Poziția lui Octavian Goga în privința Unirii consemnată în jurnalele sale

O cercetare atentă a evenimentelor istorice pe care le-a trăit la cea mai înaltă tensiune pune în lumină cu evidență personalitatea lui Octavian Goga (1881 – 1938), ca una marcantă, complexă, înzestrată cu mult talent, dominată de preocupări multidimensionale: poet, dramaturg, traducător, academician, exponent de frunte al politicii naționaliste românești din perioada interbelică.

Goga a fost cronicarul incontestabil al momentelor cruciale ale existenței sale. Jurnalul politic (1931) al lui Octavian Goga și Jurnalul de război al poetului (1916 – Fărămituri dintr-o prăbușire), includ extraordinare descrieri ale evenimentelor unei epoci deosebit de frământate din istoria României.

Primele cuvinte din mănunchiul de opinii și gânduri adunate sub titlul „Fărămituri” sunt grăitoare: „Carte de pribegie – carte de vorbe rupte din viforul unei tăceri – iar te-am luat cu mine… iar suntem tovarăși. După o iarnă – cu aceleași goluri întretăiate de râuri de lavă – iar bat largul Europei… și te duc cu mine… De-ar vorbi filele tale, mult s-ar plânge pe urma lor…”

Poziția lui Goga în privința Unirii a fost consecvent activistă, profund polemică, mai ales față de neutralitatea României. Memorialistica sa denotă cu precădere acest lucru, așa cum rezultă fără echivoc și din cele trei fragmente pe care le reproduc în continuare.

Primul fragment surprinde mo-mentul în care Goga, aflat la Paris la izbucnirea războiului, vine la București și se angajează în luptă pentru a determina ieșirea României din neutralitate și participarea la război, în dorința de înfăptuire a Unirii. S-a dezlănțuit energic și toți cei care erau împotriva acestei poziții au intrat în vârtejul împunsăturilor sale acide, indiferent de statutul avut în stat.

Referitor la cel de-al doilea frag-ment, trebuie precizat că Goga a avut o atitudine critică dură (deseori excesivă) față de toți scriitorii care aveau altă părere și se situau diferit față de evenimente. Cazul cel mai cunoscut a fost cazul lui Slavici, față de care s-a manifestat nedrept. Probabil că Goga, dintr-un exacerbat orgoliu, nu a înțeles poziția lui Slavici. Aceeași atitudine a avut-o Goga și față de Coșbuc și, în general, față de toți oamenii de cultură sau de politicieni (cazul Al. Marghiloman) care au rămas în București când nemții au ocupat Capitala. Textul fragmentului este relevant.

În fine, relativ la al treilea fragment, se cuvine spus că el a fost consemnat cu ocazia întâlnirii cu generalul Presan. Octavian Goga avea intenția să se înroleze și să meargă pe front, dar a fost reținut de generalul Presan pentru activitatea sa de propagandă, unde era considerat mai eficient, iar scopul era de a înființa o revistă.

FRAGMENTE:
„Vasăzică la Iași… Bucureștii, dezorganizat, părăsit de lume, e aninat de-un fir de păr. Evacuat, dezorganizat, părăsit de lume, așteptăm să cadă în toată ziua. […] Țară de secături, țară minoră, căzută rușinos la examenul de capacitate în fața Europei… Aici ne-au dus politicienii ordinari, hoții improvizați astăzi în moraliști, miniștri cari s-au vândut o viață întreagă, deputații contrabandiști.
Am maimuțărit Occidentul, ne-am spoit pe repezeală o fațadă, amăgindu-ne că după ea, avem aceleași rosturi și noi ca și oamenii civilizați. Acum fațada a crăpat și-n urma ei ni s-a desvălit dincolo de paravan cel mai murdar colț de Orient putred… Brătienii, mici negustori sectari, girează cu numele lor falimentul public…
Va mai avea atâta putere furnicarul ăsta nenorocit să-i măture cândva cu toată șleahta de bandiți și găinari care mișună în umbră…
Cine știe, nu-mi vine să cred că generația noastră morbidă de astăzi va mai fi capabilă de-un val de represiune morală”
(Fărămituri dintr-o prăbușire
1916, 17 nov.).
* *
„Să fie un reflex postum al arde-lenismului copleșit de respectul în fața «Împăratului», sau să fie un caz simplu de ramolire a unui om, lipsit de orice răsunet în fața durerilor publice?…
Nu știu, în orice caz Coșbuc e, prin activitatea lui, o figură reprezentativă și din atitudinea lui se poate descifra un fenomen sufletesc al vremii și al societății…”
(1916, 23 nov.).
* * *
„Ne-a primit generalul Presan care ne-a spus planul lui de-a înființa o revistă de front. Presan face impresia unui om cinstit, hotărât, fire delicată, cu oarecari nuanțe feminine, trădează multă ambiție.”
(1916, 26 dec.).

Dorin Nădrău
Tribuna.US