Procesul ce implică laptopul lui Hunter Biden oferă companiei Twitter opțiuni juridice neplăcute

Procesul intentat susține că Twitter l-a defăimat pe proprietarul magazinului de computere într-o încercare de a justifica cenzura sa asupra știrii publicate de The New York Post pe subiectul Hunter Biden și tatăl său, informează The Federalist.

Recent, avocații proprietarului magazinului de computere din Delaware care s-a ocupat de laptopul lui Hunter Biden au intentat un proces la curtea federală de district din Florida împotriva Twitter, pentru defăimare.

Procesul deschis de John Paul Mac Isaac susține că Twitter l-a defăimat, etichetându-l drept hacker, în încercarea de a justifica cenzurarea știrii bombă din New York Post care demasca faptul că tânărul Biden se folosea de relațiile cu tatăl său pentru a face bani.

Cu trei săptămâni înainte de alegerile prezidențiale din 2020, New York Post a zguduit peisajul politic publicând știrea unor e-mailuri descoperite pe un laptop MacBook abandonat, aparținând lui Hunter Biden.

„Hunter Biden discuta despre valorificarea legăturii cu tatăl său într-o încercare de a-și spori salariul la o companie ucraineană de gaze naturale, potrivit unui e-mail trimis în perioada în care s-a alăturat consiliului de administrație al companiei“, apărea în introducerea știrii din 14 octombrie 2020 a publicației Post.

„Într-un mesaj lung adresat partenerului său de afaceri de atunci, Devon Archer, care se afla deja în consiliul Burisma, Biden menționa în repetate rânduri „tipul meu“, referindu-se aparent la Joe Biden, pe atunci vicepreședinte“, continua primul articol dintr-o serie.

Abundând de capturi de ecran cu numeroase e-mailuri și copii ale fotografiilor lui Hunter și ale familiei sale recuperate de pe laptop, articolul Post a devenit în scurtă vreme viral. Cu toate acestea, Twitter și alte canale social-media au anihilat rapid știrile care s-ar fi putut dovedi fatale pentru aspirațiile prezidențiale ale lui Joe Biden.

Twitter a suspendat contul publicației Post și a împiedicat utilizatorii să facă referire la știre în tweet-uri și mesaje private. Apoi, încercând să-și justifice cenzura față de știrea cu Biden în fața unei avalanșe de critici, Twitter a postat un mesaj de clarificare a acțiunilor sale.

După ce a menționat că articolele includeau informații personale și private, încălcând regulile Twitter, compania a remarcat că „în prezent consideră că materialele incluse în articole încalcă Politica noastră privind materialele piratate“.

Gigantul rețelelor de socializare a subliniat că „politica sa se referă doar la link-uri către sau imagini ale materialelor pirate în sine“.

Etichetarea de către Twitter a materialelor din știrea ziarului Post drept „materiale piratate“ l-a defăimat pe Isaac, conform plângerii sale, caracterizându-l în mod fals ca hacker.

Isaac nu „piratase“ hard diskul computerului, se explica în plângerea sa. Obținuse în mod legal accesul la materiale, în primul rând pentru că fusese angajat să recupereze conținutul hard diskului și mai apoi pentru că proprietarul de drept a abandonat aparatul, neprezentându-se să îl recupereze în termen de 90 de zile.

Și abia după ce hard diskul a fost abandonat, materialul a fost dat publicității.

Deși Post nu l-a numit pe Isaac în articole, conform plângerii lui Isaac, prezentarea făcută scandalului Biden de către Post a inclus o fotografie a magazinului său din Wilmington, Delaware, The Mac Shop, Inc.

Acest lucru l-a identificat astfel ca proprietar al magazinului care înmânase o copie a hard diskului de la laptop lui Robert Costello, avocatul fostului primar Rudy Giuliani. Ulterior, Giuliani va furniza publicației The Post o copie a hard diskului.

Reacția împotriva lui Isaac a fost rapidă, conform declarațiilor din procesul intentat, recenziile negative inundând rapid Yelp, după ce Twitter l-a calificat drept „hacker“.

De asemenea, a început să primească amenințări personale și în cele din urmă a fost forțat să se retragă din afaceri. În plângerea lui Isaac se solicită despăgubiri compensatorii și se cer despăgubiri punitive de 500 de milioane de dolari.

La scurt timp după ce Isaac a depus plângerea, judecătorul federal Beth Bloom, numită în funcție de Barack Obama, a respins procesul pe baza lipsei competenței în materie.

După cum explica ordinul scurt al lui Bloom, plângerea nu identifica principalul loc de desfășurare al activității companiei Twitter și, în consecință, instanța nu a putut evalua dacă are „diversity jurisdiction“ asupra cazului.

Diversity jurisdiction se referă la capacitatea unei instanțe federale de a judeca un caz care implică o chestiune ce ține de legislația statală, cum ar fi cea în discuție aici, și anume delictul defăimării.

