Politica de identitate: Își pierde America și lumea răbdarea cu activismul LGBTQIA?

Tema politicii de identitate și oportunitatea vastă pe care o prezintă conservatorilor continuă să fie un subiect fierbinte. Trei exemple din recentele opțiuni:

Primul este scris de Glenn Stanton în Public Discourse:

Își pierde America răbdarea cu activismul LGBT?

Din victoria surprinzător de rapidă și neașteptată, poate apărea un mare orgoliu și dorință de a zdrobi totalal oponenții cuiva.

GLAAD, un grup de susținere gay, a prezentat un nou raport care arată că atitudinile pozitive față de homosexualitate și persoanele care se identifică drept LGBT au scăzut puțin în ultimii ani. Concluzia constatărilor lor este mai degrabă stringentă: „Sondajul din acest an reflectă un declin al confortului oamenilor an de an față de fiecare situație LGBTQ…”

Organizația manifestă o mare îngrijorare cu privire la ceea ce descriu ca „scăderea semnificativă a confortului general și a acceptării persoanelor LGBTQ… În acest an, pendulul de acceptare s-a oprit brusc și a balansat în direcția opusă.”

De ce? Glenn Stanton răspunde întrebând: „Ar putea fi vorba de acțiunile și atitudinile comunității LGBT post Obergefell, care nu s-au acomodat bine cu America profundă?” Obergefell a fost decizia Curții Supreme în privința căsătoriei.

Aceasta nu este o ipoteză neobișnuită. Chiar și unii lideri importanți ai comunității LGBT au sugerat-o. Andrew Sullivan, scriind despre raportul GLAAD în revista New York, avertizează că nimeni „nu pare să observe schimbarea profundă în tonul și substanța susținerii pentru egalitatea gay din ultimii ani și radicalizarea ideologiei și retoricii mișcării.” Această radicalizare agresivă „are cu siguranță un impact”, susține el. Cum să nu se întâmple asta, se întreabă Sullivan, când retorica publică a mișcării s-a mutat de la „trăiește și lasă-i și pe alții să trăiască” la demonizarea puternică „fii de acord cu noi în orice privință sau ești un bigot?”

În mod obișnuit, din păcate, prea puțini conservatori aflați în funcții politice sau în campanii electorale par să dețină mijloacele intelectuale sau morale pentru a profita de această evoluție. Stanton conchide în felul următor:

Probabil GLAAD și aliații săi ar trebui să învețe să practice ceea ce propovăduiesc: toleranța față de credințele și practicile altor oameni, chiar dacă nu le înțeleg pe deplin.

Scriind în The Federalist, Chad Felix Greene a scris despre același raport GLAAD:

De ce „nivelurile de confort” ale americanilor cu persoanele LGBT au scăzut anul trecut

Eforturile organizațiilor LGBT de a constrânge, impune și aplica ideile lor par să ducă la exact opusul a ceea ce doresc să realizeze.

Greene scrie că acest context al schimbării de opinie coincide cu accentul LGBT pe susținerea transsexualității și că „poate avea un impact asupra modului în care americanii obișnuiți văd LGBT ca un întreg”.

Stânga are un sens ciudat de prerogativă nu numai la acceptarea din partea societății mai largi, dar și o acceptare universală a ideologiei ei. Nu este suficient să deții egalitate juridică și civilă – societatea trebuie să le celebreze deopotrivă. Ca urmare, retorica și activismul devin tot mai meschine și răzbunătoare și în mod natural, majoritatea pe care o acuză, devine mai indignată.

Mișcarea LGBT este profund dependentă de acceptarea și aprobarea socială și dorește să controleze cum o percem. Dar eforturile lor de a contrânge, impune și aplica politici și idei radicale asupra culturii, par să aibă ca rezultat exact opusul a ceea ce doresc să realizeze.

Evident că se extinde dincolo de sentimentul american și de raportul GLAAD – iată ce scrie Stefano Gennarini în The Federalist:

Modul în care refuzul lor de a tolera disidenții generează o reacție globală împotriva persoanelor LGBT

Promovarea preferințelor LGBT peste hotare are mai multe șanse de a provoca reacții împotriva celor celor care intenționează să ajute, pe lângă faptul că ne afectează poziția în rândul lumii, așa cum arată recentele evenimente.

În decembrie 2016, Politico a publicat niște informații pe surse aparținând lui Brian Hook, de la Departamentul de Stat, cu privire la importanța realismului în politica externă a Statelor Unite. Hook argumentează că în loc să încerce să impună drepturile omului, democrația și valorile liberale, Statele Unite ar trebui să conducă prin puterea exemplului și să stimuleze un comportament bun. Această întoarcere la pragmatism se rupe odată cu dogmatismul ideologic al lui Obama, cu privire la drepturile omului și a zguduit în mod clar birocrații care au scris acea notă de informare. Dar argumentele sale nu pot fi date la o parte cu ușurință. Promovarea unei agende rigide de stânga, la nivel internațional, este o formă de inginerie socială.

„Nicăieri obturația acestei abordări idealiste nu este mai evidentă decât în promovarea SUA a politicilor LGBT în străinătate”, scrie Greene.

Fără a aplica vreun calcul moral, o abordare realistă a afacerilor externe necesită acceptarea faptului că drepturile LGBT nu vor fi niciodată acceptate de toți oamenii lumii, indiferent de câte milioane de dolari vărsăm în organizațiile LGBT străine.

„Din păcate, ideologii extremiști LGBT nu acceptă realitatea”, scrie Greene, citând cazul cofetarului artist aflat pe rolul Curții Supreme. Scopul lor „pe plan intern și global, este de a impune acceptarea socială a homosexualității și a transsexualității chiar și celor care nu doresc să le celebreze”.

Greene notează că delegații Organizației Națiunilor Unite „se plângeau constant de presiunea neobosită LGBT venită din partea administrației Obama” și conchide:

Departamentul de Stat nu ar trebui să comercializeze fanteziile LGBT ca politică externă legitimă. Ar trebui să reducă sever presiunea LGBT și să restabilească obiective mai atractive și mai puțin controversate. Toate energiile diplomatice LGBT au fost întotdeauna o pierdere. Nu ar fi trebuit să se întâmple niciodată. Curățarea acestei mizerii va necesita shimbări semnificative.

Momentul actual reprezintă o mare șansă de a recâștiga un teren cultural. Oare vor fi mai mulți oficiali aleși și candidați conservatori care vor găsi curajul de a vorbi cu mai multă îndrăzneală în apărarea bunului simț și în opoziție cu agenda radicală de stânga LGBT? Agenda de stânga ar putea face implozie – acum este timpul ca liderii noștri să preia conducerea pe toate temele – inclusiv pe cele sociale.

John Biver
Illinois Family Institute