Pantofii ne sugrumă picioarele, este de părere un expert

„Piciorul uman este o capodoperă a ingineriei şi o operă de artă.“ -Leonardo da Vinci
… iar încălţămintea modernă o sugrumă.

Dintre cele 206 oase ale corpului uman, 52 dintre ele trăiesc în umilele noastre picioare. În vechea artă egipteană, muritorii de rând erau pictaţi ca nefericiţii posesori a două picioare stângi.
Multe expresii se referă la picioare, precum „a păşi cu stângul“ sau „a trăi pe picior mare“. Umanitatea, în atât de multe feluri, se bazează pe cele două picioare. Atunci, de ce nu avem mai mare grijă de ele?

Pantofii moderni sunt un adevărat dezastru pentru picioare: degete înghesuite în pantofi cu vârf ascuţit; baza degetelor menţinută într-un echilibru nefiresc din cauza tocurilor ascuţite; tălpi căptuşite cu branţuri groase. De fapt, ne strangulăm singuri picioarele – desensibilizând sutele de mii de terminaţii nervoase, anchilozând cele peste 60 de articulaţii, deteriorând multitudinea de muşchi şi de tendoane.

Din momentul în care învăţăm să mergem, suntem condamnaţi să ne îngropăm picioarele în nişte adevărate sicrie care ne strivesc degetele. După atâţia ani de evoluţie, de ce ne opunem cu atâta cruzime biomecanicii atât de rafinate a piciorului?

Galahad Clark este fondatorul şi directorul executiv al companiei britanice VIVOBAREFOOT. Urmaşul a şapte generaţii de producători de pantofi, familia sa a fost fondatoarea pantofilor Clarks, Galahad este de părere că modul în care se fac pantofii în prezent a luat o turnură cu totul greşită.

„Cei mai mulţi pantofi restric-ţionează degetul mare. Acesta reprezintă ancora întregului corp. Iar pantofii cu talpa ortopedică nu sunt deloc naturali pentru că oferă un unghi mare, nenatural pe spate. Deci, unghi incorect, lipsă de spaţiu pentru degetul mare, majoritatea oamenilor merg foarte nesănătos.“

Picioarele noastre sunt făcute să funcţioneze perfect goale. În afară de un strat subţire care să protejeze pielea de asperităţile terenului sau de temperaturile scăzute, nu este nevoie de pantofi mult prea elaboraţi din ziua de azi. Galahad a petrecut mult timp studiind culturile indigene din întreaga lume care încă merg în picioarele goale şi a descoperit că acestea nu suferă de niciun fel de durere de picioare, dureri de spate sau alte afecţiuni cauzate de prea mult mers.

De fapt, felul în care flexăm şi folosim picioarele de la vârsta cea mai fragedă poate să aibă o legătură directă cu durerile de genunchi, şold şi spate care ne afectează mai târziu în viaţă. Şi aceste lucruri nu vin doar din partea producătorilor de pantofi Barefoot.

Au fost desfăşurate multe studii pentru a confirma că aspecte precum structura piciorului, mersul, impactul cu solul şi energia imprimată mişcării sunt compromise semnificativ de pantofii moderni, tradiţionali. Mersul pe jos încurajează pasul mai scurt, postura mai dreaptă şi reduce impactul cu solul – obicei ce pune asupra corpului o presiune comparabilă cu lovitură dată în călcâi cu un ciocan de trei ori mai puternic decât propria greutate a corpului.

„Este aproape imposibil să te zdruncini când mergi în picioarele goale. Dacă ai alerga pe stradă în atenua rapid impactul cu solul pentru că reacţia corpului tău ar fi oh, oh, oh, aşa deci. Şi va găsi altă cale mai bună.“

Iar acea cale este prin utilizarea structurii inerente foarte evoluate a corpului şi a biomecanicii. Însă, educaţi din copilărie să mergem în pantofi care împiedică buna funcţionare a picioarelor, mulţi dintre noi ne-am pierdut elasticitatea naturală, stabilitatea şi puterea din picioare. De fapt, pantofii nu ajută picioarele decât să devină mai rigide şi mai înguste, ceea ce contravine cu stabilitatea şi puterea pe care le pot furniza nişte degete bine răsfirate şi un deget mare puternic.

„Totul începe de când suntem copii.“ Vorbeam zilele trecute cu un designer de pantofi de copii, foarte prolific, de altfel şi talentat şi discutam despre mersul desculţ şi îmi spune „Da, dar ai văzut vreodată pe cineva care nu a purtat niciodată pantofi? Are picioarele foarte late şi degetele răsfirate.“ Iar eu am spus „da, o constituţie fizică foarte bună, o bază bună de sprijin, exact aşa cum ar trebui să arate un picior“.

