Parcul Național Retezat, un adevărat colț de rai

Supranumit “Tărâmul cu Ochi Albaştri” datorită multitudinii de lacuri glaciare ce se găsesc în masiv şi care reprezintă aproximativ 38% din totalul de

Supranumit “Tărâmul cu Ochi Albaştri” datorită multitudinii de lacuri glaciare ce se găsesc în masiv şi care reprezintă aproximativ 38% din totalul de lacuri glaciare din România, Parcul Național Retezat atrage turiști din întreaga lume, fermecând prin peisajele de o autentică sălbăticie, conturate de păduri, lacuri, păşuni alpine şi piscuri înalte, dar şi de flora şi fauna acestor locuri. Această arie protejată de interes național înseamnă munți, păduri, zone de jnepeniș, râuri, cascade, chei, lacuri glaciare, poteci de creastă, într-o contopire a cerului și pământului care te lasă de cele mai multe ori fără grai. Este cea mai mare rezervație naturală din România, un veritabil monument al naturii, fiind inclus de UNESCO pe lista rezervațiilor naturale ale biosferei încă din anul 1979. Aria naturală, având o suprafață de 54 400 ha și aflându-se la o altitudine cuprinsă între 800 și 2 550 m, este situată în Carpații Meridionali, în extremitatea sud-vestică a județului Hunedoara (la limita de graniță cu județele Caraș-Severin și Mehedinți, în nordul Parcului Național Domogled-Valea Cernei), pe teritoriile administrative ale comunelor: Pui, Râu de Mori, Sălașu de Sus și pe cel al orașului Uricani.

Munții Retezat impresionează prin grandoare, masivitate și prin prezența celor 50 de vârfuri cu înălțimi de peste 2 000 m (cel mai înalt fiind Peleaga, 2509 m, fiind îndeaproape urmat de vârful Păpușa, 2508 m), a pădurilor virgine și a pășunilor alpine de o rară frumusețe. Retezatul este cel mai complex și mai măreț masiv montan dintre toate sectoarele geografice ale Carpaților românești. Incontestabil, originalitatea sa constă în existența spectaculoaselor creste alpine și în relieful sculpural în care s-au imprimat urmele a două mari glaciații, făcându-se remarcată existența unei puternice modelări climatice, sub formă de trepte.

O captivantă legendă spune că Retezatul este vârful apărut datorită unui flăcău viteaz. Demult, în locul unde azi e Țara Haţegului, trăiau niște uriași. Unul dintre ei, cam hoţ de felul lui, cobora în sate și fura vitele oamenilor. Mulţi feciori și-au pierdut viaţa încercând să-l oprească, dar au fost răpuși de uriaș. Într-un târziu, un voinic a reușit să-l dovedească pe uriașul cel rău. Ca să fie sigur că acesta nu supravieţuiește, flăcăul i-a tăiat capul. În acel moment, s-a întâmplat o minune și uriașul s-a prefăcut într-o stâncă imensă „fără cap“ (Retezatul). Mâna i-a căzut printre munţi și s-a prefăcut în apă. Podul palmei sale s-a transformat în lacul Bucura, iar degetele în lacurile Slăvei, Lia, Ana, Viorica și Zănoaga.

Printre atractiile turistice din parc se numără cascadele formate de-a lungul pâraielor și râurilor. Una dintre cele mai cunoscute este Cascada Lolaia, situată în partea de nord a Parcului Naţional Retezat, la o altitudine de aproximativ 1050 de metri. Legenda spune că odată, tare demult, la un sfârșit de vară, o frumoasă ciobăniță cu numele Lolaia, cobora cu oile din Retezat spre sătucul ei Nucșoara. Dintr-odată, parcă venită de nicăieri, o arătare uriașă și înfrcoșătoare s-a abatut asupra turmei și, cu mare lăcomie, a mâncat toate oile. Pe loc, de frică, cosițele aurii ale fetei au albit, iar ea s-a aruncat în valea de lângă drum. În locul unde s-a aruncat, s-a făcut o gaură adâncă în stâncă, iar apa pârâului a format o cascadă. Și acum, la cascada Lolaia, se văd cele două cosițe despletite ale fetei, curgând ca două șuvoaie argintii. Turiștii sunt încântați să vadă Cascada Ciomfu care are una din cele mai spectaculoase căderi de apă din Parcul Național Retezat.

Parcul Național Retezat a fost înființat în anul 1935 la iniţiativa profesorului Alexandru Borza, fondatorul Grădinii Botanice din Cluj, şi a biologului și savantului de renume mondial Emil Racoviţă. Înainte de 1922, Retezatul era rezervație de vânătoare pentru capre negre a Casei Majestății Sale Regele. Din 1923 cea mai mare parte a golului alpin se atribuie unor sate și comune cu drept de pășunat, păstrând însă unele restricții. În 1927 se predă Muzeului Botanic din Cluj o suprafață din masiv pentru protecție, iar din 1935 se declară Parcul Național Retezat, primul din România. Turismul se practică în Retezat încă din anii 1930. Din această perioadă datează o hartă elaborată de Touring Clubul României în 1936, pe care figurează și Casa Pietrele, aflată în proprietatea clubului și care funcționa ca și cabană montană.

