Protestele din era Trump și dramoleta din cazul Kavanaugh arată că avem nevoie de mai puțină „democrație”

Gloate care roiesc pe treptele Capitoliului. Protestatari care se agață de ușile Curții Supreme. „Așa arată democrația!”, strigă ei în cor. Da, așa e, de aceea ar trebui să-i mulțumim lui Dumnezeu că trăim într-o republică.

Cei aproape doi ani de la alegerea lui Donald Trump ca președinte au cunoscut o intensificare a manifestațiilor publice dramatice de nemulțumire a „rezistenței” de Stânga. Procesul de confirmare pentru Curtea Supremă a lui Brett Kavanaugh părea să ducă lucrurile la extrem. Demonstranții au ocupat străzile în numeroase orașe. Protestatarii organizați au întrerupt audierile Senatului.

Apoi, când acuzațiile furtunoase de agresiune sexuală au apărut după încheierea audierilor formale, lucrurile s-au înrăutățit. Activistele feministe au ocupat holurile, au confruntat gălăgios republicanii, cel mai notabil moment fiind încolțirea moderatului senator Jeff Flake de Arizona într-un lift. În timpul votului de la Senat, procedurile au fost întrerupte în mod repetat de femei care țipau isteric în public. Senatorii pro Kavanaugh se confruntă acum cu o serie de amenințări fără precedent. Senatorul de Colorado Cory Gardner a spus că până și numele și adresele familiei sale au fost publicate online, soția sa primind un clip video cu imagini explicite de decapitare.

Este regula gloatelor violente democrația pe care o dorim?

Care a fost scopul acestor dramolete? Rezultatul nu a fost schimbat. Brett Kavanaugh este acum judecător la Curtea Supremă. Nu a existat nici un beneficiu politic pentru democrați. De fapt, așa cum s-a prezis, democrații s-au confruntat cu o reacție negativă. Republicanii au fost energizați, iar democrații și-au pierdut mare parte din avantajul entuziast pe măsură ce au intrat în alegerile parțiale din 2018. Mai mult, scenele cu femeile care țipau, scandau sau care, de altfel, acționau nebunește, nu au făcut niciun bine imaginii feminismului, cu excepția cazului în care „nebunia” era ceea ce urmăreau.

Este aceasta țara pe care ne-o dorim? Constituția noastră a fost produsul Epocii Rațiunii, nu a epocii furiei. Fondatorii au fost pe bună dreptate sceptici față de democrația în masă, pe care au considerat-o sinonimă cu regula gloatelor violente. „Democrația nu ține mult timp”, a scris John Adams. „Se irosește repede, se epuizează și se sinucide. Nu a existat niciodată o democrație care să nu se sinucidă”. Haosul sângeros al Revoluției Franceze, care a izbucnit în același an în care Constituția Statelor Unite a intrat în vigoare, a confirmat înțelepciunea Fondatorilor de a stabili o formă republicană de guvernământ.

Constituția a fost concepută pentru a reduce influența pasiunilor politice, prin trei ramuri egale cărora li s-au acordat roluri distincte, dar cu puteri care se suprapun pentru a se verifica și echilibra reciproc. Legislativul bicameral a fost menit să consacre valorile compromisului, dezbaterea argumentată, reflecția temperată și proeminența procesului, nu a politicului. Posibil ca guvernul american să nu fi practicat întotdeauna acest ideal, dar cel puțin modelul a fost general acceptat.

Revolta perpetuă este noul normal

Astăzi se pare că revolta este noua normă. Polarizarea politică este la cote record. Reprezentatul Californiei, democrata Maxine Waters, a încurajat deschis radicalii să confrunte fizic oponenții politici în public – asta după o serie de astfel de incidente și la un an după ce un atacator de Stânga a deschis focul asupra membrilor republicani din Congres aflați pe un teren de baseball, rănind grav liderul minorității republicane, Steve Scalise din Louisiana. Radicalii de dreapta și de stânga s-au ciocnit pe străzi, căutând, aparent, violența de dragul violenței. Dacă trecutul este un prolog, este tot mai probabil să asistăm la mai mult din acest teatru politic periculos.

Protestatarii, descreierații și perturbatorii, răufăcătorii din stradă și agitatorii organizați sunt un simptom al disfuncționalității politicii naționale. Impactul lor este corosiv și dezbinător. Dar ei reprezintă un memento util a motivului pentru care avem o Constituție care recunoaște imperfecțiunea umană și care caută, astfel, să limiteze puterea guvernului. Nu ne putem imagina ce s-ar întâmpla dacă sistemul ar ceda total; dacă ambele tabere se hiper-radicalizează; dacă se deschide sezonul de vânătoare a oficialilor aleși sau a oricăruia care are un punct de vedere politic „greșit”; dacă altercațiile fizice, bătăile și vărsarea de sânge devin ceva obișnuit.

Așa arată democrația cu adevărat și nu este plăcută.

James S. Robbins
USA Today

Nota redacției: Potrivit dicționarelor Merriam-Webster și Oxford, termenii „republică” și „democrație” nu se exclud reciproc. Statele Unite ale Americii sunt o republică democratică.