Psihologia dezumanizării digitale

Când Steve Jobs a prezentat lumii primul iPhone la Macworld Expo în 2007, vocea sa era încărcată de o notă de optimism care pare ciudată în 2023. „Din când în când”, spunea Jobs, „apare un produs revoluționar care schimbă totul”.

iPhone a fost, în descrierea inocentă a lui Jobs, „un iPod, un telefon și un comunicator de internet” – trei fraze care, șaisprezece ani mai târziu, sună ca și cum ar fi fost rostite de un bunic. Dar, în cei șaisprezece ani care au trecut de atunci, iPhone și frenezia tehnologică pe care a declanșat-o au schimbat totul, de la natura și cultura umană la politica și economia mondială. Lumea noastră a devenit o lume MacWorld, analizează First Things.

Este greu de spus cu exactitate când, dar la un moment dat, în ultimul deceniu, valul inițial de optimism provocat de tehnologia digitală de la sfârșitul anilor ’80 a făcut loc unui sentiment predominant de epuizare, pesimism și înfrângere. Nenumărate studii ne avertizează cu privire la efectele depresive ale timpului petrecut în fața ecranelor, la politica polarizatoare a social media, la disparitățile economice ale economiei digitale și la amenințarea existențială reprezentată de inteligența artificială. Asemenea lui Victor Frankenstein, chiar și elitele din Silicon Valley se plâng de monștrii pe care i-au creat.

Printre numeroasele scrieri excelente despre daunele provocate de tehnologia digitală ale unor autori precum Jonathan Haidt, cartea lui Antón Barba-Kay, A Web of Our Own Making (Cambridge University Press, 2023) se remarcă printr-o mai mare profunzime filosofică, o perspicacitate culturală mai ascuțită și o frumusețe literară. Profesor doar de profesie, Barba-Kay este un gânditor și un scriitor de tip clasic, mai degrabă un om de litere decât un academician sau un intelectual public.

A Web of Our Own Making (O rețea creată de noi înșine) abundă în observații neliniștitoare despre modul în care tehnologia digitală remodelează natura umană. Barba-Kay exprimă în cuvinte obsedante anxietatea, epuizarea și goliciunea pe care cei mai mulți dintre noi le simțim, dar pe care nu le putem exprima în cuvinte pentru că suntem prea ocupați să navigăm online și să ne holbăm.

Cartea are un efect de trezire. Înțeapă cu spirit și grație părțile vitale ale sufletului uman pe care tehnologia digitală le enervează, îndemnându-le să revină la viață prin dezvăluirea numeroaselor moduri în care, mai degrabă decât să folosim tehnologia, tehnologia ne folosește pe noi.

Tehnologia digitală ca tehnologie naturală

Prin „tehnologie digitală”, Barba-Kay înțelege informații electronice standardizate schimbate într-o singură rețea masivă la care sunt conectate o varietate de dispozitive. Tehnologia digitală cuprinde internetul, smartphone-urile, computerele, ceasurile inteligente, boxele portabile, mașinile și o multitudine de alte gadgeturi și aparate care ar părea că nu au nevoie de digitalizare. Teza din A Web of Our Own Making este că tehnologia digitală este o „tehnologie naturală”, adică o tehnologie atât de intuitivă și de ușor de utilizat încât oamenii nu au impresia că folosesc ceva exterior lor. Acest lucru o face deosebit de potrivită pentru a se infiltra și a modifica natura umană.

Tehnologicul se deosebește de natural pentru că este produs prin artă și abilitate, și nu prin natură. Tehnologia digitală este unică printre alte tehnologii, deoarece îmbină instrumentul cu mediul într-un mod atât de primar, încât ființele umane se simt de la sine înțeles sau ca o a doua natură, așa cum nu se întâmplă cu preluarea comenzilor unui elicopter, de exemplu. Este o tehnologie care se pricepe să își ascundă caracterul tehnic în spatele confortului și ușurinței de utilizare fără fricțiune.

Un bebeluș poate folosi un singur deget pentru a juca un joc pe iPad înainte de a învăța să meargă, iar după ce învață să vorbească, poate interacționa din pătuț cu asistentul său digital. Mulți adulți își petrec zilele tastând, făcând clic, glisând, trăgând, derulând, salvând și trimițând, ceea ce ei numesc „muncă”.

Pe măsură ce ne adaptăm la modalitățile de interacțiune și comunicare ale tehnologiei digitale, modelele noastre de viață încep să semene cu modalitățile de interfațare cu noi ale acesteia. Nu am creat mașini care să ne imite, ci mașini pe care noi le imităm. Computerele noastre ne-au transformat în computere.

Tirania datelor

Barba-Kay demonstrează cu o eleganță obsedantă implicațiile psihologice, spirituale și politice ale transformării noastre în ființe ale căror obiceiuri sunt condiționate de inputuri și outputuri digitale. Cea mai importantă dintre acestea este transformarea momentelor obișnuite din viața noastră de zi cu zi în date cuantificate.

Dispozitivele noastre măsoară și colectează date (cifre) despre pași, clicuri, sentimente, locații, rute, cicluri hormonale, câștiguri, cheltuieli, libidouri, temperaturi, mâncare, respirație, lectură, vizionare, ascultare, somn și alte activități de rutină.

Această colecție de date face ca fapte banale din viața noastră să fie cunoscute și interesante pentru noi. Dacă o persoană din anii 1950 ar fi numărat obsesiv fiecare pas, calorie sau respirație, s-ar fi crezut că suferă de psihoză. În anii 2020, aceasta înseamnă practicarea „grijii de sine”.

