Palatul Știrbei de la Buftea, simbol al istoriei moderne a României

Clădire de o valoare arhitecturală inestimabilă, Palatul Știrbei este un loc unde au trăit două dintre cele mai de vază familii românești – Știrbei și

Clădire de o valoare arhitecturală inestimabilă, Palatul Știrbei este un loc unde au trăit două dintre cele mai de vază familii românești – Știrbei și Bibescu –, un loc unde s-au ținut baluri și s-au semnat acte, un loc care a fost Palat Domnesc a cărui istorie nu poate fi contestată. Palatul este situat la 20 de kilometri de București.

Palatul Știrbei din București este situat pe Calea Victoriei, în apropiere de intersecția cu Bulevardul Dacia. Palatul a fost construit în jurul anului 1835 de către Prințul Barbu Știrbei ca reședință familială, iar în anul 1849, când prințul este proclamat Domn al Țării Românești și Palatul devine Palat Domnesc, îndeplinind o funcție de repreztolstoi 2entare. Palatul este construit în stil neoclasic după planurile arhitectului Michel Sanjouand, același care a supervizat și construirea palatului familiei de la Buftea. In 1853 in palat s-a aflat sediul comandamentul armatei ruse pină cînd s-a retras, cind a inceput războiul Crimeii. Pe aici a trecut și Tolstoi in lunile din primăvara 1853 cit s-a aflat la București.

În 1835, Barbu C. Ştirbei face un schimb de terenuri cu Mănăstirea Radu Vodă şi astfel intră în posesia actualului domeniu de la Buftea. Barbu era de fapt un urmaş al familiilor Bibescu şi Văcărescu, înfiat de un unchi al său, ultimul Ştirbei autentic, care nu putea să aibă urmaşi. Format intelectual la Paris, echilibrist din punct de vedere politic şi dinamic economic, el a reuşit să ajungă în 1849, într-o perioadă destul de neclară, ultimul domnitor al Ţării Româneşti, înainte de unirea lui Cuza. S-a retras strategic la Paris după 1859, unde a stat până înaintea morţii sale. S-a întors la Bucureşti în 1868 şi a murit în 1869, fiind înmormântat la Buftea.

Domnitorul Țării Românești Barbu Dimitrie Știrbei a început în 1850 construcția palatului de la Buftea ca o culă, prevăzută cu două tuneluri de ieșire în caz de primejdie. Urmașii săi au adăugat acestei clădiri încă două etaje și i-au adus o serie de modificări importante, în ton cu moda arhitectonică a acelor ani, și anume stilul Tudor. Palatul a fost terminat, în linii mari, de fiul său Alexandru B. Știrbei, în 1863. A fost construit după planurile arhitectului Joseph Hartl, lucrările fiind supervizate de Michel Sanjouand, care construise și Palatul Știrbei de pe Calea Victoriei din București. Palatul poartă amprenta școlii de arhitectură franceze, cu un stil neoclasic inconfundabil, dovadă evidentă fiind fațada, modelată asemenea unui templu.

În 1898, cel care avusese iniţiativa construirii palatului a murit, iar acesta a intrat în proprietatea unui personaj cu un rol fantastic în istoria României, fiul său, Barbu. Acest prinţ Ştirbei a fost omul din umbra majorităţii evenimentelor politice importante petrecute în România primei jumătăţi a secolului al XX-lea.

Relaţia Reginei Maria cu Barbu Ştirbei nu a fost o simplă telenovelă. Ea a ţinut aproape 30 de ani, iar Ştirbei a fost pentru regină consilier politic şi economic, prieten, nu doar iubit. Între 1907 şi 1927, până la moartea lui Ferdinand, lumea politică românească era dominată de axa Brătianu (cumnat cu prinţul Barbu)-Ştirbei-Maria-Ferdinand. Barbu Ştirbei era şi administratorul Domeniilor Coroanei, funcţie prin care administra practic averea Casei Regale. Regina se îndrăgostise de domeniul de la Buftea. Îi plăcea în mod special să se plimbe prin parcul de 30 de hectare, azi şi el categorisit drept monument istoric. Avea tot timpul la dispoziţie un mic apartament la etajul doi al palatului. Soţia lui Barbu, Nadejda, se făcea că nu observă, ba chiar se plimba cu regina pe aleile domeniului. Fiindcă Maria se considera “Regină-jucătoare”, multe dintre deciziile de influenţare ale vieţii politice româneşti interbelice au fost luate după ce se sfătuia cu prinţul Barbu în budoarul de la etajul doi al palatului. În 1916, în Primul Război Mondial, palatul a fost loc de refugiu pentru regină împreună cu cinci dintre cei șase copii ai săi. Îi plăcea să călărească în pădurea domeniului și să se plimbe cu copiii.

În 1917, în palatul rechiziționat de armata germană și-a stabilit locuința Mareșalul August von Mackensen și tot aici a fost negociată pacea cu Puterile Centrale, „Pacea de la Buftea”, semnată la 5/18 martie 1918, prin care România pierdea Dobrogea și versanții Carpaților.

După moartea domnitorului, clădirea a trecut în proprietatea fiilor săi și a fost extins, iar pe terenul din spatele său au fost construite grajduri și anexe: Pivnițele Știrbei și Magazinul Știrbei (unde se comercializau vinuri și conserve provenite de la Fabrica de Conserve Știrbei din Buftea) iar mai târziu cladirea pentru “Administrația Centrală a bunurilor Știrbei” (1924). În anul 1882, Alexandru Ştirbei, fiul domnitorului, a schimbat faţada clădirii spre Calea Victoriei, construind un turn și un etaj cu cariatide care există și astăzi și care dă nota distinctă clădirii.

Palatul era celebru în înalta societate bucureșteană de la sfârșitul secolului al XIX-lea şi începutul secolui al XX-lea pentru balurile selecte și evenimentele mondene care se organizau aici. Omul politic, Constantin Argetoianu, nota într-o carte de memorii: „Balul Ştirbei era cel mai select al sezonului. Supeul era cotat ca cel mai bun, obiectele de cotilion erau «de gust»”.

La puțin timp după moartea tragică, în circumstanțe bizare, a prințului Stirbei în 1948, întregul domeniu a fost expropriat și preluat de ¬Gospodaria Partidului Comunist. „Prințul alb” a fost înmormântat alături de bunicul său, domnitorul Barbu Stirbei, în Capela din parcul Palatului din Buftea.

Palatului devine sediu al Muzeului de Artă Populară și va rămâne așa până în anul 1977, perioadă în care au loc deteriorări serioase ale decoraţiunilor interioare, iar pivniţele revin „Întreprinderii de industrializare a vinului”. În anul 1982, în Palat se va deschide Muzeul Ceramicii și Sticlei care va funcționa palatul stirbey calea victorieipână în 1994 iar în anul 1988, se organizează în Palat prima ediţie a Salonului anual de sticlărie şi ceramică.

Prinţul nu a apucat să vadă cum îi e naţionalizat palatul. O parte din domeniu a ajuns în patrimoniul studiourilor de la Buftea, iar palatul propriu-zis a ajuns casă de protocol a regimului comunist. Aici îi plăcea din când în când să vină lui Gheorghiu-Dej şi erau cazaţi diverşi tovarăşi de la partidele frăţeşti aflaţi în România. Nikita Hruşciov a stat aici în timpul celebrei vizite din 1959, când s-a luat decizia retragerii trupelor sovietice din România. Lui Mihail Sadoveanu, aflat în graţiile puterii, îi plăcea să vină aici să pescuiască. Lui Ceauşescu nu i-a plăcut atât de tare palatul, aşa că nu a venit să doarmă aici. Doar Elena a trecut din când în când. Gospodăria de partid făcuse pe o parte a domeniului Buftea o fermă care furniza legume cuplului prezidenţial.

Alături de palat, între anii 1850-1890, a fost construită capela familiei, în stil neogotic, după proiectul arhitectului austriac, baronul Theophil von Hansen, cu altar și cavou în care se găsesc mormintele domnitorului Barbu Dimitrie Știrbei Voievod, al prințului Barbu Alexandru Știrbei și ale rudelor acestora. Din pictura executată în anul 1890 de Gheorghe Tattărescu, rudă cu familia Știrbeilor, au mai rămas doar fragmente. În Capela Palatului care este construită în stil neo gotice, cu elemente bizantine și renascentiste, au fost înhumate persoane din neamul Știrbeilor, membrii din familia Rosetti, Cantacuzino-Pașcanu și Ghica. Vandalizată în anul 2002, capela a mai rămas cu 3 sicrie întregi. În 1992, în capela familiei Știrbei regizorul Francis Ford Coppola a filmat câteva scene din filmul „Dracula”.