De o biodiversitate uluitoare, Retezatul reprezintă o arie naturală montană cu o gamă floristică și faunistică diversă, exprimată atât la nivel de specii, cât și la nivel de ecosisteme terestre, acesta adăpostind o mare varietate de plante superioare, specii taxoni endemici, plante rare sau vulnerabile, numeroase de specii de mamifere, o multitudine de specii de păsări, de reptile, specii de amfibieni.

În ce privește flora, plantele din Retezat (aproape 1 200 de specii) reprezintă aproximativ o treime din totalul plantelor din țara noastră. 90 de specii sunt endemice zonei, ceea ce înseamnă ca nu se regăsesc în alt loc în afara Retezatului. Prima plantă endemică semnalată aici încă din 1858 este flămânzica. Dintre cele mai importante specii de flori trebuie amintite: sângele voinicului, bujorul de munte, ghinţura galbenă, sisinelul de munte, talpa ursului, papucul doamnei și floarea de colț. Zona calcaroasă din Retezatul Mic este deosebit de importantă din punct de vedere floristic deoarece găzduiește un număr mare de plante rare sau endemice. În pajiștile din regiunea alpină se regăsesc majoritatea speciilor din flora specifică acestei zone. La limita dintre aceste pajiști și zonele stâncoase se pot întâlni bujorul de munte și jneapănul. O altă apariție inedită este zâmbrul, o specie de conifer relict glaciar, care apare în Retezat în număr mai mare și în grupuri mai compacte decât în alte masive din țară.

Fauna este la fel de bine reprezentată. În arealul parcului au fost inventariate mai bine de 100 de specii de păsări, adică un sfert din totalul din România, 55 de specii de mamifere (peste 50% din speciile întâlnite în țara noastră, dintre care 22 sunt protejate), 8 specii de pești, 5 specii de reptile și 7 specii de amfibieni. Alte animale ce se regăsesc într-un număr impresionant în zonă sunt nevertebratele, dintre care nu mai puțin de 1.100 de specii de fluturi au fost studiați aici. Lunca Berhina a fost declarată „Arie de Importanță Lepidopterologică Europeană”, pentru relevanța pe care o are în conservarea fluturilor. În anul 1973, au fost introduse în căldarea lacului Gemenele, 20 de marmote provenite din Alpii Austrieci. În prezent, aproape 400 de exemplare se pot întâlni în toate văile și căldările glaciare de sub Șaua Custurii și până în căldarea lacului Zănoaga.

Demnă de precizat este vulnerabilitatea ariei naturale, determinată de mai mulți factori umani cu urmări asupra reliefului, vegetației și climei: drumul național DN66 ce străbate o parte a parcului, turismul necontrolat (campare în locuri neamenajate, poluare cu resturi menajere, zgomot), braconajul, pescuitul, pășunatul, exploatările forestiere ilegale ce duc la suprimarea unor habitate, arderea vegetației, distrugerea unor exemplare din flora spontană, capturarea ilegală a unor specii din fauna sălbatică a sitului, extinderea anexelor gospodărești și terenurilor agricole și practicarea sporturilor extreme (mountain-bike, zbor cu parapanta, mașini de teren, ATV-uri, motociclete) ce perturbă arealul.

În fine, fără îndoială, merită menționate numeroasele monumente și atracții turistice de interes istoric, cultural și turistic care întregesc imaginea impozantului areal (lăcașuri de cult, cetăți, muzee, situri arheologice, arii naturale): Biserica Cuvioasa Paraschiva din Clopodiva, Biserica Sfântul Ioan Botezătorul din Clopotiva, Biserica Înălțarea Domnului din Nucșoara, Biserica Cnezilor din Suseni, Biserica Pogorârea Sfântului Duh din Ostrov, Biseruca Pogorârea Sfântului Duh din Ostrov, Biserica Pogorârea Sfântului Duh din Paroș, Biserica Pogorârea Sfân-tului Duh din Ponor, Biserică parohială reformată din Râu Alb, Biserica Duminica Tuturor Sfinților din Râu de Mori, Biserica Nemeșilor din Sălașu de Sus, Biserica de zid Sfinții Atanasie și Chiril din Sălașu de Sus, Biserica nobiliară a Cândeștilor din Râu de Mori, Curtea Cnezilor Cândeș din Sălașu de Sus, Ansamblul Cetății Mălăiești (donjon și zid de incintă), Situl arheologic de la Ohaba-Ponor (Neolitic, Cultura Criș, Neolitic, Paleolitic), Ariile protejate: Locul fosilier Ohaba-Ponor, Peștera Șura Mare, Fânațele Pui, Rezervația științifică Gemenele, Calcarele de la Fața Fetii, Vârful Poieni, Fânațele cu Narcise Nucșoara, Peștera cu Corali, Peștera Zeicului.