O formă nefirească de dezbatere monologala, între o tipică activista de partid comunist de rit pesedist, plină de clișee verbale, de răspunsuri superf
O formă nefirească de dezbatere monologala, între o tipică activista de partid comunist de rit pesedist, plină de clișee verbale, de răspunsuri superflue sau împrumutate ad-hoc, ipocrit, din discursuri democratice, vădit neprietene cu tot ceea ce înseamnă PSD și
un comunicator extrem de prost, evaziv pe alocuri, fără cuvintele la el, dar bine intenționat în răspunsuri de extracție democratică, însă, blocat în retorica europeana de tip corect politic.
Două exemple de monolog evident convenabil opinentilor, din care cetățeanul nu a aflat mai nimic nou, definitoriu, față de filozofiile politice ale celor doi candidați sau orice altceva care ar fi putut să schimbe în vreun fel opțiunile deja fixate ale electoratului amic celor doi. Opțiunile s-au consolidat iar nehotărâții au rămas la fel, cred, de nehotărâți…
Un exercițiu necesar dar, în forma dată, aproape irelevant.
P.S. Activista și-a concentrat răspunsurile, aproape invariabil și pe atacuri la adresa blajinului și a liberalilor, reciproca nefiind valabilă decât într-o extrem de mică măsură. Cel mai prost plasat în sondaje a fost, în mod logic, mult mai agresiv la adresa competitorului său. Asta nu modifică în vreun fel concluzia mea inițială, ci o întărește.
COMMENTS