Raport ONU: Părinții blochează libertatea sexuală a copiilor

Un nou raport al ONU privind copiii și viața privată ar putea șoca părinții dacă ar afla despre el. Produs de un „raportor special” și publicat de Consiliul ONU pentru Drepturile Omului, raportul sondează frontierele extinse ale sexului, informează C-Fam.

Raportul afirmă că „expresia sexuală” face parte din „țesătura împletită a vieții private a copiilor”. Raportul definește copiii ca orice persoană sub 18 ani, ceea ce probabil include și copiii în fașă.

Raportul afirmă că „adolescenții trebuie să poată lua decizii cu privire la bunăstarea și corpul lor și să își exploreze în siguranță și în privat sexualitatea pe măsură ce se maturizează, fie online, fie offline”.

Cu toate acestea, explică raportul, integritatea corporală și drepturile de autonomie le sunt încălcate  de „guverne, entități comerciale, furnizori de servicii medicale, profesioniști din domeniu, părinți și colegi”.

Cum le sunt încălcate drepturile de integritate corporală și autonomie? Prin refuzul avortului. Solicitarea acordului părinților pentru avort și contracepție. Terapie pentru atracții sexuale nedorite. Și rușinare.

Raportul insistă asupra faptului că minorii au diverse identități de gen, orientări sexuale și expresii. Un sondaj recent realizat de Gallup arată că din ce în ce mai mulți copii cred astfel de lucruri. Numărul de „trans” și „bi” a crescut substanțial în ultimii ani. Activiștii mișcărilor ideologice LGBT spun că acest lucru este rezultatul unei acceptări sociale mai mari. Criticii vor spune că acest lucru se datorează propagandei LGBT în mass-media și școli. Este posibil ca acești copii să anunțe aceste schimbări la presiunea colegilor și conștient.

Raportul acuză că minorii cu aceste condiții sunt supuși unei liste lungi de consecințe negative, de la violență și discriminare la refuzul tratamentului medical și lipsa recunoașterii legale.

Raportul face parte dintr-un program mai extins al ONU privind „Inteligența artificială și drepturile copiilor”. UNICEF a emis un raport amplu pe această temă. Vorbește despre puterea unei coordonări masive pentru mesaje și programe deținute de agenții ONU și de alți actori.

Unul dintre punctele forte ale regimului drepturilor omului este acela că este universal și se aplică tuturor. Cu mulți ani în urmă, ONU a început să izoleze drepturile omului. Mai degrabă decât drepturile omului universale, ONU a insistat pentru drepturi care nu sunt universale, deoarece se aplică în mod unic femeilor, homosexualilor și copiilor.

Unul dintre cele mai universale tratate ONU este Convenția privind Drepturile Copilului. A fost acceptat de aproape toate guvernele lumii, cu excepția Statelor Unite. Deși președintele Bill Clinton l-a semnat în 1995, acesta nu a fost niciodată ratificat de către Senatul SUA. Asta pentru că aderarea la tratate necesită 2/3 din votul Senatului, iar democrații nu au reușit niciodată să adune atât de mult sprijin.

În schimb, conservatorii consideră convenția ca fiind prea radicală prin acordarea de drepturi copiilor complet separate de părinții lor. Mai mult, convenția solicită ca minorii să primească informații de orice fel, din orice sursă.

Ultimul raport emis de Consiliul pentru Drepturile Omului duce drepturile copiilor și mai departe. Provocarea cu care se confruntă părinții din întreaga lume este că nu vor ști niciodată despre acest document și nici nu vor înțelege impactul acestuia asupra guvernelor lor naționale, care poate fi considerabil.

Cu toate acestea, avocații și judecătorii folosesc astfel de rapoarte pentru a impune noi idei guvernelor naționale și chiar sistemelor școlare.

Deși pare extrem de dificil și birocratic de a avea acces la acțiunile și deciziilor ONU, este vital să ne concentrăm atenția pe a fi informați corect, dispuși să ne susținem punctele de vedere cu privire la valori în mod echilibrat, pragmatic și să ne contactăm reprezentanții politici naționali, indiferent dacă i-am votat sau nu, și cel mai important, pe baza informațiilor și valorilor pe care le deținem, să votăm de fiecare dată în conformitate cu ele.

Lipsa acțiunii și eterna indignare pe platformele de social media nu rezolvă absolut nimic, nu au niciun impact real și nu schimbă percepții în lipsa acțiunilor pragmatice, inteligente și susținute. ONU și alte organizații globale, naționale, își văd în continuare de ideologizarea drepturilor omului când văd opoziția care se pierde buimacă în abisul online-ului.

Raportul poate fi citit AICI

Tribuna.US