Am mai spus-o și o să ne tot repetăm pentru că este extrem de important de știut și de reținut faptul că Referendumul pentru Justiție al lui Iohannis
Am mai spus-o și o să ne tot repetăm pentru că este extrem de important de știut și de reținut faptul că Referendumul pentru Justiție al lui Iohannis nu este ceea ce vrea domnia sa să ne facă să credem că ar fi. În primul rând referendumul acesta este consultativ. Exact precum refrendumul fostului președinte Traian Băsescu pe tema reducerii numărului de parlamentari din 2009 unde aproximativ 8 milioane de români au votat pentru trecerea la un Parlament unicameral și pentru reducerea numărului de parlamentari. Ce a urmat? Nimic! Și nici nu va urma!
Iohannis, aflat într-un picaj de imagine continuu, după ce a dezamăgit masa conservatoare de susținători ce i-a avut, scoate acum iepurașul din pălărie căutând să ne lămurească cât de dibace este pentru ca apoi să-l alegem din nou la sfârșitul acestui an pentru încă un mandat.
Un astfel de referendum ar fi mai mult decât imperios – dacă ar fi decizional(!), adică pornit așa cum trebuie și dus prin instituțiile abilitate pentru a-i decide aplicabilitatea și limbajul legilor ulterioare. Așa cum e el acum, nu este nici măcar o spoială pe o casă aproape dărâmată. Imaginea președintelui mut rămâne cel puțin tot atât de slabă precum înainte de declarațiile sale de a organiza acest exercițiu de imagine. Domnia sa nu face decât să se îmbete singur cu apă rece crezând că poate păcălii românii cu acest referendum.
Și pentru că argumentele prezentate de jurnalistul Cătălin Sturza pe pagina sa personală social-media sunt extrem de bine punctate, le redăm integral mai jos:
Sunt destule voci care ne spun că e obligatoriu să ieșim la vot la referendumul lui Iohannis – să ne exercităm dreptul democratic la vot.
Dar sunt aceleași care ne spuneau, acum șase luni, că se cheltuiesc bani inutili pe referendumul pentru căsătorie – că referendumul costă. Păi, referendumul de acum nu costă și el? Chiar organizat în paralel cu europarlamentarele, tot costă: oameni, hârtie, logistică IT, etc.
Sunt aceleași care ne spuneau, acum șase luni, că referendumul pentru familie este inutil. Păi referendumul de acum nu este inutil – când e doar unul consultativ, deci nu atrage vreo consecință efectivă și pare mai degrabă un exercițiu de PR pentru președinte, înaintea alegerilor?
Sunt aceleași care ne spuneau, acum șase luni, că referendumul pentru familie nu schimbă nimic. Păi referendumul de acum schimbă ceva – când mulți se întreabă dacă tema, așa cum a fost propusă de președinte, e măcar constituțională?
Sunt același care ne spuneau, acum șase luni, că doar naziștii guvernau prin referendumuri. Păi referendumul de acum nu se subscrie aceleiași logici?
Sunt aceleași care ne spuneau, acum șase luni, că nu are rost vreun referendum, de vreme ce nici referendumul prin care poporul a optat pentru un număr maxim de 300 de parlamentari nu a fost pus în practică. Păi și va fi pus în practică acum? Iar dacă acel referendum referitor la numărul de 300 de parlamentari – care era, ca și acesta, unul consultativ – nu a fost pus în practică, de ce să ne mai batem capul și să luptăm pentru ceva ce oricum nu va fi pus în practică?
Sunt aceleași care ne spuneau, acum șase luni, că Dragnea conspiră și profită de pe urma referendumului pentru familie. Păi, ținând cont de cele mai sus, nu putem spune, exact pe aceași logică, că Iohannis conspiră acum și profită de pe urma Referendumului?
Sunt aceleași care spuneau că referendumul pentru familie trebuie boicotat pentru că este organizat de Dragnea, iar un referendum organizat de Dragnea este nelegitim. Păi și cel de acum nu ar fi organizat tot de Dragnea? A căpătat brusc legitimitate?
Sunt aceleași care ne spuneau, acum șase luni, că referendumul dezbină și divizează societatea. Păi acest referendum, susținut cu precădere de o parte a spectrului politic și de anumite grupuri foarte vocale, nu dezbină și nu divizează societatea?
Sunt aceleași care ne spuneau, acum șase luni, că referendumul nu rezolvă problemele familiei. Păi nu putem spune, fix pe aceeași logică și citându-i chiar pe unii din tabăra USR-Rezist, că nici acest referendum nu rezolvă problemele justiției?
Sunt aceleași care ne spuneau, acum șase luni, că România are alte priorități – construcția de autostrăzi, de spitale, etc. Păi România nu are, în continuare, aceleași priorități – de ce și-ar fi schimbat România prioritățile?
Sunt aceleași care ne spuneau, acum șase luni, că nu trebuie să votăm, că nu e cazul să respectăm democrația și statul de drept, că trebuie să ne p… pe el de vot. Păi după ce ai terfelit, astfel, chiar ideile de Referendum, de democrație și de stat de drept, de ce ar trebui să te mai aștepți ca cineva să te asculte? Și să acționeze în direcția în care ți-ar conveni acum să acționeze – când ai avut grijă să dai cu toporul în tot?
COMMENTS