Partidul Democrat le spune milioanelor de americani pro-viață să plece din partid

Până de curând, mi-am petrecut mare parte din timp muncind din greu pentru alegerea democraților în funcții publice, dar campania prezidențială timpurie m-a îndepărtat de partid, în același timp determinând demisia mea din consiliul organizației Democrați pentru Viață, unde lucram din 2014.

Pentru cineva care este progresiv mai în toate privințele, nu a fost o decizie ușoară. La fel ca majoritatea democraților, cred că guvernul are un rol activ pentru a sprijini femeile, familiile și copiii. Susțin concediul plătit pentru familii, ajutorul pentru îngrijirea copiilor defavorizați, drepturile sindicale. Sunt îngrijorat cu privire la schimbările climatice. Sunt vegetarian. Cred în primirea refugiaților și a imigranților. Mă opun războaielor inutile.

Dar partidul nu mi-a dat de ales. E adevărat, grupul nostru era unul mic, dar o treime din democrați se identifică a fi pro-viață. Chiar și atunci când conducerea partidului s-a întâlnit cu noi, nu am fost luați în serios.

Când le-am demonstrat că democrații pro-viață îi vor bate pe republicani în anumite districte, nu a contat. Chiar și atunci când am cerut mai multe opțiuni de reproducere pentru femeile cu sarcini dificile prin servicii precum îngrijirea perinatală, liderii partidului ne-au ignorat.

În mod normal, democrații sunt partidul guvernului activ care protejează persoanele vulnerabile împotriva violenței. Dar, când vine vorba de avort, elita democrată se transformă în libertarieni înfocați, crezând că statul nu are nicio treabă să se implice în alegerile personale ale oamenilor.

Avortul este doar „îngrijire medicală”, iar copilul nenăscut, inimaginabil de vulnerabil chiar și atunci când este dorit, este făcut invizibil și respins. Elita democrată respinge chiar și protecția conștiinței pentru medicii care se opun avortului. Opoziția la avorturile finanțate de contribuabili, odată acceptată, a devenit un tabu.

Ceea ce a rupt această legătură, a fost extremismul lui Pete Buttigieg. Este un candidat democrat important care a sugerat, la un moment dat, că avortul este în regulă până la momentul în care copilul își trage prima respirație.

Când am auzit asta, mi-am dat seama că luptăm o luptă pierdută.

Dacă partidul era dispus să se implice în cea mai volatilă problemă a timpului nostru, cu o poziție deținută de doar 13% din populație, era timpul să se opună.

Multora le este dificil să înțeleagă cum o singură problemă ar putea fi atât de motivantă pentru milioane de oameni. Dacă ești unul dintre acești oameni, nu te mai gândi la avort pentru un minut și consideră următorul experiment.

Să presupunem că sute de mii de copii sunt uciși în fiecare an în moduri oribile. Adesea sunt uciși pentru că au sindromul Down. Uneori, se întâmplă pentru că bunicii lor considerră că părinții lor sunt prea mici și iresponsabili pentru a avea un copil. Foarte adesea se întâmplă pentru că un partener abuziv, sub amenințarea violenței, cere ca copilul nenăscut să fie ucis.

Și apoi să presupunem că un partid politic susține că această ucidere este un bun social. Doar un alt tip de îngrijire medicală. Ceva cu care să ne mândrim. Acest partid, fără îndoială, ar fi de nesusținut.

Apoi, să reținem că americanii pro-viață, în mod corect, nu văd nicio distincție morală între un copil la șapte săptămâni de gestație cu o inimă care pompează sângele, un copil prenatal la 20 de săptămâni de gestație care, așa cum știm cu toții, poate simți durerea și un copil care s-a născut deja.

Și apoi să tragem concluzia. Raționamentul ar trebui să fie clar, simplu.

Valorile mele mai largi denotă că nu pot vota un republican, iar acest lucru mă face să fiu unul dintre milioanele de americani pentru care dualitatea politică nu funcționează. Însă milioane de alți americani vor fi nevoiți ca în noiembrie să voteze un republican. Iar democrații nu vor avea pe cine să dea vina decât pe propriul extremism.

Charles Camosy – profesor asociat de etică teologică socială și teologică la Universitatea Fordham
New York Post