Watchdog of democracy: de la dulău, la javra În mainstream media nu există, de fapt, nici dezbatere, nici interviuri, nici investigaţii, nici măcar
Watchdog of democracy: de la dulău, la javra
În mainstream media nu există, de fapt, nici dezbatere, nici interviuri, nici investigaţii, nici măcar tentaţii care să conteste în vreun fel versiunile oficiale. Neconformii, incomozii, nealiniaţii, criticii, ereticii sistemului sunt ignoraţi, în cel mai fericit caz, indiferent de valoarea lor academică şi profesională. Cel mai adesea, însă, devianţii sunt asasinaţi public, dezavuaţi, ridiculizaţi, iar sistemul are grijă în multe cazuri ca oprobiul public să se materializeze, vai, şi în repercusiuni socio-economice abătute asupra delicvenţilor de opinie.
Profesori universitari, laureaţi ai Premiului Nobel, mari sportivi, filozofi de mare anvergură, scriitori de succes sau pur şi simplu oameni de bun simţ, nu contează, toţi sunt în pericol!
Nu există în realitate nici un fel de schimb de idei şi nici polemici reconfortante, iar deliciul controversei incomode şi potenţial revelatoare pentru public a devenit o simplă amintire. Adevărul se vrea unic, baricadat în spatele redutei suficienței, imuabil şi validat doar ideologic, blocat în atotnivelatoarea corectitudine politică a Noii Stângi.
Mass media consacrată, mainstream, preia pe nerăsuflate şi fără nici un fel de spirit critic – spirit critic, presupus specific pentru ceea ce îndeobşte ar trebui să reprezinte demersul jurnalismului de calitate -, naraţiunea establishmentului. Iar indezirabililor nu le rămâne decât să se retragă în zona jurnalismului independent, considerat under rated, care începe să penetreze, însă, bariera uniformităţii de idei.
Cu câteva excepţii sporadice şi de aceea emblematice, mass media occidentală, cu pretenţii şi istoric la chipiurile proaspăt achiziţionate din Piaţa Tien An Men sau găsite în groapa comună a marxismelor resuscitate, nu se sfieşte să ne demonstreze de ani buni că se complace într-un delir deprofesionalizant fără precedent.
Amintesc aici de trecerea sub tăcere mediatică a molestărilor sexuale, săvârşite de migranţi musulmani în Koln, în noaptea de Revelion de la cumpăna anilor 2015-2016, de înfiorătoarele fonfleuri-fluviu, care au rostogolit în spaţiul public minciuna antiprezidenţiala a scandalurilor Trump-Kremlin-Hillary şi Trump-Zelensky-Biden, de inflamarea până la paroxism a necesităţii impeachment-ului preşedintelui SUA, de ignorarea atrocităţilor şi asasinatelor săvârşite recent de stânga americană incendiară, cu ocazia tragediei uciderii lui George Floyd, de promovarea nediferenţiată şi politizată până la refuz şi ridicol a conţinuturilor ecologiste, genderiste, rasiste, corecte politic.
Valorile presei de înaltă ţinută, altă dată sacrosante pentru suficient de multe instituţii media pentru a ranforsa cu o credibilitate sănătoasă demersul general, aproape că au dispărut complet. Responsabilitatea, independentă, non-partizanatul, sinceritatea, adevărul, acurateţea, buna credinţă, fair play-ul, echilibrul, talentul, într-un cuvânt profesionalismul, au fost înlocuite cu manipularea deșanțată, cu părţi pris-ul pestilenţial, cu conflictul de interese profitabil şi, vai, cu analfabetismul funcţional şi structural, chiar. Un melanj halucinant de incompetenţă, laşitate, interese meschine şi autocenzură, face ravagii prin redacţii. Din exerciţiul media cotidian transpare cu o tristă pregnanță faptul că etica jurnalistică, temeritatea contestării tabuurilor corectitudinii politice, curajul investigaţiei şi al opiniei nealiniate, decența despărţirii adevărului de minciună sunt îngropate adânc sub un strat gros de conformism marxist-cultural.
În acest context, nu cred că greşesc prea mult dacă afirm că realitatea descrisă de mass media mainstream şi de reţelele de socializare amice establishmentului, cu ale lor programe de tip fact-check, dedicate controlului şi uniformizării opiniilor, poate deveni rapid una distopică. Dacă nu cumva a devenit, deja. O realitate strâmbă, manipulată, încarcerantă, dominată de idei, reprezentări, sensuri, adevăruri, cuvinte şi noţiuni, arestate de imbecilităţi ideologizante, promovate telle quelle de jurnalismul modern aliniat.
Câinele de pază al democraţiei a sucombat. A preluat vocabularul, comandamentele şi ideile socialismului, aşa zis, democratic şi s-a transformat în javră de pază a restrângerii libertăţii de expresie, a libertăţii cuvântului, a libertăţii de gândire, a cenzurii şi autocenzurii, a înregimentării. Şi, dă voios din coadă, undeva, pe drumul glorios al deconstrucţiei identitare a lumii, până mai de curând, libere.
COMMENTS