Piticii lui ,,Moș Crăciun” și bucuria cadourilor la Chicago

Acasă. La asta mă gândesc de fiecare dată când se apropie sărbătorile de iarnă. Când eram copil, visam mereu la acel Moş Crăciun despre care se tot vorbeşte de ani şi ani de zile. Moş Crăciun a început să vină la mine încă de pe vremea când eram la grădiniţă şi a continuat să vină ani la rând, până am terminat clasa a 9-a. Moşul nostru era un moş simplu, dar unul pe care îl aşteptăm cu drag.

Sunt mamă. Dragostea pentru puiul meu m-a făcut să mă mobilizez şi să transform fiecare sărbătoare în ceva de neuitat. De 2 ani la rând l-am avut “invitat” pe Moş Crăciun în casa noastră, iar emoțiile şi bucuria pe care le-a trăit copilul meu sunt memorabile. Anul acesta plănuiam să-i scriem şi să-l invităm pe vestitul Moş din nou, apoi mi-a venit ideea – ideea de a avea un Moş Crăciun în prezenţa a mai multor copii. Datorită meseriei pe care o am, am făcut cunoştinţă cu multe persoane din comunitate şi am şi o relaţie foarte bună cu cei din jurul meu, aşa că ştiam că într-o oarecare măsură aveam şanse să fiu încurajată şi susţinută să duc la bun sfârşit planul pe care-l aveam în minte. Cum gândul de a aduce bucurie în sufletele copiilor nu-mi dădea pace, am pus mâna pe telefon şi am sunat-o pe Aliona, sora mea. La început nu a fost receptivă şi, neavând suportul ei, am renunţat la idee. Apoi, cu orice mămică cu care mă întâlneam, povesteam despre acel “ce ar fi dacă” şi mămicile mă aprobau. N-a trecut nici o săptămână când am primit un telefon şi am auzit: ”Bine, hai să organizăm, dar eu mă ocup numai de partea cu cei mici.”

Atât mi-a trebuit! Ştiam că nu aveam să facem faţă în două la tot ceea ce avea să vină, aşa că, fără ruşine, am sunat câţiva prieteni. Victoria Creţu, croitoreasă, a răspuns afirmativ la rugămintea mea. Cu ea am fost să alegem materialul pentru croitul minunatelor rochiţe ale crăieselor din povestea noastră şi tot ea mi-a fost bun sfătuitor şi susţinător. Tot din mâinile ei au ieşit acele minunate rochiţe. Apoi am contactat-o pe Lucia Podolean (Crăciuniţa), am vorbit cu Cristian Pasmangia şi ni s-a alăturat, am mai dat un telefon şi l-am convins şi pe Cristi Blaga să ne ajute cu sonorizarea, am stricat o vorbă şi cu Ecaterina Dimitrova, cea care a avut grijă ca masa servită copiilor să se desfăşoare în linişte, şi singurul care lipsea din peisaj era Moşu’. Şi cine ar fi putut juca rolul mai bine dacă nu Sergiu Gobjila – actor şi, în acelaşi timp, om cu suflet mare. Toţi cei care au luat decizia să participe la organizarea acestui eveniment au ştiut din start că munca de voluntariat implică timp, idei contradictorii, muncă multă şi, cel mai important, încredere şi devotament faţă de ceea ce urma să se întâmple. Ideile izvorau cum izvorăşte apa cristalină, entuziasmul era destul de mare, bunăvoinţa era la ea acasă, multe începeau să se lege, însă spaţiul pentru desfăşurarea evenimentului lipsea cu desăvârşire. După ce ne-am sfătuit şi am înşirat pe foaie câteva locaţii, primul om pe care l-am sunat a fost dl. Steven Bonica. Dumnealui, nu numai că ne-a acceptat propunerea, dar a şi muncit cot la cot cu noi, ca să punem în practică tot ceea ce aveam în gând. Am ales locaţia de la Romanian Heritage Center pentru că are acel ceva de acasă. M-am gândit că biblioteca imensă de acolo transmite căldură şi pace şi asta spune totul.

În mintea mea, credeam că ar fi fost mai mult decât perfect dacă reuşeam să adunăm cel puţin 30-40 de copii cărora să le facem întâlnirea cu Moş Crăciun una specială. Cu inima cât un purice, am creat un eveniment pe reţeaua de socializare Facebook cu numele de < “Piticii” lui Moş Crăciun >. În primele 3 zile s-au înscris în jur de 40 de copii şi am crezut că am atins ceea ce ne propusesem, însă, cu doar câteva zile înainte de eveniment, telefoanele şi emailurile nu au contenit să sosească. În ziua în care am scris anunţul despre finalizarea înscrierilor, parcă şi mai des suna telefonul. S-au adunat, pe listă, peste 80 de copii, iar spaţiul nostru avea o capacitate de 60 de adulţi. Atunci a început neliniştea. Cu toată ruşinea, am mai postat un anunţ în care solicitam ca orice copil să fie însoţit doar de un adult. Mamă fiind, nu puteam refuza rugăminţile unei alte mămici de a-şi aduce pruncul la întâlnirea cu Moş Crăciun. Ştiu că s-au supărat mulţi din cauza acestui fapt, însă nu am avut de ales. Nu m-am aşteptat ca lumea să fie atât de receptivă şi entuziasmată. Pe lângă faptul că toţi au îmbrăţişat cu drag ideea şi au dat curs invitaţiei, mulţi părinţi ne-au oferit chiar şi suportul lor.

