Poți fi creștin, poți fi marxist, dar nu poți fi și creștin și marxist

Nu știm sigur câți creștini aprobă actuala mișcare neo-marxistă de vinovăție colectivă din frică, dintr-o neînțelegere a ceea ce înseamnă sau dintr-o convertire autentică la cauză.

Ceea ce este clar, însă, este că nu poți fi și creștin și marxist în același timp, nu fără contradicții irezolvabile.

În timp ce marxismul tradițional privește istoria ca pe o luptă între „proletariatul bogat și clasa muncitoare”, neo-marxismul agită conflictul pentru a încorpora sexul biologic, rasa, etnia și un întreg gambit de diverse „identități”.

Principiul unificator pentru marxiștii din spatele mișcării Black Lives Matter este că totul – și chiar se referă la totul – poate fi redus la „opresori” versus „oprimați”.

Dacă se întâmplă să fii membru al unuia dintre grupurile „opresoare”, atunci așteaptă-te să vezi tot felul de pedepse îndreptându-se către tine până când neo-marxiștii sunt satisfăcuți. Cu excepția faptului că nu sunt niciodată.

Prea mulți creștini cad în capcana exprimării solidarității cu o ideologie care este complet în antiteză cu învățăturile lui Isus. În prezent, ei au nevoie de rugăciunile noastre. Au nevoie să se trezească la realitate.

Vina colectivă nu este biblică

Indiferent dacă păcatele au fost comise ieri, săptămâna trecută sau acum 400 de ani, tuturor caucazienilor li se spune acum că poartă vinovăția pentru păcatele săvârșite de toți ceilalți caucazieni. Dacă rămân tăcuți, caucazienii sunt acuzați de „violență”.

Acest lucru este opusul creștinismului, așa cum este relevat în Biblie.

Creștinismul afirmă că ești răspunzător numai lui Dumnezeu pentru păcatele și inechitățile tale. Trebuie să apelezi la Isus pentru ispășirea păcatelor care rezultă din realitatea noastră ca ființe umane. În ceea ce-l privește pe apropiatul meu, lui îi revine datoria să-și ispășească păcatul față de Dumnezeu sau față de persoanele pe care i-a disprețuit, atacat sau agresat.

În timp ce Vechiul Testament narează despre popoare sau națiuni întregi găsite vinovate și aspru criticate, ele sunt pedepsite de Dumnezeu, din ordinele Sale directe sau prin puterea Lui, nu de capriciile unora sau altora. Scriptura nu le recomandă credincioșilor să-și cedeze vinovăția, păcatele sau suferința altora.

Conceptul vinovăției colective este respins în mod explicit în Ezechiel 18:20:

Sufletul care păcătuieşte, acela va muri. Fiul nu va purta nelegiuirea tatălui său şi tatăl nu va purta nelegiuirea fiului său! Neprihănirea celui neprihănit va fi peste el şi răutatea celui rău va fi peste el.

Creștinismul respinge materialismul neo-marxismului

Marxismul istoric vinde noțiunea materialistă că dacă toată lumea ar putea fi suficient de bogată, astfel încât statutul economic să nu aibă sens, atunci pământul ar putea fi transformat într-o fantezie utopică.

Neo-marxismul vine și adaugă dimensiunea „identității” la această formulă, dar problema inegalității rămâne.

Cu toate acestea, Hristos ne învață să nu ne preocupăm cu întrebări despre avere, cine o are și cum „revendicăm” mai mult pentru noi înșine. Dimpotrivă, în Matei 6, Isus spune:

De aceea vă spun: Nu vă îngrijoraţi de viaţa voastră, gândindu-vă ce veţi mânca sau ce veţi bea; nici de trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veţi îmbrăca. Oare nu este viaţa mai mult decât hrana şi trupul, mai mult decât îmbrăcămintea?

Nu vă îngrijoraţi dar, zicând: ‘Ce vom mânca?’ sau: ‘Ce vom bea?’ sau: ‘Cu ce ne vom îmbrăca?’ Fiindcă toate aceste lucruri neamurile le caută. Tatăl vostru cel ceresc ştie că aveţi trebuinţă de ele.

Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.

Într-adevăr, nu putem fi niciodată mulțumiți de posesiunile pământești sau să avem suficient „confort”. De asemenea, prea mult confort poate naște circumstanțe ale păcatului la fel de ușor ca și vremurile dificile.

Dar asta nu înseamnă că nu ar trebui să încercăm să ne îmbunătățim condițiile de viață. Dar această lume nu este menită să fie ceva care să se apropie de asemănarea cu paradisul. Urmărirea acestui obiectiv va aduce dezastrul. Milioanele de oameni uciși de mâna dictaturilor totalitare marxiste sunt toate dovezile de care ar trebui să avem nevoie.

Marxismul alimentează lăcomia, invidia și resentimentele

În loc să răspândească pacea și iertarea, neo-marxiștii care conduc mișcarea Black Lives Matter au exacerbat furia și resentimentele. În loc să propovăduiască mulțumirea, mișcarea a făcut ca mulți americani să râvnească la posesiunile aproapelui.

Pentru că este adânc înrădăcinată în ideologia neo-marxistă, mișcarea Black Lives Matter consideră orice disparitate ca un semn de rasism și fiecare inegalitate ca dovadă a nedreptății. Dar nu numai că acest lucru este demonstrabil fals, și chiar dacă toate inegalitățile ar putea fi eliminate, răul și maleficul tot ar continua să existe în lume. Datorită naturii noastre păcătoase, am continua să ne luptăm cu familia, prietenii și străinii.

În loc să lăsăm furia să se manifeste, așa cum cer neo-marxiștii, Biblia oferă un ghid despre cum să combatem natura căzută a lumii, precum și răul pe care îl întâmpinăm în viața de zi cu zi.

Până la urmă, marxismul nu are răspunsuri la întrebările privind scopul, sensul și ceea ce facem aici, pe pământ. Pentru adepții săi, totul este o luptă pentru putere, una care se rezolvă fie prin redistribuire, fie cu sabia.

Creștinismul unifică, neo-marxismul separă

„Identitatea de grup” înseamnă totul pentru neo-marxism. Ideea cheie e că grupurile identitare „majoritare” din orice națiune i-au oprimat istoric pe cei aflați în poziția „minoritară”. Prin urmare, este necesară o revoluție pentru a crea tipul de societate în care nici un grup majoritar nu deține toată puterea.

În creștinism, ești văzut ca o persoană singulară. Hristos a șters deja toate barierele culturale sau etnice. Harul este disponibil tuturor celor care își pun credința în Hristos, indiferent de statut, rasă, etnie sau sex. Singurul „grup” care ar trebui să conteze pentru creștini este comunitatea mondială mulți etnică de credincioși: Trupul lui Hristos.

Creștinii care susțin ideile neo-marxiste ar trebui să-și amintească ce a spus însuși Karl Marx despre religie. Pentru el, abolirea religiei a fost „prima nevoie pentru fericirea oamenilor”. Poate cea mai faimoasă idee a lui Marx a fost să compare religia cu opiumul. Mai grav, Marx a afirmat că „Obiectivul meu în viață este să-l detronez pe Dumnezeu”. Marx nu este un om cu care creștinii ar trebui să aibă vreo legătură.

În fiecare națiune care a adoptat marxismul ca model ideologic, creștinii au fost oprimați. Creștinii pot să-și ia crucea și să-L urmeze pe Hristos sau pot lua un ciocan într-o mână, o seceră în cealaltă și să contribuie la revoluția permanentă dorită de toți radicalii de stânga de astăzi.

Însă, a invoca teme neo-marxiste în timp ce pretindem că îl urmăm pe Isus Hristos, aduce un mare deserviciu Veștii bune a Evangheliei.

Analiză realizată de Joshua Lawson, licențiat în Filozofie Americană și Politică la Queen’s University și Hillsdale College, pentru The Federalist.

Tribuna.US