Persecutarea creștinilor nu mai poate fi ignorată

Cu aproape un deceniu în urmă, un editorial din The Times avertiza asupra creșterii la nivel mondial a atacurilor împotriva creștinilor. „Pe tot globul, în Orientul Mijlociu, Asia și Africa”, scria acesta, „creștinii sunt hărțuiți, arestați, închiși, expulzați și executați. Creștinismul este, după cele mai multe calcule, cea mai persecutată religie a timpurilor moderne. Cu toate acestea, politicienii occidentali au fost până acum reticenți în a se exprima în sprijinul creștinilor aflați în pericol… Nu putem fi spectatori la acest carnagiu”, analizează Alliance Defending Freedom.

Și totuși, iată-ne aici, după aproape 10 ani, și foarte puține lucruri s-au schimbat. Persecuția s-a intensificat, iar tăcerea liderilor occidentali continuă să fie asurzitoare.

Să luăm exemplul Nigeriei, unde islamiștii, concentrați în special în nordul țării, persecută creștinii cu o impunitate aproape totală în ultimii ani. Duminica trecută, de exemplu, militanți încă neidentificați au pătruns într-o biserică catolică din Owo, în statul Ondo, în sud-vestul Nigeriei, și au început un schimb de focuri care s-a soldat cu cel puțin 50 de morți, inclusiv copii. Explozibilii au doborât tavanul peste credincioși. Catolicii din biserică sărbătoreau Rusaliile, una dintre cele mai sfinte zile din calendarul creștin. Mesajul a fost clar: nici măcar creștinii din districtul relativ pașnic Ondo nu sunt în siguranță.

Citește și Nigeria: Peste 50 de creștini și-au pierdut viața într-un atac terorist asupra unei biserici catolice

În nordul Nigeriei, situația este mult mai gravă. Luna trecută, în Sokoto, în nord-vestul Nigeriei, o studentă pe nume Deborah Emmanuel Yakubu a fost ucisă cu pietre, bătută până la moarte și arsă de colegii ei de clasă.

Ea a fost acuzată de blasfemie și de insultarea profetului Mahomed după ce a folosit rețelele de socializare pentru a-i mulțumi lui Isus pentru că a ajutat-o să treacă un examen. Clipurile video și imaginile cu moartea ei îngrozitoare au circulat rapid în mass-media locală, ceea ce a dus la o indignare generalizată. Acest lucru, la rândul său, a declanșat proteste în apărarea atacatorilor ei. Protestatarii din Sokoto au intrat în biserici și le-au dat foc. Iar musulmanii radicalizați au amenințat cu moartea alți creștini din nordul țării, după ce au fost acuzați și ei de blasfemie.

Acestea sunt doar cele mai recente exemple dintr-o listă aparent nesfârșită de atrocități împotriva creștinilor din Nigeria. Cu toate acestea, nu există niciun protest internațional. Nu există inițiative majore de politică externă. Nu există summituri de urgență.

În schimb, există știri la nivel local și internațional care citează lideri politici care susțin că este prea devreme pentru a specula asupra motivelor pentru care atacatorii ar fi vizat o biserică sau de ce un creștin a fost ucis cu pietre și bătut până la moarte pentru că l-a menționat pe Isus. Apoi, ciclul de știri merge mai departe și nimic nu se schimbă.

Indiferența deliberată a politicienilor occidentali față de situația creștinilor este izbitoare. În UE, membrii Parlamentului European au respins recent o moțiune de dezbatere a persecuției creștinilor și nu au condamnat uciderea lui Deborah Emmanuel. În SUA, administrația Biden a eliminat Nigeria de pe lista sa de „țări care nasc preocupări deosebite” – o decizie care devine din ce în ce mai șocantă pe zi ce trece. Și în timp ce guvernul britanic recunoaște că activitatea jihadistă este un „motor” al violențelor din nord-estul Nigeriei (unde nu a avut loc niciuna dintre tragediile menționate mai sus), nu face același lucru pentru restul Nigeriei, acuzând în schimb o „competiție pentru resurse” care provoacă violențe.

Cu toate acestea, reacția organismelor internaționale special concepute pentru a se ocupa de încălcarea drepturilor omului este cea mai revoltătoare. Curtea Penală Internațională (ICC) a fost înființată pentru a se ocupa de cele mai grave crime, inclusiv crimele de război, crimele împotriva umanității și genocidul. În ciuda bugetului de mai multe milioane de lire sterline al ICC, curtea a avut nevoie de mai mult de un deceniu pentru a-și încheia „examinarea preliminară” în Nigeria. După ce a luat decizia de a deschide o anchetă în 2020, a fost nevoie de mai bine de doi ani pentru ca procurorul ICC să viziteze efectiv Nigeria, lucru pe care l-a făcut în luna aprilie a acestui an.

Comunicatul de presă al ICC include expresii precum „angajament”, „aprofundarea cooperării”, „dialog pentru promovarea complementarității” și „un nou capitol de colaborare consolidată” –  dar nu menționează nimic despre măcelul în curs de desfășurare.

Peste doar câteva zile, Consiliul ONU pentru Drepturile Omului se va reuni din nou la Geneva, în Elveția, pentru a discuta și a conveni asupra unor acțiuni privind cele mai presante provocări legate de drepturile omului cu care se confruntă lumea. Cel puțin asta se așteaptă. În realitate, persecutarea sistemică a creștinilor nu se va afla pe agenda oficială. De altfel, nu a fost niciodată.

În schimb, dacă ar fi să-i întrebi pe diplomații africani care este cea mai mare prioritate de politică externă a națiunilor occidentale – pe baza lobby-ului și a dezbaterilor intense din culise care însoțesc astfel de sesiuni ale ONU – aceștia ar ajunge probabil la concluzia că este vorba de a se asigura că „educația sexuală cuprinzătoare”, „drepturile reproductive” și „drepturile privind orientarea sexuală și identitatea de gen” sunt implementate în toată Africa.

Răspunsul la creșterea globală a persecuției creștinilor nu este cu siguranță ușor și nimeni nu pretinde că există răspunsuri rapide și ușoare. Cu toate acestea, nu am făcut nici măcar primul pas – acela de a recunoaște că se întâmplă. Liderii occidentali rămân spectatori la acest carnagiu.

Tribuna.US