Au urmat zile în care stresul atingea cote maxime, ideile tuturor erau contradictorii şi trebuia să ajungem la un numitor comun, aşa că am organizat 2 întâlniri şi am scris, pas cu pas, planul evenimentului. Una e când spui că organizezi ceva, şi alta e să pui în practică tot ceea ce îţi imaginezi. Noroc cu internetul…am început să facem primele cumpărături online şi asta ne-a salvat enorm de mult din timpul preţios de care dispunem cu toţii. Totuşi, drumurile noastre prin magazine au fost nenumărate şi ceea ce simţeam de fiecare dată când mai achiziţionam câte un lucru era de neegalat. Bucuria de a transmite clipe magice celor din jur este ceva ce nu poate fi exprimat în cuvinte. Asta simţeam noi, simţeam că avem de oferit şi aveam şi voinţa pentru a face asta.
Pentru noi, echipa de “ajutoare”, evenimentul a început încă din după-amiaza de Sâmbătă, 20 Decembrie. Pe la ora 4:30pm, am dat întâlnire tuturor voluntarilor, şi am început să facem o recapitulare şi o repetiţie. Curăţenia, aranjatul sălii, împodobitul bradului, au început pe la ora 6:00 pm şi aveau să continue până după 2:30am, însă am fost destul de silitori şi sârguincioşi să nu plecăm acasă până nu am pus la punct fiecare detaliu. În acea seară am muncit cu dăruire atât eu, cât şi dl. Steven, Victoria, Denis, Lucia, Natalia, Cristi şi Aliona şi nu ne-am dat bătuţi decât atunci când totul arăta exact aşa cum îmi imaginam.

Ziua de Duminică se anunţa una promiţătoare: aveau să se întâlnească mulţi copii, de diferite vârste, într-un cadru de poveste şi ceea ce conta era ca ei să ajungă să se cunoască şi să interacţioneze în aşa fel încât episodul cu Moş Crăciun să îi adune pe toţi grămadă, sub cetina verde de brad, jos la covoraş şi cu colinde tradiţionale româneşti în surdină, ca în jurul unei mame grijulii. Am văzut sosind copii emoţionaţi până la lacrimi şi dornici să-l vadă pe Moşul, am văzut părinţi mai entuziasmaţi decât propriii lor copii, am văzut lacrimi de fericire şi am mai văzut împlinire. Numărul copiilor prezenţi în sala trecuse de 86, deşi câţiva dintre cei înscrişi pe listă nu s-au prezentat. A fost agitaţie, dar a fost observată numai de noi, adulţii, pentru că cei mici erau mult prea preocupaţi şi mult prea nerăbdători să-l vadă pe faimosul Moş Crăciun care vorbeşte româneşte.

Până să vină Moşul, crăiesele s-au ocupat de copii, au participat la activităţi şi au făcut poze cu piticii. În pauza de masă, o parte din decorul sălii s-a schimbat şi toată suflarea aştepta acel moment special. Povestea de la început i-a făcut pe toţi copiii atenţi, i-a prins în vraja momentului şi i-a făcut receptivi; de-abia atunci, în strigăte de bucurie, a apărut Moş Crăciun. Al nostru moş, venea tocmai din Moldova şi România. Ce s-a văzut pe chipurile copiilor a fost şi este de nedescris. Dacă până acum trăiam clipe frumoase împreună cu fiul meu, în acea zi am simţit emoţia fiecărui copil şi mi-a trecut prin faţa ochilor toate momentele frumoase ale copilăriei mele. E frumos să vezi atâtea suflete adunate la un eveniment pentru copii. Atmosfera de poveste şi dragostea cu care a fost făcută această întâlnire posibilă va rămâne în amintirile tuturor, iar micile neajunsuri vor dispărea odată cu apariţia ediţiei cu numărul 2 din iarnă anului ce vine.

Noi suntem deschişi să organizăm în continuare evenimente memorabile şi pentru ca acestea să se întâmple, avem ne-voie de suportul dumneavoastră, al tururor celor care doriţi să schimbaţi cotidianul şi să faceţi parte din poveşti care se vor întipări în mintea copiilor ca amintiri de aur. Se spune că de Crăciun trebuie să fim mai buni şi mai darnici – noi am încercat să dăruim…
Şi cât de frumos sună Moş Crăciun în limba maternă.

Consider că acest început a fost cu atât mai important cu cât are de-a face nu doar cu tradițiile sau limba noastră maternă ci are de-a face cu Credința noastră, Crăciunul fiind sfânta sărbătoare care celebrează nașterea lui Iisus în ieslea săracă și umilă pentru a ne dărui nouă tuturor dragoste, pace, speranță și sprijin. Fără credință noi și copiii noștri nu vom izbuti în viață. Așa că bucuria Moșului și a cadourilor primite la Chicago au fost pentru noi și o aducere aminte a tot ceea ce ne-a dăruit bunul Dumnezeu.

Și pentru că simt o adâncă recunoștință pentru toți cei ce au muncit la organizarea acestui eveniment dar și pentru mămicile și tații care au ales să-și aducă copiii aici, doresc să vă mulțumesc din adâncul inimii tuturor pentru receptivitatea voastră, pentru amabilitatea și înțelegerea de care ați dat dovadă.

Vă doresc tuturor să aveți în continuare Sărbători Fericite și La Mulți Ani!

Mariana Berbecaru
Foto: Cristian Pasmangia