Castelul de apă se află în partea de nord-est a parcului. A fost realizat în anii 1920, după proiectele arhitectului Anghel Saligny, pentru înmagazinarea apei necesare domeniului familiei Știrbei. Castelul are o arhitectură specifică vremii sale, fiind decorat cu elemente clasicizante, ce fac dintr-o construcție cu funcțiune strict utilitară, un obiect de interes arhitectural. Particularitatea castelului de apă rezidă în arhitectura sa, care disimulează scheletul de beton armat, printr-o ordonanță clasicizată, mult simplificată. Parterul este tratat drept soclu al clădirii. Partea principală, dezvoltată pe patru niveluri, are ca element arhitectural principal pilastrul, aflat decroșat în fața fiecărui stâlp al structurii. Legăturile dintre pilaștri se fac prin arce suprapuse. Această ordonanță se dezvoltă pe patru niveluri, în afară de parter și este terminată cu un atic intermediar. Partea de sus a castelului de apă este tratată tot cu decorație clasicizantă, printr-un relief discret de pilastratură de dimensiuni reduse și o nouă împărțire a suprafeței dintre pilaștri.

Lacul artificial din parc adăpostește rațe, gâște și câteva lebede. Podul peste lac este o „moștenire” lăsată de o echipa de filmare engleză, care a turnat cu ani în urmă un film, folosind lacul ca decor.

Oaspeți de seamă ai domeniului Ştirbei și ai palatului au fost Ioan Slavici, Vasile Alecsandri, George Enescu, Lascăr Catargiu, Petre Carp, Teodor Rosetti, Mihai Şuţu, Regele Mihai, Titu Maiorescu, generalul Ion Argetoianu, Carol Davilla.

În anul 2005, Palatul a fost cumpărat de un om de afaceri care intenționa să facă o investitie de 120 de milioane de euro pentru a-l restaura și a-l include într-un proiect mixt, comercial și imobiliar, care să cuprindă un hotel și un spațiu rezidențial cu multe etaje în spatele palatului. În cadrul acestui proiect până la sfârșitul anului 2008, mare parte din clădirile aparţinînd complexului, inclusiv pivnițele și clădirea semicirculară a grajdurilor a cărei arhitectură era unică în Bucureşti, au fost demolate. În anul 2011, proprietarul a decedat și proiectul s-a blocat la Ministerul Culturii, dar și din cauza unor procese aflate pe rol.

Astăzi, pe aleile umbroase ale parcului și domeniului Știrbei, pașii celor care au trăit aici încă se mai păstrează în memoria locului. Regi, domnițe, prinți, scriitori, mareșali și președinți au trăit la palat, au făcut parte din acest loc și, pentru o perioadă, i-au străbătut aleile umbroase, au privit lacul și păsările care îl populau. Acum, pașii lor s-au stins. Nu mai răsună decât amintirile care se prăfuiesc cu fiecare zi ce trece, uitarea înghițindu-le memoria. Martor tăcut al istoriei, Palatul Știrbei de la Buftea reprezintă o dovadă de necontestat a evoluției moderne a României, fiind totodată o bijuterie arhitecturală impresionantă.

Palatul Stirbei se transformă până la sfârșitul acestui an într-un mall de lux cu branduri internaționale

Hagag Development Europe confirmă oficial redeschiderea Palatului Știrbei în toamnă și a anunțat numele brandurilor de lux care își vor aduce produsele în noile spații comerciale ce vor fi deschide în monumentul istoric de pe Calea Victoriei.

Așa cum relata recent wall-street.ro, începând din această toamnă Palatul Știrbei își va redeschide porțile către public, în forma unui mic centru comercial, în care vor fi prezente branduri de lux.

Dezvoltatorul vrea să transforme Palatul Știrbei într-o nouă destinație de cumpărături de lux din Capitală, într-un spațiu ce va oferi aproximativ 4.000 de metri pătrați împărțiți în spații dedicate pentru unele dintre cele mai prestigioase branduri internaționale. Nu va fi vorba despre un magazin multi-brand, ci un magazin similar magazinului Harrods din Londra sau galeria Lafayette din Paris. Atmosfera va fi completată de un restaurant “fine dining” și de un “in-store Champagne Bar”, redefinind arta ospitalității în acest cadru emblematic.

„În urmă cu aproximativ opt ani, când am decis să preluăm în portofoliu această proprietate, viziunea noastră a fost să dezvoltăm aici primul «luxury department store» din țară și să poziționăm Bucureștiul pe harta destinațiilor de shopping de lux din Europa. Locația unică – în centrul celei mai circulate artere comerciale din oraș, împreună cu istoria bogată și arhitectura distinctivă a clădirii au atras rapid atenția brandurilor internaționale.

Dorin Nădrău
Tribuna.US