Pila Karpen, invenția genială a unui român

Nicolae Vasilescu-Karpen, un nume poate puțin cunoscut astăzi, a fost un inginer, fizician și inventator român care a lăsat o amprentă de neșters asup

Nicolae Vasilescu-Karpen, un nume poate puțin cunoscut astăzi, a fost un inginer, fizician și inventator român care a lăsat o amprentă de neșters asupra științei. El a creat o invenție atât de revoluționară încât unii specialiști au spus că „nu poate exista”. Dispozitivul său, cunoscut sub numele de „pila Karpen” sau „pila K”, produce curent electric chiar și după mai bine de 70 de ani de funcționare, fără a fi conectat la o sursă externă de energie.

Pila Karpen, denumită de autorul ei „pila termoelectrică cu temperatură uniformă”, a fost inventată de românul Nicolae Vasilescu Karpen, fiind brevetată în anul 1924 și realizată în 1947. Din 2013, valoroasa invenție se află expusă la Muzeul Național Tehnic „Prof. Ing. Dimitrie Leonida” din București.

Componentele sale, realizate din materiale prețioase, contribuie la stabilitatea și durabilitatea sa. Această construcție ingenioasă asigură un flux continuu de energie electrică fără degradarea vizibilă a componentelor, o caracteristică rar întâlnită chiar și în tehnologiile moderne.

Nicolae Vasilescu Karpen s-a născut la Craiova la 10 decembrie 1870 (22 decembrie stil nou) unde urmează cursurile școlii primare și Colegiul Național Carol I. După terminarea liceului, urmează cursurile Școlii Naționale de Poduri și Șosele din București, absolvind-o în anul 1891, ca șef de promoție, pe când nici nu împlinise vârsta de 21 de ani. Timp de trei ani a activat ca inginer în Ministerul Lucrărilor Publice, unde a lucrat în domeniul căilor de comunicație. Atras de domeniul electrotehnicii, tânărul inginer român a plecat la Paris. Aici, a frecventat cursurile Școlii Superioare de Electricitate, avându-l ca profesor pe Paul Janet și obținând diploma în anul 1900. În paralel, a frecventat și cursurile Universității, devenind licențiat în științe fizice în anul 1902. A rămas la Paris pentru a-și face doctoratul în fizică. După doi ani, în 1904, a obținut titlul de doctor cu o teză susținută în fața unei comisii formată din celebre personalități științifice: Gabriel Lippmann, Henri Poincaré și Henri Moissan.

Nicolae Vasilescu Karpen a fost numit profesor la catedra de electrotehnică a Universității din Lille, unde a activat timp de un an. În anul 1905 s-a întors în țară și a inaugurat cursul de electricitate și electrotehnică la catedra cu acest profil proaspăt înființată în cadrul Școlii Naționale de Șosele și Poduri din București. La izbucnirea Primului Război Mondial este înrolat și construiește la Băneasa primul telegraf fără fir din estul Europei, antena acestuia având o rază de acțiune de peste 2000 km. Ca director al Școlii Naționale de Poduri și Șosele, are meritul de a fi elaborat – pe baza unui studiu amplu, documentat și realist – proiectul de transformare a acesteia în Școală Politehnică. Numit rector al noii universități, N. Vasilescu Karpen a deținut această funcție timp de 20 de ani, până în 1940. În 1948 a fost exclus din Academia Republicii Populare Române, fiind repus în drepturi abia în 1955.

Istoria pilei Karpen este realmente, și astăzi, interesantă. Vasilescu Karpen a realizat două pile electrice legate în serie, care alimentau un minimotor galvanometric.

Acesta la rândul său, mișca o paletă conectată la un comutator. La fiecare jumătate de rotație, paleta deschidea circuitul, iar la a doua jumătate de rotație îl închidea. Timpul de rotație era calculat în așa fel încât pilele să aibă timp de reîncarcare, respectiv pentru refacerea polarității în perioada cât circuitul era deschis. Motorul și paletele aveau drept scop demonstrarea faptului că pilele furnizează energie electrică. Expusă la diferite conferințe științifice în Paris și Bologna, pila a suscitat o deosebită atenție. Specialiștii au încercat să-i găsească diferite explicații. Nu au ajuns însă la o concluzie clară pentru a explica de ce această pilă a depășit cu mult perioada de viață ce ar fi trebuit să nu depașească 10 ani. Pilele electrice în mod normal nu depășesc o perioadă de viata mai mare de 10 ani și totuși această invenție se încăpățânează să funcționeze în continuare, fără a da semne că s-ar putea opri. Există și susținători care spun ca Vasilescu Karpen nu a construit un perpetuum mobile, ci doar o pilă care folosește ca sursă de energie temperatura mediului ambiant. Pila lui Karpen ramane destul de controversată.

Nicolae Vasilescu Karpen a desfășurat o intensă activitate de cercetare în domenii precum: elasticitate, aerodinamică, fizică atomică, termodinamică, electrostatică, teoria cinetică a gazelor, electromagnetism, chimie fizică, electrochimie și pile electrice. A efectuat studii asupra aderenței fierului la beton și a făcut cercetări asupra presiunii interne a lichidelor și mecanismului presiunii osmotice. În anul 1909, a propus pentru prima oară în lume, printr-o notă adresată Academiei de Științe din Paris, folosirea curenților purtători de înaltă frecvență pentru telefonia prin cablu la mare distanță. A scris și a participat la proiecte de centrale electrice și la proiecte de electrificare a orașelor. A fost membru de onoare al Societatii Franceze a Electricienilor, Doctor Honoris Causa al Institutului Politehnic din Bucuresti si membru al Academiei Romane (membru corespondent din 5 iunie 1919, membru titular din 6 iunie 1923, vicepresedinte intre 1930-1932 si 1942-1944, presedinte al sectiunii stiintifice intre 1945-1948). În 1928 a fost ales președinte al Comitetului Electrotehnic Român. În 1931 a fost numit în funcția de ministru al Comerțului și Industriei în cabinetul Iorga.

Nicolae Vasilescu Karpen s-a stins din viață la 2 martie 1964, la venerabila vârstă de 94 ani, lăsând posterității o vastă moștenire științifică.

Dorin Nădrău
Tribuna.US