Proiect PSD: 20.000 de profesori vor fi dați afară

20.000 de profesori vor fi dați afară, în urma unui proiect de lege privind reducerea numărului de ore pe care elevii le petrec la școală. Proiectul a fost, se pare, aprobat tacit de Senat și probabil și de Camera Deputaților. Proiectul mai prevede obligația pentru învățământul preuniversitar de a înscrie copiii fără CNP. (?!) Câteva observații.

Într-o lume ideală, sunt de acord cu ideea că elevii stau prea mult la școală, au prea multe ore, că o zi în care ai și fizică, și chimie, și biologie, și două ore de mate, și una de română e mult prea obositoare.

– Ba chiar eu unul sunt de acord cu C.S. Lewis care spunea că, până la 18 ani, un tânăr sau o tânără nu are cum să aprofundeze mai mult de 7-8 lucruri – și că, de aceea, exact asta ar trebui să facă și școala, să se concentreze asupra a 7-8 lucruri pe care să le aprofundeze cu adevărat, și nu asupra a câteva zeci de materii în care elevii doar își „înmoaie” degetele.

– Mai mult, cred că aceste 7-8 lucruri ar trebui să fie cele 7 arte liberale: gramatica, logica, retorica, aritmetica, geometria, teoria muzicii și filosofia. Poate cu unele variații (pachetul superior, quadrivium, ar putea include științele naturale în loc de teoria muzicii, de exemplu, pentru unii copii), însă acesta ar trebui să fie cadrul general. Și ar fi și arhisuficient, și benefic, dacă elevii ar aprofunda cu adevărat aceste lucruri. La acest cadru s-ar mai putea adăuga studiul unui instrument muzical sau pictura sau modelatul în lut – arte care ar trebui aprofundate, nu „experimentate” și grabnic abandonate.

– Mai mult, cred că abordarea curentă de tip „împrăștiere pe toată harta and beyond” le furnizează elevilor în mare parte doar clișee gata digerate de alții, de tip „memă de facebook”. Clișee care formează cel mult o viziune de ansamblu foarte superficială asupra lumii. E o abordare care nu dezvoltă după mine nici curiozitatea, nici gândirea critică, nici nu aprofundează nimic – și care scoate pe bandă rulantă generații întregi de oameni obișnuiți și formați să arunce fără nici o tresărire cu clișee. Oameni care nu au nici un instrument să gândească ceva cu „capul lor” – pentru că așa au fost formați, să alunece superficial peste lucruri, și să primească concluzii de tip „sound byte” gata regurgitate de alții.

Așadar, în mod paradoxal, mai puțină educație, conform curriculumul actual, ar însemna o mai bună educație. Sunt perfect de acord cu asta.

Doar că… nu trăim într-o lume ideală.

Ci trăim într-o lume în care:

1. Din România ne pleacă profesorii, pe capete. Conform unui articol de anul acesta de pe Edupedu, peste 6.500 de profesori de liceu și gimnaziu, învățători și educatori au plecat din România DOAR în 2018. În România avem o criză de cadre didactice – și mai ales de cadre didactice cu experiență și vocație.
2. Și prin liceele patriei nu cred că veți găsi titulari care să predea 18 ore pe săptămână, cât are o normă obișnuită. Eu unul am auzit de cazuri de profesori care se apropie de 40 de ore predate pe săptămână, adică mai mult decât dublul unei norme. Și nu pentru că își doresc bani – plata cu ora pentru orele suplimentare e destul de mizeră…
3. Părinții se plâng că elevii au prea multe materii și ore, dar în același timp își doresc ca elevii să stea mai mult timp la școală. Pentru că nu au soluții, nu au unde să îi lase pe copii până la ora 18, când ei se întorc adulții de la serviciu.
4. În liceele și școlile românești se extind pe zi ce trece drogurile și rețelele de traficanți de droguri. Se spune că pe la liceele de elită din București rar găsești clase în care să fie vreun elev care să nu fi încercat măcar „iarbă” – ceva canabis.
5. Așadar, mai puține ore la școală va însemna, pentru copiii din familii fără posibilități, mai mult timp petrecut pe străzi, și implicit mai mult timp pentru diverse vicii și… droguri. Asta e realitatea, nu putem să închidem ochii. Iar pentru familiile cu posibilități materiale va însemna mai mulți bani pentru after school-uri, meditații sau diverse activități care să-i țină ocupați pe copii – măcar pentru a-i ține departe de anturaje proaste și de droguri.
6. Așa cum știu eu învățământul românesc, vor fi concediați probabil în mare parte profesorii care se apropie de pensionare. Adică acei dascăli care mai au ceva experiență, care pot să-și controleze clasele, și care de voie ne nevoie s-au obișnuit să facă față situației deloc roze din învățământul nostru. Și vor rămâne fie ăia care trag chiulul, fie cei mai tineri, care se gândesc în general cum să fugă mai repede din învățământ. Din păcate, contraselecția e o altă specialitate a guvernărilor și a sistemelor românești din ultimii 30 de ani, în general.

Și ok, să spunem că vrei să reduci într-adevăr numărul de ore – chiar nu găsești o altă soluție, ca să nu concediezi 20.000 de oameni? Să-i redistribui cumva sau să te gândești la o soluție cu mai multe ore opționale sau facultative, pentru cei care vor să petreacă mai mult timp în școală sau nu au alternative de tipul after school-uri sau meditații plătite? Dai pur și simplu 20.000 de oameni afară, când ai de fapt criză de profesori?

Despre înscrierea copiilor în învățământul preuniversitar fără CNP, nici nu mai comentez.

Acest proiect de lege pare un win-win-win, dar nu pentru cine trebuie și nu în sensul care trebuie. Guvernul va plăti mai puțini bani pentru profesori și va scăpa de o cheltuială, dând afară 20.000 de oameni, chiar dacă în școlile românești e de fapt criză de profesori. Traficanții de pastile și droguri (unii în vârstă de 14 ani, conform unui raport CIADO) vor avea o piață mai mare de desfacere. Iar elevii vor petrece mai puțin timp la școală, dar nu vor fi învățați, în același timp, cum să gândească cu „capul lor” cât timp sistemul va rămâne la fel; ci doar vor înțelege că în România se face „prea multă școală”. Rămâne cum am stabilit în ultimii 30 de ani – încă o reformă „de succes”, care va continua să împingă sistemul nostru de educație din culme în culme, după deviza „din lac în puț”.

P.S.: Inițiatorii proiectului sunt „Cati” Andronescu și Liviu Pop

Cătălin Sturza