Atunci când un caz implică legislația statului, o instanță federală poate audia disputa numai dacă reclamantul și pârâtul sunt cetățeni din state diferite, iar daunele pretinse depășesc suma specificată legal de 75.000 USD.

O corporație, așa cum este Twitter, este considerată cetățean al statului în care este înființată, precum și al statului în care își are sediul principal de activitate. Isaac, care locuia în Delaware la momentul defăimării și este acum cetățean al statului Colorado, a identificat, din neatenție, doar locul de înființare al Twitter, care este Delaware; nu a identificat în plângere locația sediului Twitter – California.

Brian Della Rocca, partener al firmei Compass Law Partners din Maryland, a declarat pentru The Federalist că în curând va fi depusă o plângere corectată care să abordeze problemele jurisdicționale.

În acel moment, toate privirile vor fi îndreptate către Twitter, a cărui conducere a recunoscut de atunci în fața sen. Ted Cruz că echipa lui Jack Dorsey a făcut o greșeală blocând adresele URL ale știrii în tweet-uri și mesaje directe.

Twitter va căuta probabil refugiu în secțiunea 230 din Communications Decency Act, care oferă imunitate furnizorilor de „servicii informatice interactive“, precum Twitter.

Dar Della Rocca vede „cazul lui Isaac ca fiind unic“, declarând pentru The Federalist că echipa juridică a lui Isaac consideră că „situația nu se încadrează în imunitățile acordate companiei Twitter de secțiunea 230“.

Faptele care stau la baza procesului lui Isaac prezintă temeiuri solide pentru a ignora acordarea imunității din secțiunea 230.

În primul rând, este relevantă Secțiunea (C) (1), care arată clar că furnizorii și utilizatorii „serviciilor informatice interactive“ nu sunt „considerați producătorii sau enunțiatorii niciunei informații transmise de un alt furnizor de conținut de informații“.

Dar Isaac nu caută să tragă la răspundere compania Twitter pentru ceea ce altcineva a postat pe platforma sa, ci pentru propriul discurs enunțat de Twitter.

De asemenea, este semnificativ și limbajul legal care acordă imunitate platformelor de socializare.

Această subsecțiune prevede că „un serviciu informatic interactiv“, cum ar fi Twitter, nu va fi răspunzător „de orice acțiune întreprinsă voluntar, cu bună-credință, pentru a restricționa accesul sau disponibilitatea materialului pe care furnizorul sau utilizatorul îl consideră obscen, ofensator, lasciv, murdar, excesiv de violent, hărțuitor sau inacceptabil în orice alt fel, indiferent dacă un astfel de material este sau nu protejat constituțional.“

Isaac are motive întemeiate să susțină că Secțiunea 230 este irelevantă pentru procesul său, deoarece cererea sa de calomnie nu se bazează pe nimic din ceea ce Twitter a făcut „pentru a restricționa accesul sau disponibilitatea materialelor“.

Mai degrabă, potrivit lui Isaac, Twitter l-a defăimat atunci când a explicat de ce a blocat articolele publicației Post despre Hunter Biden: „Clarificarea“ enunțată de Twitter l-a defăimat pe Isaac prin caracterizarea publică a e-mailurilor și fotografiilor scoase de pe hard disk-ul său drept „material piratat“.  

Acum, Twitter va contracara cu faptul că acordarea legală a imunității se aplică în general „oricărei acțiuni“, lucru care, vor susține, ar include explicarea motivelor pentru restricționarea accesului la articolul Post.

Acest argument este cam tras de păr, dar este o chestiune de interpretarea legală pentru instanță să decidă în ceea ce privește legea și este probabil una de primă impresie.

Dar cazul lui Isaac va ridica apoi o a doua problemă – iar această problemă va fi una faptică probabil pentru un juriu: a acționat Twitter cu „bună credință“, susținând că articolul din Post include materiale „piratate“?

La asta, Twitter ar putea avea dificultăți în a dovedi faptul că a acționat cu „bună-credință“ interzicând articolul Post pentru că includea materiale „piratate“, dat fiind faptul că a permis ziarului The New York Times să promoveze, și utilizatorilor să distribuie, articolul din Times despre presupusele declarații fiscale ale lui Trump.

Odată ce procesul lui Isaac va fi intentat în forma corectată, Twitter va avea de luat câteva decizii dificile. Va încerca să invoce Secțiunea 230 pentru a se apăra, cu riscul de a fi  descoperită și judecată pentru problema „bunei credințe“?

Sau, în schimb, va încerca să saboteze procesul de calomnie folosindu-se de legislația statală limitată?

Sau va încerca să ajungă la o înțelegere și, pe viitor, să nu-și mai clarifice deciziile?

Opțiunea finală ar putea servi cel mai bine interesele Twitter pe termen lung – atât ca afacere disperată să păstreze secțiunea 230 departe de lumina reflectoarelor, cât și ca susținător al lui Biden, dornic să îngroape publicitatea negativă la adresa viitorului președinte.

Tribuna.US