Profesoară de Litere: Studenții nu mai citesc, cred că se poate și fără, contează doar să iei bacul și o diplomă. Am obosit

Gabriela Glăvan, lector universitar la Facultatea de Litere, Istorie și Teologie din cadrul Universității de Vest Timișoara, remarcă într-o postare pe Facebook că din ce în ce mai puțini studenți au citesc lectura recomandată la cursuri.

„Un veac de singurătate” a fost citit de 5 studenți din 140. Nu citesc pentru că nu mai au răbdare. Timp de 12 ani, și la școală și acasă au văzut cam același lucru: că se poate și fără să citești, contează să iei bacul, să intri, să treci, să iei o diplomă”, scrie lectorul universitar.

Gabriela Glăvan, atrage atenția că studenții nu mai au răbdare să citească.

„Am un coșmar ce se tot întoarce ca un șarpe: intru în amfiteatru la un curs și încep să vorbesc. Spun lucruri cu sens, care nu au cum să cadă moarte, în gol. Dar, după câteva minute în care nimeni nu pare că aude ceva, studenții încep să-și adune lucrurile și să plece. Rămân singură în sala goală și, după câteva clipe de încremenire, mă trezesc.

Citește și 4 motive îngrijorătoare pentru care majoritatea oamenilor citesc doar titlurile pe internet

După 22 de ani de carieră, un conferențiar care și-a văzut de treabă poate trăi bine mersi, ca un salariat de condiție medie. Ce mă roade, atunci?

Indiferența, irelevanța, vorbitul de una singură. Anul trecut, fără excepție, din 25 de studenți prezenți la seminare, dacă citeau vreo 5, era bine. Povestiri de max 100 de pagini, unele chiar de 10 pagini. Marii clasici ai modernității. “Un veac de singurătate” a fost citit de 5 studenți din 140. Nu citesc pentru că nu mai au răbdare, nu mai văd sensul să-și bată capul cu lucruri aparent sterile, ce nu-ți aduc vreun avantaj palpabil. Timp de 12 ani, și la școală și acasă au văzut cam același lucru: că se poate și fără să citești, contează să iei bacul, să intri, să treci, să iei o diplomă, că apoi naiba te mai chestionează câte cărți ai la bord.

În lumea reelurilor de 15 secunde, să macini o săptămână mărunt Frații Karamazov pare ceva așa, între prostie și nebunie.

Citește și 10 beneficii ale cititului – de ce ar trebui să citești zilnic

Până acum vreo 5 ani, îi prelucram măiastru și-i convingeam să citească. Apăream ca din alt film, cu aere că „e de prost gust să fii incult”, îi mai loveam și unde îi doare, pentru că arta adevărată poate fi violentă și e mai întotdeauna o problemă personală. Au fost ani în care sunt sigură că am fost cu mulți la un pas de traumă, când vorbeam despre ura de sine și porțile închise lângă care stai o viață si cei pe care îi vezi murind și memoria noastră care e iluzie și construct verbal. Despre frumusețe, eros și moarte. Nimeni nu scrola telefonul, aerul îngheța, apoi era rupt cu răspunsuri și comentarii oneste și adesea brutale, erau și fețe încremenite pe care se prelingeau lacrimi. Într-o mână țineam academia, în alta emoții violente și întrebări care contează. Literatura își arăta deplin puterea transformatoare.

Treptat, s-a dus și asta, deși m-am străduit să devin un profesor mai bun. Nu m-am băbit, nu m-am acrit. Am continuat să caut răspunsuri și să-i conving că nu există shortcut, nu ai cum să-ți antrenezi mintea să gândească lucruri complexe dacă nu te dresezi să stai concentrat pe sute de pagini, să urmărești traiectoriile ideilor, să formezi conexiuni, să asimilezi modele intelectuale. Cred în continuare că poți avea toate titlurile și distincțiile și bonusurile, dar dacă nu ești un profesor bun, implicat, credibil, care să inspire studenții, îți meriți locul într-o universitate doar pe jumătate. Mărturisesc că, deși n-o să fiu altfel, am obosit și mă macină deznădejdea. Sunt în fața unor oameni cu 25 de ani mai tineri care par că au alte valori, alte dorințe, alte proiecte decât modelul de formare intelectuală cu blood, sweat and tears pe care îl presupun cititul și spiritul critic și dezbaterile implicate pe marginea cărților.

Aș putea să tac și să-mi cultiv propriile interese. De fapt cred că sunt pe buza unei depresii profesionale cât casa”.

Tribuna.US

Foto: Pixabay