riscant, atunci putem să ne vaccinăm, să purtăm măști, să păstrăm distanța, să facem cumpărături la ore mai liniștite sau să evităm acel magazin.

Economiștii înțeleg cum o persoană poate impune un cost altuia. Dar este nevoie de doi pentru un tango și, în general, este mai eficient dacă persoana care își poate schimba comportamentul cu costuri mai mici schimbă modul în care se comportă. Cu alte cuvinte, pentru a efectua o evaluare adecvată a politicilor de abordare a externalităților, trebuie să luăm în considerare răspunsurile disponibile ambelor părți. Mulți oameni, inclusiv economiștii, ignoră această perspectivă.

Pe baza cărui principiu aruncăm cartea de joc a țării mai de succes, a noastră, și adoptăm una din țările mai puțin de succes, mai autoritare? Abordarea autoritară are slăbiciuni grave încorporate, în timp ce soluțiile bazate pe alegerea liberă are puncte forte și nu atât de forte. Libertatea este benefică în vremuri bune, dar este și mai importantă în vremurile dificile.

Traducere și adaptare
Tribuna.US