Protejați viața copilașilor nenăscuți, fără excepții (Partea 3)

În săptămânile care au urmat anulării Roe vs. Wade, industria avortului a încercat constant să propage minciuna că tratamentul pentru o sarcină ectopică este același lucru cu avortul.

Când combatem această înșelăciune cu adevărul, poate fi util să cunoaștem povestea unui cuplu care a trăit durerea sufletească a unei sarcini ectopice, astfel încât să nu vorbim doar ipotetic, ci concret, sugerează Mary Szoch pentru Washington Stand.

Citește și Protejați viața copilașilor nenăscuți, fără excepții (Partea 2)

Aceasta este povestea experienței lui Sean și Emily cu o sarcină ectopică – o tragedie care și-a lăsat amprenta asupra restului vieții lor.

Emily a aflat că este însărcinată cu cel de-al treilea copil al cuplului în noiembrie 2021. După două sarcini anterioare, știa deja cum reacționează corpul ei când e gravidă, iar la câteva săptămâni după testul pozitiv, a perceput că ceva nu era în regulă.

Ecografia a arătat că inima bebelușul ei nenăscut nu bătea. Acel moment, își amintește Emily, „a fost un moment de cumpănă. Oribil. Încă mai ai speranțe, dar în același timp, ești conștient că situația ar putea fi foarte gravă“.

O săptămână sau două mai târziu, Emily a pierdut sarcina.

Deși era convinsă că sarcina a fost eliminată, dorința de fi sigură a determinat-o pe Emily să facă încă o ecografie, unde a primit o veste neașteptată – un al doilea embrion era localizat în trompa uterină.

Uimită, ea și-a sunat soțul și s-a grăbit la urgențe, unde medicii au început să analizeze cum să-i salveze viața. În prezent, există tratamente care pot salva viața mamei, dar, deocamdată, nu există niciun tratament pentru sarcina ectopică care să salveze viața bebelușului nenăscut.

În timp ce încercau să discearnă care variantă de tratament era cea mai potrivită opțiune pentru a o salva pe Emily, ambii părinți au ținut cont și de copilașul lor.

„Ne-am asigurat că nu existau bătăi ale inimii, ceea ce a permis să luăm în calcul toate opțiunile, în loc să ne limităm doar la unele. Am pus o mulțime de întrebări. Am vrut să înțelegem variantele de tratament“, a spus Sean.

Există mai multe metode de a trata sarcina ectopică. Dacă sarcina este în fază foarte timpurie și analizele de sânge ale mamei arată că nivelul de HCG al acesteia este scăzut, medicii pot folosi metotrexat, un medicament care atacă un organ vital al embrionului.

Dacă bebelușul nenăscut este viu, acest medicament provoacă în mod direct moartea embrionului. Mai mult, dacă embrionul este în viață, există 35% șanse ca utilizarea metotrexatului să nu aibă efect, determinând o intervenție chirurgicală, de multe ori în regim de urgență, care pune în pericol viața mamei.

Prin urmare, în cazul unui embrion viu, opțiunea morală și cea mai sigură pentru mamă este de a nu utiliza medicamentul și de a opera fie prin deschiderea trompei uterine și îndepărtarea embrionului și a țesutului placentar (salpingostomie), fie prin îndepărtarea completă a trompei (salpingectomie).

Dar dacă embrionul nu este viu, medicii pot opta pentru utilizarea metotrexatului pentru a trata sarcina ectopică în condiții de siguranță și moralitate.

Medicii lui Emily au stabilit că nu existau bătăi ale inimii, iar HCG-ul ei era suficient de scăzut pentru a folosi metotrexat. Copilul ei nenăscut murise probabil cu câteva săptămâni înainte. Ea și-a amintit:

„În cazul nostru, nu mi-am pus deloc întrebări de genul: ‘Doamne, pot să fac asta? Este alegerea corectă?’. Când am înțeles că inima bebelușului nu bate, m-am rugat doar ca nivelul de HCG din corpul meu să fie suficient de scăzut pentru a permite utilizarea medicamentului, pentru că asta implica cea mai mică traumă“.

Indiferent de planul de tratament, în cazul unei sarcini ectopice, intenția medicilor este întotdeauna de a salva viața mamei, nu de a ucide copilul. În 90% dintre sarcinile ectopice – inclusiv în cazul lui Emily – copilul nenăscut moare înainte de a se descoperi că sarcina este ectopică.

În cazurile în care embrionul este încă viu, intervenția chirurgicală pentru a salva viața mamei poate duce la moartea copilului, dar, spre deosebire de un avort, procedura în sine nu are ca scop – și nu omoară în mod voit copilul.

Este important de precizat că viața mamei este salvată prin separarea copilului nenăscut de zona de implantare în afara uterului – nu prin uciderea embrionului.

Din fericire, în cazul lui Emily și Sean, metotrexatul a funcționat, iar viața lui Emily a fost salvată. Așa cum a descris Emily, le va lua ani de zile pentru a procesa ceea ce s-a întâmplat în acele 24 de ore, dar au pace în suflet în ceea ce privește această experiență.

„A aduce viață pe lume și a o pierde, face parte din a fi mamă. A știi acest lucru nu face situația mai ușoară, dar te ajută cumva să duci povara și să recunoști că Dumnezeu îți dă un har special ca mamă, pentru că a fi mamă înseamnă multe lucruri – inclusiv să știi să pierzi. Să spui da vieții înseamnă să fii cu adevărat deschisă la ambele posibilități. Credința noastră în Dumnezeu ne ajută să facem pași fără să ne întrebăm de ce. … Domnul dă și tot El ia înapoi“.

Un sfat din partea lui Sean pentru părinții care s-ar putea confrunta într-o zi cu o sarcină ectopică:

„Nu trebuie să considerați medicii drept inamici. Ei încearcă să vă ajute și vor ține cont de preocupările morale pe care le aveți. Decizia se face în echipă“.

Adesea, în conversațiile despre sarcina ectopică se pierde din vedere tragedia morții copilului nenăscut. Cuvintele „sarcină neviabilă“ sunt folosite pentru a descrie embrionul implantat în afara uterului, a cărui moarte este o certitudine medicală, dar pentru Emily și Sean, acea „sarcină neviabilă“ era copilul lor.

Ca mamă, Emily a adăugat: „Recunoașterea faptului că această persoană a existat – această persoană face parte din familia noastră – este un pas foarte important în vindecare. Găsiți o modalitate de a vă vindeca și de a onora copilul pe care l-ați pierdut“.

Traducere și adaptare
Tribuna.US