„Da, dar noi proiectăm pantofi pentru copii în aşa fel încât să-i împiedicăm să devină aşa. Dacă picioarele copiilor vor ajunge aşa, nu vor mai putea purta pantofi fini din piele când vor fi mari.„ Iar eu am spus “Adică modelaţi picioarele copiilor în mod intenţionat, pentru ca să poată purta pantofi când vor fi mari?… Îmi pare rău că trebuie s-o spun, dar picioarele copiilor sunt condamnate. Este greu de crezut, sincer. De-a dreptul şocant.“

Purtând pantofi cu talpa groasă şi înguşti, ne educăm picioarele să ia o formă care nu este naturală. Să ne gândim puţin, nu ai vrea să-ţi laşi piciorul să se extindă şi să se contracte pe măsură ce mergi? Nu vrei să te mişti sub imboldul avântului primit în tot corpul când păşeşti? Acum pune-ţi în picioare o pereche de adidaşi. Cu siguranţă că nu mai e loc de expansiune şi contracţie. Zona dintre vârf şi călcâi este ridicată şi rigidă, degetul mare este lipit de restul degetelor şi nu există niciun pic de spaţiu între degete. Nu ai loc să-ţi iei avânt când păşeşti. Piciorul tău devine un bloc rigid, lipsit de viaţă la capătul piciorului, şi toate acestea graţie designului pantofului modern.

Pantofii pe care îi porţi îţi pot afecta până şi creierul. Cu sute de mii de terminaţii nervoase în tălpi, tălpile groase împiedică mecanismele de reacţie biologică, adică mişcările noastre devin mai neîndemânatice, lipsite de informaţie şi predispuse la accidentari. Acea parte a creierului care primeşte informaţia senzorială de la picioare este cam de aceeaşi mărime cu partea care primeşte informaţia senzorială de la palme, ceea ce este incredibil. Însă, datorită faptului că nu ne mai folosim creierul pentru a simţi pământul, acea parte a creierului funcţionează tot mai lent, până când, în cele din urmă, se atrofiază.

„Practic, mersul pe jos în pantofi bine căptuşiţi într-o lume a cimentului taie legătura vitală dintre picioare şi creier până în punctul în care creierul va începe să se atrofieze. O mare parte a creierului este alocat mişcării… Dacă ne uităm în lumea naturii, există o vietate numită ascidie de mare, care are creier. Prima jumătate a vieţii sale aceasta şi-o petrece mişcându-se. În a doua jumătate a vieţii găseşte o gazdă pe care se agaţă şi îşi digera creierul, pentru că de îndată ce se opreşte din mişcare, nu mai are nevoie de creier. Şi cam la fel se întâmplă şi cu oamenii, într-o oarecare măsură. Oamenii devin ascide de mare.

„Dacă eşti îngrozit de pantofii pe care îi porţi, afla că îţi poţi reface şi întări relaţia dintre picioare şi creier dacă mergi şi stai în picioarele goale în mod regulat. Însă, înainte să alergi să-ţi cumperi o pereche de pantofi Barefoot, ţine cont de avertizarea pe care ne-o da Clarks: „Indiferent ce faci, dacă îţi cumperi o pereche de pantofi Barefoot, nu încerca să ieşi cu ei la alergat. Întâi, învaţa să stai în picioare cu ei. Foloseşte un birou la care să lucrezi în picioare, lasa gravitaţia să acţioneze şi stai cât mai multe ore pe zi în picioarele goale.“

Pentru 80 % dintre noi, picioarele noastre pur şi simplu nu sunt suficient de puternice pentru a ne putea ţine când alergăm. Talpa este rigidă şi imobilă. Muşchii sunt atrofiaţi din cauza lipsei de exerciţiu. Biomecanica cu care ne-am născut este compromisă. Este ca şi cum ai începe să pedalezi 160 km după ce ai fost sedentar 10 ani. Sigur, prima oară e posibil să fie bine, poate chiar şi a doua oară, însă în cele din urmă te vei răni. Trebuie să-i permiţi corpului să-şi redobândească tăria înainte de a începe să alergi chiar şi uşor.

Pentru cei care vor să facă tranziţia la un mers în picioarele goale sau cu pantofi Barefoot, Clarks recomandă o serie de exerciţii, cu un nume ciudat, respectiv toe-ga, exerciţii simple şi uşoare, de întindere pentru tălpi.

Indiferent că adopţi un stil de mers în picioarele goale sau nu, gândeşte-te mai bine înainte de a-ţi alege următoarea pereche de pantofi. Pune-ţi următoarea întrebare: de ce ne sugrumăm şi ne remodelăm picioarele, doar pentru a se potrivi pantofilor pe care îi purtăm? Nu ar trebui, mai bine, să facem pantofii comozi şi funcţionali, pe măsură picioarelor noastre?

Redacția