Pe Portativul Iubirii… cu Cenaclul Retro – Chicago

Dragi Prieteni,

Am mai supraviețuit o iarnă care părea nesfârșită și iată, ne-am întâlnit din nou, de dată această la biserica Sf. Maria din Chicago la o poveste de primăvară pe portativul iubirii, al muzicii și poeziei.
Spectacolul din această primăvară a avut că tematică iubirea dintre oameni, acest sentiment miraculos care ne învăluie inima și mintea și ne face să plutim prin al nouălea cer pentru câtva timp, pentru că apoi să revenim la realitate, câteodată mai serioși și mai triști, alteori mai fericiți, dar întotdeauna mai buni.

Poezia de deschidere a fost recitată de Anda și Ligia și a fost scrisă de poetă Ana de Sighișoara, mama Ligiei: “Pe portativul de iubire, cheia luminii se desprinde…”

Prima piesă muzicală din program a fost compusă și intrepretata de Lucian Blaga și se numește “Șoapte de iubire”, o piesă instrumentală deosebit de romantică, o piesă care mie mi-a adus în minte imaginea a doi îndrăgostiți plimbându-se pe o alee înconjurată de copaci înfloriți, braț la braț și cu inimile fredonând în unison. A urmat Ligia cu poezia proprie “Ceea ce ni se întâmplă”, melancolică și visătoare.

“Două mâini” , un cântec declarație de dragoste din repertoriul lui Bosquito a fost interpretat de Corina cu exuberanța ei adolescentină.

Sorin a interpretat apoi cântecul „Dragoste la prima vedere”, lansat de Iie Micolov, un cântec nostalgic dar antrenant.

Poveste sentimentală” , poezie de Nichita Stănescu a fost recitată în continuare de Ligia.

Corina a intrepretat apoi cântecul “Regăsire” pe versuri scrise special pentru ea de Traian Bălan, o poveste a iubirii și a despărțirii temporare dar și a regăsirii dintre doi îndrăgostiți.

A urmat Anda cu poezia proprie întitulată “Nuanță”.

“Te iubesc, dar nu ca pe U” – Ștefan a cântat o odă clubului de fotbal Universitatea Cluj-Napoca și supor-terilor acestei echipe studențești. A urmat din nou Anda, soția lui Ștefan cu poezia “Gelozie” o adaptare după George Topârceanu.

Și după cuplul de ardeleni a urmat alt cuplu mândru de originea lor, cuplul de moldoveni Lavinia și Vali. Ei au cântat în duet piesa plină de subînțelesuri a lui Pavel Stratan întitulată ” În seară asta”. Acesta a fost debutul pe scenă al Laviniei. Felicitări Lavinia!

Traian a cântat apoi cântecul ” Canadiana” al grupului Pasărea Colibri, balada îndrăgostitului fără șanse dar plin de vise.

Lavinia a revenit cu poezia proprie “Să facem cunoștință”, o parodie la modestie.

“Îmi place Tamara”, un cântec plin de umor al lui Alexandru Andrieș a fost interpretat de Sorin în stil original.

Cuplul deosebit de talentat format din Monica și Lucian au interpretat piesa compoziție proprie “Îți spun la revedere”.

Poezia “Rea de plată”, scrisă de George Coșbuc a fost recitată în continuare de Călin.

Cântecul “Alege-mă pe mine”, compus de Vali pe versuri scrise de Lavinia a fost cântat de Vali în aplauzele sălii.

După o scurtă pauză a urmat o scenetă umoristică adaptată după George Topârceanu “În jurul unui divorț”, prilej de bârfă între patru “doamne de societate”.

Apoi am urmat eu, subsemnatul, cu un cântec vechi din timpul studenției, lansat de Ștefan Hrușcă și intitulat “Ochii tăi”, o odă ochilor frumoși ai iubitei.

Ștefan a continuat pe aceeași tema, interpretând compoziția proprie ” Ochii tăi căprui”.

Monica a interpretat apoi cu vocea ei fermecătoare un cântec din repertoriul lui Delia, intitulat “Cine m-a făcut om mare”.

A urmat Ligia recitând poezia “Corbul și Vulpea” de Florin Iordăchescu și apoi Traian cu cântecul “Din prea mult sau mai puțîn” de Vasile Șeicaru.

Sorin a interpretat un cântec vechi de când eram copii, intitulat “Romanță fără ecou” al formației Mondial. Generația noastră își va aduce aminte întotdeauna de o “iubire, bibelou de porțelan”.

