Primarul din Livermore, California explică popularitatea și succesul lui Trump: „El luptă pentru America!”

Marshall Kamena este un Democrat înregistrat și a fost ales primar al orașului Livermore, California. A candidat din partea Partidului Democrat, știind că un oraș din zona Bay nu va vota niciodată un Republican.

Dar este un conservator și a scris următoarele. Poate cea mai bună explicație a popularității sale:

„Prietenii de Stânga (precum și mulți fani #neverTrump) mă întreabă constant dacă nu mă deranjează lipsa de decență a lui Trump. Mă întreabă dacă nu consider postările lui a fi „sub demnitatea funcției”.

Iată răspunsul meu: Noi, cei cu gândire de Dreapta, am încercat demnitatea. Nu ar fi putut exista un om cu o demnitate mai liniștită decât George W. Bush în timp ce suferea minciunile scandaloase și ura motivată politic care i-au subminat președinția.

Am încercat diplomația. Ar fi putut exista o altă ființă umană pe acest pământ care să fi apreciat atât de mult „colegialitatea” ca John McCain?

Am încercat decența – a existat vreo persoană mai plăcută decât Mitt Romney?

Iar rezultatele au fost întotdeauna aceleași. Asta pentru că în timp ce noi încercam să jucăm după regulile demnității, colegialității și corectitudinii, Stânga, în ultimii 60 de ani, s-a angajat într-o luptă la cuțite în care singurele reguli au fost cele ale lui Saul Alinsky și mafiei din Chicago.

Nu găsesc nimic „demn”, „colegial” sau „adecvat” la minciunile lui Barack Obama cu privire la ceea ce s-a întâmplat pe străzile din Ferguson cu scopul de a spori ura rasială, pentru că ura rasială servește Partidului Democrat.

Nu văd nimic „demn” în a minți cu privire la moartea a patru americani în Benghazi și închiderea unui cineast nevinovat pentru a-ți acoperi urmele.

Nu văd „diplomație de stat” în folosirea IRS-ului pentru a-ți distruge adversarii politici și orice disidență.

Da, Obama a fost „articulat” și „șlefuit”, dar în nici un caz nu a fost „demn”, „colegial” sau „adecvat”.

Stânga a fost angajată într-un război împotriva Americii încă de la ascensiunea Copiilor anilor 1960. Pentru ei a fost un război total, în care nimic nu era sacru. A fost un război pe care l-au luptat cu violență, amenințare cu violență, demagogie și minciuni și asta încă din prima zi – preluarea violentă a universităților – până astăzi.

Problema este că, în toți acești ani, Stânga a fost singura tabără care a luptat acest război. În timp ce Stânga ataca pe oricine îi stătea în cale, Dreapta a continuat să acționeze cu demnitate, colegialitate și corectitudine.

Cu Donald Trump, toate acesta s-au încheiat. Donald Trump este primul președinte american al Războiului Culturii.

Angrenat în război, lucruri precum „demnitatea” și „colegialitatea” nu mai sunt, pur și simplu, cele mai esențiale calități pe care cineva la caută în războinicii lui. Ulysses Grant era un bețiv al cărui comportament pe timp de pace ar fi putut să-l excludă din armată pentru conduită deplasată. Dacă Abraham Lincon ar fi aplicat regulile de adecvare pe timp de pace și ar fi renunțat la Grant, Democrații ar putea să dețină sclavi și astăzi.

Lincon a recunoscut pe bună dreptate că „Nu pot renunța la acest om. E un luptător”.

Generalul George Patton vorbea vulgar. Pe timp de pace, acest lucru l-ar fi putut costa gradele. Însă, dacă Franklin Roosevelt ar fi aplicat regulile normale ale decenței la acel moment, Hitler și Socialiștii ar fi sărbătorit aproape 50 de ani din Reich-ul lor de o mie de ani.

Trump luptă. Și ceea ce este deosebit de interesant este că, la fel ca Patton care stătea pe câmpul de luptă în timp ce tancurile lui le-au eliminat pe cele ale lui Rommel, el strigă: „Nemernicilor, v-am citit cartea”.

Este minunat să-l vezi pe Trump că luptă, dar și că învinge Stânga folosind propriile lor tactici. Cartea respectivă se numește Reguli pentru Radicali, de Saul Alinsky, o carte atât de esențială pentru războiul liberalilor împotriva Americii, încât este și a fost cartea de joc pentru administrația Obama și subiectul tezei superioare a lui Hillary Clinton. Este o carte care deține atât rău, încât, așa cum mulți dintre noi am dedica o carte celor pe care îi iubim sau celor cărora le suntem îndatorați, Alinsky și-a dedicat cartea lui Lucifer.

Postările lui Trump pot părea pripite și nechibzuite, dar, în realitate, face exact ceea ce Alinsky a sugerat adepților lui să facă. În primul rând, în loc să atace „mass-media fake” – și este atât de fake încât a relatat fiecare știre semnificativă din ultimii 60 de ani nu doar greșit, ci diametral opus adevărului, de la cazul Benghazi la ceea ce s-a întâmplat cu adevărat pe străzile din Ferguson, Missouri – Trump a izolat CNN. A luat-o personal.

Apoi, la fel cum sugerează Alinsky, Trump folosește ridiculizarea pe care Alinsky a descris-o drept „cea mai puternică arme dintre toate”. Cel mai important e că postările lui Trump au pus CNN-ul într-o poziție de neconceput și perdantă. Ei sunt forțați să răspundă.

Asta le oferă două opțiuni. Ei pot fie „să fie mai presus” și să înceapă să relateze cu sinceritate și acuratețe știrile sau pot continua cu tactica lor obișnuită, sperând să-l învingă pe Trump, cu și mai multă isterie și demagogie. Problema CNN-ului și a celorlalți cu prima opțiune este că dacă ar începe să relateze onest știrile, acesta ar fi sfârșitul Partidului Democrat pe care îl servesc. Stânga este menținută în viață strict de utilizarea neîncetată a unor știri false.

Imaginați-vă, de exemplu, dacă CNN ar fi relatat cu sinceritate și acuratețe legătura strânsă a candidatului Barack Obama cu teroriștii străini (Rashid Khalidi), teroriștii domestici ((William Ayers și Bernardine Dohrn), mafia (Tony Rezko) sau despre adevăratele rele ale mentorului său spiritual, Jeremiah Wright.

Imaginați-vă dacă ar fi relatat cu sinceritate și acuratețe faptul că administrația Obama a înarmat IRS-ul pentru a-l folosi împotriva adversarilor politici sau oferirea de arme cartelurilor mexicane ori despre adevărul despre uciderea ambasadorului Christopher Stevens și mușamalizarea administrației Obama.

Așadar, prietenii mei de Stânga, mi-ar plăcea să trăim într-o vreme în care președintele nostru să poată fi „colegial”, „demn” și „adecvat”? Bineînțeles că da. Doar că acum nu sunt acele vremuri. Acesta este un război. Un război în care Stânga a luptat fără opoziție în ultimii 50 de ani.

Așa că puteți spune orice despre acest președinte, înțeleg; poate fi vulgar, poate fi crud, chiar nedemn uneori. Nu-mi pasă. Nu pot renunța la acest om. El luptă pentru America!”

Linkedin