Rădăcinile marxiste ale antisemitismului din campusurile universitare

Stânga nu poate admira prosperitatea Israelului fără să concluzioneze că evreii și-au obținut bogăția furând de la vecinii lor

Dacă ați crezut că afirmațiile privind antisemitismul din campusurile universitare sunt exagerate, nu mai puteți crede asta după ultima perioadă. Spectacolul a fost înspăimântător: președinți de universități care au răspuns la uciderea a sute de evrei pretinzând că vina aparține parțial Israelului și că oamenii rezonabili pot avea păreri diferite cu privire la justificarea atrocităților comise de Hamas; grupuri de studenți care au emis scrisori în care proclamau solidaritatea cu Hamas; protestatari din campusuri care au afișat pancarte cu sloganuri precum „rezistența este justificată” și „de la râu până la mare” – acesta din urmă însemnând obiectivul de a elimina toți evreii din Israel, analizează WSJ.

Cum este posibil ca sute de civili evrei – inclusiv copii și bătrâni – să fi fost împușcați, bombardați în casele lor, violați, răpiți și decapitați, iar unii dintre studenții de elită ai Americii, academicieni și administratori de colegiu să compătimească teroriștii? Din nou și din nou auzi oameni, altfel inteligenți, exprimând fraze lipsite de sens precum „violență sancționată de stat”, „apartheid sionist” – doar pentru a scuza măcelărirea evreilor.

Ei vor nega cu vehemență că îi urăsc pe evrei, dar negațiile lor nu suportă o examinare amănunțită. Chiar dacă tot ceea ce spun despre Israel ar fi adevărat – de fapt, este plin de distorsiuni și minciuni – tot te-ai întreba de ce nu sunt deranjați de brutalitate atunci când este comisă de Hamas sau de oricine altcineva în afară de Israel.

Unde sunt protestele din campus împotriva lagărelor de concentrare chinezești din Xinjiang? Guvernele își brutalizează cetățenii în Cuba, Iran, Coreea de Nord, Rusia, Siria și în multe alte locuri, dar demonstranții din campus din această perioadă ridică pancarte doar împotriva statului evreu.

Faptul că protestele anti-Israel au izbucnit în campusurile de elită în această perioadă – nu după uciderea accidentală a unui demonstrant palestinian, ci după uciderea sistematică a cel puțin 1.300 de persoane în Israel – indică un eșec flagrant în inima învățământului superior american. Faptul că atât de mulți studenți și cadre universitare au putut crede că acesta a fost un răspuns adecvat la un act de crimă în masă sugerează că ceva este profund în neregulă în campusurile noastre. Suntem martorii fructificării, după multe decenii, a unui obicei mental care poate fi numit cu exactitate marxist.

Karl Marx a fost cel care, în “Das Kapital”, a argumentat pentru prima dată că salariatul într-o economie capitalistă nu lucrează niciodată pentru el însuși, ci doar pentru proprietarul mijloacelor de producție. Capitalistul își însușește ca “profit” “surplusul de muncă” – adică munca suplimentară față de cea necesară pentru a menține activitatea. Preluarea surplusului de muncă, Marx a numit-o “exploatare”.

Această mică idee – anume, capitalistul bogat face milioanele prin exproprierea a ceea ce aparține pe bună dreptate muncitorului – a vrăjit mințile intelectualilor radicali din secolul al XIX-lea și de la începutul secolului al XX-lea. Era o neînțelegere totală a valorii economice, iar din punct de vedere filozofic era similară cu afirmația “sus este jos” sau “albastru este roșu” – un nonsens în practică, dar în teorie cine ar putea să o contrazică?

În ciuda multor eforturi curajoase depuse de-a lungul mai multor generații pentru a apăra economiile de piață reglementate ca fiind corecte, credința că profitul este un furt, că prosperitatea în capitalism este luată cu forța de la muncitorul sărac, face parte din mentalitatea progresistă de stânga de astăzi atât de mult încât este de neclintit și de neclintit.

Întreaga mișcare pentru “dreptate socială” are ca premisă credința că, dacă un grup o duce bine și altul nu, primul trebuie să fi profitat de cel de-al doilea. Puteți auzi conceptul de exploatare al lui Marx în afirmația constantă a Senatoarei Elizabeth Warren, potrivit căreia corporațiile de succes și americanii bogați au manevrat cumva cu sistemul în detrimentul celor săraci și al clasei de mijloc.

Există o ironie aici. Pentru ca elita acreditată a Americii să adopte punctul de vedere marxist că prosperitatea este o dovadă a exploatării, este nevoie de abilitate în arta autoexculpării. Doamna Warren însăși este bogată. Marea preponderență a studenților anti-israelieni de la Harvard, Stanford și din alte campusuri de elită sunt produsul unor educații privilegiate și bine conectate. Nu ar trebui să își îndrepte atenția asupra propriilor lor acte de exploatare? Poate, dar utilizarea mașinilor electrice și credința lor în cauzele progresiste corecte le ispășesc vina și, oricum, este mult mai ușor să-i acuzi pe alții.

De aceea, ei urăsc în mod deosebit Israelul – o națiune bogată printre vecini a cărei sărăcie este atenuată doar de veniturile din petrol. Israelul este singura țară din Orientul Mijlociu în care oamenii obișnuiți au o șansă bună de a crea prosperitate pentru ei și familiile lor. Pentru academicienii progresiști moderni, înțărcați pe conceptul marxist că bogăția este rezultatul exploatării, acesta este tocmai motivul pentru care Israelul se simte vinovat. Ei nu pot contempla prosperitatea acestuia fără să concluzioneze că evreii au furat bogăția de la vecinii lor.

Și alte națiuni dezvoltate sunt ținta unor denunțuri radicale pentru presupusele lor istorii de expropriere – în special SUA, nu întâmplător cel mai mare aliat și susținător financiar al Israelului și locul în care mulți evrei și-au găsit un refugiu chiar înainte de fondarea Israelului modern. Dar trebuie să fie puțini radicali din campus pregătiți să ceară ca tot teritoriul american să fie restituit nativilor americani. Pentru antisemiții noștri din campus, însă, eliminarea Israelului este obiectivul.

Liderii politici democrați, care au o credibilitate în campusurile de elită pe care colegii lor republicani nu o au, au datoria de a denunța acești președinți de universități lipsiți de caracter și promotori ai bigotismului anti-Israel. Ura împotriva evreilor în rândul intelectualilor are o istorie de răspândire mai rapidă decât se aștepta cineva.

Tribuna.US

Foto: Pascal Bernardon/Unsplash