Transformarea vieții în date are efectul dezumanizant de a ne transforma în simulări digitale ale unor ființe vii al căror scop este de a „optimiza” viața, mai degrabă decât de a o trăi. Sunete, semnale sonore, vibrații și animații ne îndeamnă să ne conformăm mediilor numerice, mediilor, minimelor și maximelor care vor conduce la o sănătate și o fericire optimizate de date. Viața bună devine viața eficientă mai degrabă decât, să zicem, viața nobilă, contemplativă sau pioasă, dintre care niciuna nu este suficient de optimizată pentru eficiență.

Codificarea vieții în date duce inevitabil la comercializarea acesteia. Corporațiile exploatează bazele de date ale vieții noastre în vederea unui schimb profitabil. A fi online înseamnă a fi client, a vizualiza reclame, a lovi “paywall-ul”, a cumpăra un abonament, a obține acces, a deveni un „membru valoros”, a fi atras de algoritm. Atenția noastră este „monetizată” și urmărită cu lăcomie de corporații și entități, altele decât noi.

Dezmembrarea digitală

Cel mai bun mijloc de a ne menține atenția este de a ne arăta mereu ceva nou, lucru la care tehnologia digitală excelează, deoarece este incorporală și imaterială. Barba-Kay observă că obiectele digitale sunt mereu pe ecran „pentru moment”. Acest lucru le diferențiază de artefactele realizate de meșteșugari sau de cuvintele tipărite pe pagini de hârtie, a căror corporalitate susține intenția lor de a trece testul timpului.

Este ușor pentru corporații și pentru „creatorii de conținut” să ofere ceva nou atunci când lucrurile oferite nu sunt cu adevărat lucruri. Imaginile afișate pe ecrane nu au o prezență de durată și, prin urmare, nu au un efect de durată asupra spectatorilor. Nu există niciun canon de artă sau de literatură online comparabil din punct de vedere calitativ cu canoanele noastre occidentale și estice de durată.

Identitățile noastre, banii și efectele personale sunt dematerializate, „găzduite” în cloud („nori”) protejați prin parolă, care există doar în eterul digital. Ceea ce este valoros pentru noi este acum atât de lipsit de formă încât permite editarea și chiar ștergerea.

Pe măsură ce tehnologia digitală ne obișnuiește cu fizica morală și socială a incorporalității, pierdem contactul cu propria noastră natură întruchipată. A părea începe să conteze mai mult decât a fi. Devenim avataruri ale sinelui nostru online și nu invers, identificându-ne cu „mărcile noastre personale”, înfulecând ca niște porci nemâncați din „feed-urile” noastre media și „îndopându-ne” fără rușine cu „conținut” digital.

Statutul paradoxal al internetului, ca loc care este atât nicăieri, cât și global, ne face să credem că nu suntem limitați de locația noastră geografică sau de granițele locale. Limbajul politicii locale abundă în retorica digitală (forum, site, casă, comunitate, piață, piață publică) și ne amintește cu tristețe de căldura locurilor reale și de singurătatea rece a facsimilelor lor digitale.

Concepțiile privind forma politică (națiuni, regiuni, orașe) devin confuze în mintea noastră, pe măsură ce cetățenii devin “netizeni” (cetățeni ai internetului) și viața noastră comună delimitată se extinde într-o rețea mondială. Mai puțini dintre noi se angajează în compromisurile dezinteresate și în negocierile tensionate necesare pentru construirea unei comunități autentice. Participarea politică înseamnă să dai click pentru a vota sau să-ți schimbi poza de profil în semn de protest, apoi să reîmprospătezi pagina pentru a vedea cât de bine arată.

Devenind din nou o ființă umană

Cititorii cărții A Web of Our Own Making care speră să găsească în ea o soluție măreață la problema pe care tehnologia digitală o pune omenirii vor fi dezamăgiți. Problema cu care se confruntă Barba-Kay nu este una care să se preteze la soluții formale, iar cartea sugerează că, pur și simplu, nu poate fi rezolvată decât în cel mai personal context.

Acest lucru explică de ce Barba-Kay se adresează direct cititorilor săi într-o proză încurajatoare în penultimul capitol al cărții, îndemnându-ne să ne „reducem dependența” de tehnologia digitală, sau „să lucrăm pentru a o reduce (sau elimina)”.

De asemenea, el ne îndeamnă să nu lăsăm tehnologia digitală să ne încânte și să uităm că, spre deosebire de ea, noi vom muri. Poate că nu există un sfat mai puternic decât acesta și este îmbucurător să vezi un autor care se adresează atât de sincer publicului său.

Pentru cei care nu sunt de acord cu analiza lui Barba-Kay, ultimul capitol al cărții A Web of Our Own Making prezintă o tentativă nerușinată a unui tech-bro de a respinge argumentele și concluziile cărții.

Barba-Kay susține că acest capitol reproduce textul unui e-mail care i-a fost trimis de cineva care i-a citit manuscrisul, dar îi lasă pe cititori să speculeze cu privire la identitatea expeditorului.

Mai mulți autori ar trebui să fie atât de curajoși încât să-și încheie cărțile cu lungi (și în acest caz amuzante) încercări de autocritică. Nu putem să nu bănuim că, fidel modelor de pe internet pe care le ironizează, Barba-Kay își încheie cartea prin a se trolla pe sine însuși.

A Web of Our Making este o carte revelatoare scrisă de o minte independentă și erudită, cu o voce unică. A nu o citi înseamnă a pierde șansa de a începe să redevenim oameni.

Tribuna.US