O poezie plină de umor, scrisă de Ion Pribeagu și întitulată “Trei nasturi” a fost recitată în stil original de Vali.

„Dragostea-i destin străvechi, cu cireșe la urechi”, un cântec vechi al lui Vasile Șeicaru pe versuri de Dan Verona și interpretat de Corina Vlad, a reușit să ne încălzească spiritele.

“Dragostea mea” piesă a grupului Holograf, a fost interpretată de Monica în mod excepțional.

A urmat Traian Bălan cu o compoziție proprie, întitulată “Poveste din cartier” care descrie inocența primei iubiri : “Iubita mea când te zăresc și ochii tăi eu îi privesc, nici nu mai pot să îți vorbesc, dar te iubesc!”

Ștefan a interpretat în continuare compoziția proprie “Te am doar pe ține”, o povestire în care ne identificăm fiecare dintre noi atunci când am ajuns pe aceste meleaguri și a trebuit să începem de la zero. Nu aveam nimic în frigider sau șifonier dar ne-am avut unul pe altul și dragostea ne-a ajutat să supraviețuim.

Vali a cântat apoi un cântec al grupului Pasărea Colibri “Pi Corso”, vesel și plin de sfaturi.

Am încheiat în grup cu balada nemuritoare a grupului Phoenix : “Andrii Popa” , piesă de quintesenta românească.

Monica ne-a oferit și un frumos bonus cu piesa ei “Întoarce-te acasă”.

A fost o seară de vis din nou pentru noi toți și ne-am bucurat nespus să fim între prieteni și să ne simțim bine, să mai uităm de stresul zilnic și de cerul gri al iernii îndelungate, să ne imabatam cu muzică și poezie. Mulțumim pe această cale tuturor pentru prezența la spectacol și pentru susținerea morală a Cenaclului Retro. Pentru cei interesați să afle mai multe detalii despre Cenaclul Retro, va rugăm să accesați pagină de web: www.cenaclulretro.org

Am să închei cu un comentariu al doamnei doctor Olezia Comsulea, unul din sponsorii și admiratorii noștri. Mulțumim din suflet pentru cuvintele minunate Olezia!
„Mulțumim încă o dată Cenaclului Retro pentru spectacolul de sâmbăta seară!
Mai vrem! Mai vrem! Mai vrem! cere Publicul!
Au trecut câteva zile de la acest spectacol… Da! Și constat cum acea stare de bine, de mulțumire, de frumos… s-a adâncit … Sufletul publicului s-a umplut de iubire, de frumusețe, de căldură… care ne dau puterea să răzbim, să învingem încercările zilnice de care ne izbim.
Mulțumim Cenaclul Retro că ne-ați adus pe Portativul iubirii!
Ne-ați amintit cât e de important să iubești, să dăruiești, să nu uiți de unde ai plecat și să te gândești cum poți să bucuri suflete. Și uite așa ajungi să te simți fericit…dăruind din suflet, necondiționat.
O seară în care Românii și-au unit din nou destinele! Frumos… Și va iubim pentru asta, suflete mărețe!
O seară cu multă iubire… în inimi, în ochi, în gesturi, în cântece și poezii…
Însă nouă ne place Cenaclul Retro! Cenaclul Retro!
Da! O seară pe care nu o vom uită!
Mulțumim încă o dată,
Ștefan, Anda, Lucian, Monica, Ligia, Vali, Lavinia, Corina, Traian, Sorin, Călin, Radu…și tuturor celor care ați contribuit la acest spectacol .
Mulțumim Cenaclul Retro că existați! Și că ne bucurați! Și că ne faceți să zâmbim, să iubim, să dăruim, dar și să cântam și să dansăm…
Ne faceți bine, ne faceți să ne simțim bine!
Publicul va iubește, Cenaclul Retro!
Da, da! Publicul va iubește și va mai așteaptă!”

Am vrea să mulțumim pe această cale familiilor noastre pentru suportul moral, sponsorilor pentru suportul financiar și în mod special lui Iulian Grindeanu și Florin Romoșan pentru filmări și fotografii. De asemenea mulțumim mult Răzvan pentru ajutorul dat la audio.

Vă așteptăm cu drag la următorul spectacol!

Radu Russell Racean
Chicago, Iulie 2019

Articol publicat și în ediția tipărită Nr. 332 * Anul 18 Nr. 12 * 1-15 iulie 2019: